2ra-260/14 — Recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice

dosarul nr. 2ra-260/14 prima instanţă: C. Creţu, instanţa de apel: I. Secrieru, E. Clim, Iu. Cotruţă, DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Ghenadie Nicolaev examinând recursul declarat de către Consiliul raional Ialoveni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Ştirbu şi Mîra Ion împotriva Consiliului raional Ialoveni cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, prin care apelul declarat de Consiliul raional Ialoveni a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 31 octombrie 2011, Ştirbu Natalia şi Mîra Ion au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ialoveni cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii, reclamanţii Ştirbu Natalia şi Mîra Ion, au indicat că la data de 06 iulie 1949 familia lor în componenţa tatălui - Mîra Feodor Ion şi fraţii Fevronia, Ilie, Alexandra, Natalia şi Ion, a fost supusă represiunilor politice şi deportată din s. Ialoveni în regiunea Tiumeni, Federaţia Rusă, iar toată averea tatălui lor a fost confiscată. Astfel, averea confiscată era constituită din două case de locuit, una veche iar alta nouă, ambele construite din piatră but şi acoperite cu şindilă, sărai şi beci. Lungimea casei vechi a fost de 13 m, lăţimea 5 m., înălţimea 3 m., avea 3 camere, 4 ferestre şi 4 uşi. Lungimea casei noi era de 11 m, lăţimea 9 m, înălţimea 4 m., constituită din 5 odăi, 7 ferestre şi 5 uşi.

Saraiul era construit din piatră but de 12 m lungimea, 4 m lăţimea şi 3 m înălţimea. Beciul era construit din cotiliţi 6x4 m care există şi astăzi. Indică reclamanţii că casa a fost transmisă de statul sovietic în folosinţă altor persoane, iar în anii 60 al secolului trecut a fost demolată şi în locul ei a fost construită o altă casă, în prezent pe adresa or. Ialoveni, str. I. Creangă 3. Conform certificatului de reabilitare din 27 aprilie 2011, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, familia lor a fost reabilitată.

Menţionează reclamanţii că potrivit răspunsului Consiliului raional Ialoveni din 25 octombrie 2011, cererea privind restituirea valorii averii confiscate a fost respinsă din motive, precum că în baza procesului verbal nr. 8 din 05.08.1993 al Consiliului raional Ialoveni, lui Mîra Feodor i-a fost alocată suma de 200 000 ruble din contul bugetului pentru recuperarea valorii bunurilor confiscate, însă motivează reclamanţii că acest fapt nu poate fi adevărat, întru-cât tatăl lor, Mîra Feodor a decedat la 21 februarie 1968 şi nu putea el primi această sumă în anul 1993. Reclamanţii consideră decizia Consiliului raional drept ilegală, deoarece Mîra Fiodor a decedat la data de 21 februarie 1968 şi nicidecum nu putea primi suma indicată în anul 1993. Mai mult decât atât, compensaţia de 200 000 ruble, (200 lei) nu este echivalentă preţului de piaţă a bunurilor la data examinării cererii cum este stabilit în art. 12 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Întru susţinerea acţiunii, reclamanţii Ştirbu Natalia şi Mîra Ion invocă prevederile Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 41 din 20.07.99, dispoziţiile cuprinse în punctele 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 338 din 26 mai cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor politice,, conform căror a fost stabilit plafonul la acoperire a prejudiciilor cauzate în urma represiunilor politice în mărime de 200 lei, care sînt declarate neconstituţionale. Totodată, susţin reclamanţii că conform Raportului de evaluare a averii confiscate din 01 iunie 2011 efectuat de Centrul Expertize Independente, valoarea de piaţă a averii confiscate la data de 01 iunie 2011 constituie 702 830 lei, care urmează a fi încasaţi în beneficiul lor ca moştenitorii a lui Mîra Feodor conform certificatelor de calitate de moştenitor.

Solicită Ştirbu Natalia şi Mîra Ion de a încasa în beneficiul lor valoarea averii confiscate din contul Consiliului r-ul. Ialoveni în sumă de 702 830 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă, a fost încasat de la Consiliului raional Ialoveni în beneficiul Nataliei Ştirbu şi Mîra Ion valoarea averii confiscate în perioada represiunilor politice în mărime de 702 830 lei. La 18 mai 2012 Consiliul raional Ialoveni a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, apelul declarat de Consiliul raional Ialoveni a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2012, de admitere a acţiunii.

La 11 noiembrie 2013 Consiliului raional Ialoveni a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. Recurentul, Consiliul raional Ialoveni, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărîrile instanţelor, deoarece familia Mîra a fost despăgubită, fapt care a fost ignorat de instanţe, cît şi faptul că valoarea bunurilor confiscate a fost stabilită de către un organ care nu are competenţă de a stabili costul bunurilor confiscate în astfel de acţiuni civile. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Consiliului raional Ialoveni ca întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 8 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură, fiind privatizate în condiţiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de compensaţie bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază preţurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

Valoarea bunurilor se determină în felul următor: a) bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii; b) costul animalelor domestice, al păsărilor, al produselor agricole, al altor bunuri se stabileşte conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii. După cum rezultă din actele cauzei Ştirbu Natalia şi Mîra Ion au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ialoveni cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus enunţate de admitere a acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că instanţele de judecată eronat au interpretat normele de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, din care considerente au emis hotărîri ilegale, prin neaplicarea directă a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 8 decembrie 1992. Astfel, cu certitudine este stabilit faptul la data de 06 iulie 1949 familia Mîra în componenţa tatăl - Mîra Feodor Ion şi copiii Fevronia, Ilie, Alexandra, Natalia şi Ion, a fost supusă represiunilor politice şi deportată din s. Ialoveni în regiunea Tiumeni, Federaţia Rusă, iar toată averea lor a fost confiscată. Mîra Feodor a decedat la 21 februarie 1968. Conform certificatului de reabilitare din 27 aprilie 2011, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, familia lor a fost reabilitată.

