2ra-468/15 — Încasarea sumei pentru bunrile confiscate

prima instanţă: G.Lungu dosarul nr. 2ra-468/15 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, S.Arnăut ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Țurcan Zinaida, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Zinaida către Consiliul raional Ialoveni, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor a RM privind încasarea sumei pentru bunurile confiscate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Țurcan Zinaida, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2014, c o n s t a t ă La 10 august 2012 Ţurcan Zinaida s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul raional Ialoveni, intervenient accesoriu Ministerul Finanţelor a RM privind încasarea sumei pentru bunurile confiscate.

În motivarea acţiunii reclamanta Ţurcan Zinaida a indicat că, părinţii săi în 1949 au fost supuși represiunelor politice, şi deportaţi în regiunea Tiumeni, Federaţia Rusă și anume: tatăl Vicol Timofei și mama Vicol Maria, cît şi fraţii Gheorghe și Ecaterina, toți domicilați în s.Mileștii Mici, raionul Ialoveni, iar averea care a rămas în această localitate a fost confiscată. Astfel, conform datelor din arhiva raională Ialoveni, în proprietatea părinţilor săi se afla: casa de locuit, construită din piatră, acoperită cu oale cu dimensiunele 14x7x2,6 casa cu 7 uşi şi 7 ferestre, sarai din piatră 4x3x2 m, acoperit cu oale, plevernic din piatră, acoperit cu stuf 8x4x2,6 m, gard din piatră 50x60x1,8 m. Toate bunurile enumerate au fost folosite de puterea sovetică, iar în anul 1972 au fost demolate.

După întoarcerea lor din locurile de deportare în anul 1958, nu li s- a permis să locuiască în s. Mileștii Mici. Conform adeverinţei de reabilitare din 04.01.2012, eliberată de Ministerul de Interne a Republici Moldova familia Vicol a fost reabilitată. Reclamanta s-a născut în anul 1954 în regiunea Tiumeni. După decesul ambilor părinţi ea a devenit 1 moştenitoare testamentară, fapt confirmat prin certificatul de moştenitor testamentar din 29.03.2012. În temeiul art.12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunelor politice, în cazul în care bunurile nu s-au păstrat, se recuperează valoarea lor, în formă de compensație bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază prețurile de piață în vigoare la data examinării cererii.

Pînă în prezent averea confiscată nu a fost restituită și nu a fost compensată. Conform raportului de evaluare a proprietății imobiliare din 01.03.2012 valoare de piață a averii confiscate constituie 869 520 lei. Potrivit răspunsului Consiliului raional Ialoveni din 01.08.2012 cererea reclamantei privind compensarea costurilor bunurilor ilegal deposedate a fost respinsă, din motiv precum ca arhiva Consiliului raional dispune de acte ce ar confirma că recompensa familiei Vicol a fost achitată conform Hotărîrii nr.12/7 din 29 noiembrie 1989 a Comitetului Executiv Ialoveni, însă cu decizia în cauză nu este de acord. Solicită încasarea de la Consiliul raional Ialoveni a sumei de 869520 lei ca compensaţie pentru, averea confiscată conform raportului de evaluare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și tardivă. Ne fiind de acord cu soluția instanţei de fond, la data de 17 martie 2014 Ţurcan Zinaida a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2014, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acțiunea integral. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Ţurcan Zinaida, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 martie 2014. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a constatat că, în conformitate cu prevederile art. II alin. (2) al Legii nr. 186 din 29 iunie 2006, pentru modificarea şi completarea Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, sub incidenţa prezentei legi nu cad persoanele supuse represiunilor politice pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Pornind de la prevederile normei legale citate supra, şi cu referire la caz, instanța de apel a considerat că instanţa de fond întemeiat a respins acţiunea reclamantei Ţurcan Zinaida privind încasarea recompensei bunurilor imobile şi mobile de care a fost deposedată ilegal familia Vicol, din considerentul că, actele speţei incontestabil demonstrează că, dreptul reclamantei Ţurcan Zinaida de compensare a valorii bunurilor confiscate a fost valorificat prin Hotărîrea nr. 12/7 din 29 noiembrie 1989 a Comitetul Executiv Raional Ialoveni. În acest sens, instanţa de apel a menţionat că, prin hotărîrea Comitetului executiv raional Ialoveni nr. 12/7 din 29.11.1989, lui Timofei Gheorghe Vicol i-a 2 fost achitată suma de 6017 ruble cu titlu de recompensă pentru bunurile confiscate.

Prin urmare, s-a reţinut ca fiind întemeiată concluzia instanţei de fond referitoare la respingerea acţiunii Zinaidei Ţurcan, or, aşa cum s-a stabilit anterior, prin hotărîrea Comitetului executiv raional Ialoveni nr. 12/7 din 29.11.1989, lui Timofei Gheorghe Vicol deja i-a fost achitată recompensa pentru bunurile confiscate în anul 1949. Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanţă a examinat litigiul multeaspectual, corect a stabilit circumstanţele de fapt, corect a aplicat legea materială şi ca urmare a emis o hotărîre legală şi întemeiată. La 23 decembrie 2014 Ţurcan Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și casarea hotărîrii primei instanțe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acțiunea integral.

În motivarea recursului Ţurcan Zinaida a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă recurenta în recurs că, instanța de apel, în pofida prevederilor art.372 CPC, nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în apel. Cererea de chemare în judecată a fost înaintată în strictă conformitate cu prevederile Legii privind reabilitarea victimilor represiunilor politice şi a Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin HG nr.627 din 05.06.2007.

Din cele relatate mai sus, consideră recurenta că, hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13.03.14 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 22.10.2014 au fost adoptate în mod arbitrar şi sunt neîntemeiate, încâlcîndu-i-se dreptul la un proces echitabil şi dreptul la proprietate. La 02 martie 2015 Consiliul raional Ialoveni prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Țurcan Zinaida, solicitînd respingerii acestuia, cu menţinerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţurcan Zinaida este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea 3 eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţurcan Zinaida nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ţurcan Zinaida, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţurcan Zinaida ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ţurcan Zinaida se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5