2ra-1575/14 — Încasarea prejudiciului material cauzat în urma represiunilor politice

Prima instanţă: Judecătoria Edineţ Dosarul nr. 2ra-1575/14 Judecător: M. Iftodi Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de Consiliul raional Edineţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dreţcari Victor împotriva Consiliului raional Edineţ, intervenienţi accesorii Direcţia de Finanțe al Consiliului raional Edineţ, Consiliul comunal Burlănești, cu privire la încasarea prejudiciului material în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 25 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 09 iulie 2013, Dreţcari Victor a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Edineţ, intervenienţi accesorii Direcţia de Finanțe al Consiliului raional Edineţ şi Consiliul comunal Burlănești, cu privire la încasarea prejudiciului material în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că în 1949 împreună cu mama Dreţcari Nadejda au fost represaţi şi deportaţi în Federaţia Rusă. La moment în viaţa a rămas numai el. Prin Hotărîrea Sovietului de miniștri din 10 aprilie 1989 au fost recunoscuţi victime ale represiunilor politice şi reabilitaţi. In conformitate cu art. 46 al. I, 2, 3 din Constituţia Republicii Moldova, art. 17 din Declaraţia Universală a drepturilor Omului, precum şi art. I din Protocolul nr. I adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prin care se declară dreptul la proprietate privată şi garantează protecţia acesteia. Potrivit normelor menţionate, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor.

Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Indică reclamantul că, în conformitate cu art. 315 C civil RM, dreptul de proprietate este perpetuu, iar conform deciziilor Curţii Europene pentru drepturile omului şi imprescriptibil. În conformitate cu articolul 12 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cetăţenii Republicii Moldova supuși represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor.

în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, luîndu-se ca bază prețurile de piaţă în vigoare la data examinării cererii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moștenitorii acestora. În conformitate cu art. 2 alin. 6 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992 restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetelor raionale, bugetelor municipiilor Chişinău şi Bălţi, bugetului unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi din contul bugetului de stat.

În conformitate cu punct. 12 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” nr. 35 din 24 octombrie 2003, la cerere se anexează actele de depresare a persoanei, precum şi cele de confiscare, naționalizare sau luare în alt mod a averii, costul averii determinat de către comisia respectivă, actul de reabilitare şi decizia primăriei sau consiliului raional. Fiind deportaţi, a fost confiscată toată averea constituită din: casă cu trei construcţii în gospodărie, o vacă, un vițel, porumb, faină de porumb, plug, oi, porci, butoaie şi alte bunuri. Este indiscutabil, că privarea lor de libertate, represarea în locurile speciale şi confiscarea averii nu a servit temei unei cauze de interes public.

Au fost privați de proprietatea bunurilor pe care le aveau fără să fi primit vreo indemnizație care să reflecte valoarea reală a acestea şi că pînă în prezent eforturile desfăşurate de el pentru a-şi recupera prejudiciul material cauzat în urma represiunilor politice şi anume, valoarea averii confiscate ilegal sunt în prezent lăsate în van. Menţionează că, s-a adresat către comisia pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii averii confiscate şi a primit răspunsul la 07 iunie 2013 precum că a fost primită hotărîrea de a respinge cererea. Nu a primit hotărîrea comisiei pe motiv că a fost la spital cu probleme cardiace. Solicită încasarea de la Consiliul raional Edineţ prejudiciul material cauzat în urma represiunilor politice prin confiscarea averii în sumă de 100 000 lei.

Ulterior, Dreţcari Victor, a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor (f.d.41), menționînd că, în total averea confiscată se constituie din averea imobilă cu construcţii care este evaluată, prin raportul anexat la suma de 45 873 lei şi averea mobilă - 42074 lei, în total 87 947 lei. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 08 octombrie 2013 s-a dispus antrenarea în calitate de intervenient accesoriu alături de pîrît Direcţia de Finanțe a Consiliului raional Edineţ (f.d.52).

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 25 octombrie 2013 a fost admisă cererea lui Dreţcari Victor către Consiliul raional Edineţ, intervenientul accesoriu Direcţia de Finanțe al Consiliului raional Edineţ, Consiliul comunal Burlănești cu privire la încasarea prejudiciului material în urma represiunilor politice; s-a încasat de la Consiliul raional Edineţ prin intermediul Direcţiei de Finanțe al Consiliului raional Edineţ în beneficiul lui Dreţcari Victor prejudiciul material în urma represiunilor politice în sumă de 87 947 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Consiliul raional Edineţ şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 25 octombrie 2013. La 24 martie 2014, Consiliul raional Edineţ în persoana președintelui raionului Edineţ Scutaru Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 25 octombrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că hotărîrile instanţelor inferioare le consideră neîntemeiate şi pasibile casării deoarece reclamantul a fost deja despăgubit.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 22 ianuarie 2014 (f.d. 96), cît şi faptul că conform avizului de recepție recurentul a recepționat decizia la 24 ianuarie 2014 (f.d. 97), recursul se consideră declarat în termen. La 29 aprilie 2014, Marcu Victor-reprezentantul intimatului, a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2014, recursul Consiliului raional Edineţ a fost declarat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinînd legalitatea actelor de dispoziţie contestate prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs și a referinței, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge recursul din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit sunt considerate legale şi întemeiate. Conform art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces pot declara recurs în cazul în care invocă o încălcare esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material/ procedural prevăzute la alineatele (2), (3) și (4). Recursul împotriva deciziilor instanțelor de apel este o cale de atac devolutivă, doar în problemele de drept.

Instanța de recurs nu se poate pronunța asupra temeiniciei deciziei atacate. Din acest considerent, nu poate fi reținut argumentul recurentului privind netemeinicia actelor judecătorești contestate, or aceasta ar duce la depășirea limitelor de examinare a recursului. Mai mult decît atît, Colegiul consideră că norma invocată de recurent - art. 12 din Legea nr. 1125 din 08 decembrie 1992, este irelevantă speței. Conform art. 12 din Legea nr. 1125 din 08 decembrie 1992, „În cazul cînd valoarea bunurilor nu depăşeşte suma de 200 mii lei, plata compensaţiei poate fi eșalonată pe o perioadă de pînă la 3 ani, iar în cazul cînd valoarea bunurilor depăşeşte suma de 200 mii lei - pe o perioadă de pînă la 5 ani”.

Colegiul conchide că norma menționată nu privește temeinicia pretențiilor reclamantului, ci stabilește modul de plată a compensației pentru bunurile naționalizate, confiscate sau scoase în orice alt mod din posesia lor în legătură cu represiunile politice. Reieșind din cele menționate și avînd în vedere că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt legale, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Consiliul raional Edineţ.

Se menține decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 25 octombrie 2013 emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dreţcari Victor împotriva Consiliului raional Edineţ, intervenienţi accesorii Direcţia de Finanțe al Consiliului raional Edineţ, Consiliul comunal Burlănești, cu privire la încasarea prejudiciului material în urma represiunilor politice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă