2ra-461/15 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: M. Muruianu dosarul nr. 2ra-461/15 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Omelco Margarita, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Omelico Margarita către Ministerul Justiţiei al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Şapa Ludmila, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Omelco Margarita, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 16 mai 2014, Omelco Margarita s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Şapa Ludmila, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral cauzat. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22.11.2006 s-a încasat de la Colibaba Svetlana în folosul său suma de 4 000 dolari SUA şi taxa de stat în valoare e 2 244 lei, titlu executoriu fiind înaintat la data de 03.01.2007, executarea hotărîrii fiind intentată la data de 22.01.2007 de executorul Nichitina A., în opinia reclamantei cu încălcare termenului.

Arată că, executorul judecătoresc nu a întreprins măsuri în vederea executării hotărîrii şi doar, la 19.06.2007 Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a emis încheierea de anunţarea în căutare lui Colibaba Svetlana, care a fost încetată la data de 27.07.2007, iar prin încheierea din 30.10.2008, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău repetat a emis încheierea de anunţarea în căutare a lui Colibaba Svetlana. 1 Susţine că organele de ocrotire a normelor de drept nu au întreprins măsuri în vederea căutării debitorului, ilegal au încetat dosarul de căutare.

Ca urmare, reclamanta susţine că pînă în prezent documentul executoriu privind încasarea de la Colibaba Svetlana (în speţă, debitor) a sumei de 4 000,00 SUA şi a taxei de stat în mărime de 2244,00 lei nu a fost executat, considerînd că a fost admisă încălcarea dreptului său la judecarea şi executarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil şi solicită constatarea încălcării şi încasarea de la pîrît a prejudiciul moral în sumă de 200 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 31 iulie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Ne fiind de acord cu soluția primei instanțe, Omelco Margarita la 21 august 2014 a depus apel, împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 31 iulie 2014, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei hotărîri de admitere a acțiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Omelco Margarita, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 31 iulie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform art. 2 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Instanţa de apel a indicat că, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. În conformitate cu art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea menţionată, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Astfel, instanţa de apel a constatat că, iniţial, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 iunie 2006 s-a dispus de a încasa de la Colibaba 2 Svetlana în beneficiul lui Omelico Margarita suma de 3 810,00 SUA şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 631,62 bani, ulterior prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2006 s-a dispus casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 iunie 2006, fiind emisă o hotărîre nouă, prin care se încasează de la Colibaba Svetlana în beneficiul lui Omelico Margarita suma de 4 000,00 dolari SUA şi a taxei de stat în sumă de 2 244,00 lei şi în temeiul acestei decizii a fost eliberat titlu executoriu, care a fost prezentat spre executare Oficiului de Executare Rîşcani, mun.

Chişinău, executor judecătoresc Şapa Ludmila. La data de 19 iunie 2007, prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 17-257/07, s-a dispus anunţarea în căutare a lui Colibaba Svetlana (în speţă, debitor), iar la 27 iulie 2007 dosarul de căutare a fost clasat, ulterior, în baza încheierii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău nr. 2e-36/08 din 30 octombrie 2008, s-a dispus repetat anunţarea în căutare a lui Colibaba Svetlana. Cu referire la neexecutarea hotărîrii în termen rezonabil instanţa de fond just a considerat relevant Raportul prezentat de executorul judecătoresc Şapa Ludmila nr. 417/055 din 25 iunie 2014 (f.d.74-75), conform cărui se constată următoarele circumstanţe. Documentul executoriu nr. 2a-2814/06 emis de Curtea de Apel Chişinău la 22.11.06 privind încasarea 4000 dolari SUA şi 2244 lei de la Colibaba Svetlana în beneficiul Omelico Margarita a parvenit la executare la Oficiul de executare Rîşcani la 22.01.2007.

La fel, instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea nr. 17-257/07 a fost dispusă primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare, stabilirea termenului pentru executarea obligaţiei şi aplicate măsuri de asigurare a executării. În rezultatul acestor măsuri, Ministerul Dezvoltării informaţionale a comunicat că debitorul nu deţine unităţi de transport şi ÎS „Cadastru” a comunicat că, debitorul nu deţine careva bunuri imobile. Conform încheierii nr. 17-257/07 emise de Judecătoria sect. Rîşcani la 19.06.07 a fost dispusă anunţarea în căutare a debitorului. La 15.02.2008, la solicitarea reprezentantului creditorului din 11.02.2008 de a verifica dacă la locul vizei de reşedinţă a debitorului sunt chiriaşi ai imobilului şi a urmări plata chiriei, a fost efectuat un control la faţa locului, în urma căruia s-a constatat că cet.

Colibaba Svetlana nu locuieşte la adresa dată şi nu deţine bunuri, imobilul fiind ocupat de către fiica acesteia, care evident nu achită careva chirie. Prin încheierea nr.17-R64/08 din 19.02.08 în privinţa debitorului au fost aplicate suplimentar măsuri de asigurare a executării, precum: - interdicţia la Camera înregistrării de Stat de a introduce careva modificări în Registrul de Stat al întreprinderilor la fondarea cărora a participat debitorul, dacă a participat, interdicţia MDI, 3 - la Direcţia generală documentare a populaţiei de a elibera debitorului paşaportul; - Serviciului Grăniceri interdicţia de a permite emigrarea cet. Colibaba Svetlana şi a informa Oficiul de executare Rîşcani în cazul traversării frontierei RM de către debitor, sechestru pe mijloacele de transport şi bunurile imobile.