Potrivit răspunsului Consiliului raional Ialoveni din 25 octombrie 2011, cererea reclamanţilor privind restituirea valorii averii confiscate a fost respinsă din motive, precum că în baza procesului verbal nr. 8 din 05.08.1993 al Consiliului raional Ialoveni, lui Mîra Feodor i-a fost alocată suma de 200 000 ruble din contul bugetului pentru recuperarea valorii bunurilor confiscate, La 31 octombrie 2011, Ştirbu Natalia şi Mîra Ion au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Ialoveni cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă, a fost încasat de la Consiliului raional Ialoveni în beneficiul Nataliei Ştirbu şi Mîra Ion valoarea averii confiscate în perioada represiunilor politice în mărime de 702 830 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, apelul declarat de Consiliul raional Ialoveni a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2012, de admitere a acţiunii. Instanţa de recurs remarcă faptul că prima instanţă a admis acţiunea, iar ca bază pentru evaluarea bunurilor confiscate a luat certificatul de evaluare întocmit de către SRL „Cexin”. Art. 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 prevede expres care organe sunt abilitate în evaluarea bunurilor confiscate. Potrivit art. 12 a Legii menţionate, bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor efectuate de oficiul cadastral teritorial, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii, iar costul animalelor domestice, al păsărilor, al produselor agricole, al altor bunuri se stabileşte conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii.

Raportînd norma de drept citată, în raport cu soluţiile instanţelor de judecată, Colegiul ajunge la concluzia că instanţele eronat au admis şi au dispus încasarea sumele bunurilor confiscate a familiei Mîra, evaluate în baza actului de evaluare întocmit de către SRL „Cexin”, deoarece la examinarea unei asemenea pricini, evaluarea o efectuează oficiul cadastral teritorial, prin urmare, instanţele urmau a dispune efectuarea evaluării de către oficiul cadastral teritorial. Pe parcursul examinării cauzei părţile au depus demers cu privire la evaluarea bunurilor, însă organul cadastral a refuzat în efectuarea expertizei, cu toate că legea în mod expres prevede că bunurile imobiliare în cazurile menţionate se evaluează de oficiul cadastral teritorial.

Conform art. 11 alin. (3) lit.h) a Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543- XIII din 25.02.98, filialele Întreprinderii Specializate în Cadastru (oficiile cadastrale teritoriale amplasate în centrele raionale, în municipii şi în oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti) efectuează expertiza bunului imobil, la cererea instanţei de judecată, a altor organe de drept. Reieşind din prevederile normei de drept citate şi în coraport cu materialele cauzei instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel eronat şi contrar legii a dispus examinarea apelului în lipsa expertizei solicitate, care este obligatorie speţei menţionate. În temeiul art. 239, 240 alin. (1) CPC hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. La deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Conform art. 373 alin. (1), (4) CPC instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Reieşind din considerentele menţionate, se conchide că nu au fost stabilite şi nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele de fapt ale cauzei prin efectuarea unei evaluări legale, fapt ce serveşte temei pentru casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel, avînd în vedere faptul că instanţa de apel continuă examinarea cauzei după prima instanţă şi poate corecta erorile admise pe parcursul examinării pricinii în prima instanţă, iar erorile judiciare enunţate nu pot fi corectate de către instanţa de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că instanţa de apel a dispus efectuarea expertizei de evaluare a bunurilor confiscate de către Oficiul cadastral Ialoveni, într-un caz şi de către Întreprinderea de stat „Cadastru”, într-un alt caz, în ambele cazuri, încheierile nefiind executate din diverse motive, mai mult sau mai puţin justificate, or, efectuarea unor asemenea evaluări este de competenţa organelor cadastrale, după lege, iar în materialele cauzei există informaţii cu privire la bunurile imobile care au existat, dimensiunile lor aproximative etc., în baza căror s-ar fi putut de a efectua evaluarea lor. Legea care reglementează raporturile juridice respective prevede şi situaţia de evaluare a bunurilor confiscate, dar care nu s-au păstrat şi în asemenea cazuri evaluarea se efectuează în baza informaţiilor existente, a bunurilor imobile similare, rezultînd din locul de amplasare, dimensiuni, materialele din care au fost construite ş.a.

Prin urmare, instanţa de apel urma să acţioneze adecvat, în sensul că o asemenea evaluare a organului competent, determinat strict de legislaţie, este obligatorie. La rejudecare urmează a se ţine cont de cele expuse în decizia dată, de a determina just care sunt bunurile confiscate şi care este valoare bunurilor confiscate în urma represiunilor politice în cauza dată, în strictă determinare cum prevede Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 şi în baza probelor prezentate de părţi, de a crea condiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor lor procedural şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Consiliul raional Ialoveni. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ştirbu Natalia şi Mîra Ion împotriva Consiliul raional Ialoveni cu privire la recuperarea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Ghenadie Nicolaev