La fel, la 27.02.2008 Comisariatului de Poliţie sect. Rîşcani i-a fost solicitată informaţia despre măsurile întreprinse în vederea căutării debitorului, şi eventual rezultatul acestora. Potrivit scrisorii nr. 21/1011 din 11.03.2008 Serviciul Grăniceri a refuzat executarea încheierii în partea ce ţine de interdicţia de emigrare a debitorului şi a comunicat că debitorul nu se află în ţară. Conform informaţiei nr.01-34/1161 din 11.03.08 al ÎS Cadastru şi nr. 1950DJ din 14.03.2008 al MDI Direcţia Principală înregistrare a transportului şi calificare a conducătorilor auto, a comunicat că debitorul nu deţine bunuri imobile pe teritoriul R. Moldova şi mijloace de transport. Prin informaţia nr. 02/01/31735 din 18.03.2008 MDI, Direcţia generală documentare a populaţiei, a confirmat eliberarea interdicţiei de eliberare a paşaportului şi a documentelor de călătorie debitorului.

Totodată instanţa de apel a remarcat că, conform informaţiei Camerei înregistrării de Stat nr. 05/845 din 03.03.08 s-a constatat că debitorul figurează în calitate de administrator şi asociat unic la ÎI Svetlana Colibaba, care potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare constituie bun al debitorului. Reieşind din această prin încheierea nr. 17-R64/08 din 23.07.08 a fost dispusă urmărirea părţii sociale al debitorului si aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti din conturile bancare, mijloacele de transport auto şi bunurile imobile. La fel, Biroului Naţional de Statistică i-a fost solicitată eliberarea copiei ultimului raport statistic prezentat de către ÎI „Colibaba Svetlana”. În rezultatul măsurilor întreprinse s-a constatat că ÎI „Colibaba Svetlana” nu deţine mijloace băneşti în conturi, mijloace le transport şi nu a prezentat rapoarte financiare.

Conform încheierii nr. 2e-12/08 emisă de Judecătoria Rîşcani la 30.07.2008, la demersul executorului judecătoresc, a fost dispusă aplicarea debitorului interdicţiei de a părăsi ţara pe un termen de 3 luni. Ulterior debitorului i-au mai fost aplicate interdicţii de părăsire a hotarelor pe un termen de a cîte 3 luni. Reieşind din faptul că conform informaţiei Comisariatului de Poliţie sect. Rîşcani debitorul a fost anunţat din căutare, la 13.10.2008 instanţei de judecată a fost înaintat demersul privind anunţarea în căutare a debitorului, care la 30.10.2008 a fost admis şi conform încheierii Judecătoriei Rîşcani nr. 2e-36/08 a fost dispusă căutarea debitorului Colibaba Svetlana. Conform informaţiilor nr. 11660 din 19.08.09, nr. 2313 din 15.02.10 4 Comisariatul de Poliţie sect.

Rîşcani a comunicat că debitorul este în proces de căutare, însă nu a fost găsit şi la găsirea acestuia urmează a informa suplimentar, însă pînă în prezent careva informaţie despre locul aflării debitorului nu a parvenit.

Instanţa de apel a indicat că, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului reaminteşte că „aprecierea termenului rezonabil urmează a fi făcut după anumite criterii de apreciere, cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, şi miza (interesul) pentru reclamant” (Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137). Prin urmare, prima instanţă corect a remarcat că complexitatea obiectului executării este manifestat prin imposibilitatea executării hotărîrii instanţei de judecată, reieşind din faptul că debitorul este un terţ privat, este anunţat în căutare, nu dispune de careva bunuri mobile sau imobile care ar putea fi urmărite în vederea stingerii creanţei, la fel nu dispune de careva mijloace băneşti la conturile sale bancare.

Mai mult, în speţă, autorităţile de stat nu au rămas pasive şi au întreprins toate măsurile necesare şi prevăzute de legislaţia în vigoare pentru a executa hotărîrea. Astfel, s-a constatat că de către executorul judecătoresc au fost întreprinse toate măsurile posibile pentru executarea titlului executoriu. În plus, în cererea de chemare în judecată reclamantul/apelant nu a invocat prezenţa unor inacţiuni din partea executorului judecătoresc. Instanţa de a apel a notat că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărîri judecătoreşti în privinţa unei persoane private, se extinde nu mai departe decît implicarea organelor de stat în procedurile de executare.

În cazul în care autorităţile sunt obligate să acţioneze pentru a pune în aplicare o hotărîre judecătorească şi nu reuşesc să facă acest lucru, inactivitatea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul art. 6 par. 1 al Convenţiei (a se vedea cauza Sanglier vs. Franţa, 50342/99, p.39, din 27 mai 2003; cauza Grivneac vs. Moldova, 35994/03, p. 21, din 09 octombrie 2007; cauza Cebotari şi alţii vs. Moldovei, p. 39, din 27 ianuarie 2009). Astfel, în sarcina instanţei de judecată rămîne de a examina dacă măsurile aplicate de către autorităţi în cazul de faţă au fost adecvate şi suficiente (a se vedea Ruianu vs. Romînia, nr. 34647/97, p.66, din 17 iunie 2003). La 24 decembrie 2014 Omelco Margarita a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, Omelco Margarita a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului 5 material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Se mai indică în recurs că, instanţa de judecată nu s-a expus din ce motiv a fost clasat dosarul de căutare 2007020448 la 27.07.2007, adică peste 20 zile şi care a fost motivul, doar suma era de 4000dolari şi 2 244 lei. Executorul judecătoresc n-a întervenit pentru a fi anunţat în căutare şi n-a atacat hotărîrea de clasare a dosarului de căutare.

Mai invocă că tergiversarea examinării a avut loc pe parcursul a 6 ani şi datorită la comportamentul autorităţilor responsabile de executarea hotărîrii judecătoreştii executorul judecătoresc, poliţia judiciară, procuratura, n-a fost încasat prejudiciul cauzat şi nici n-au fost primite măsurile necesare de a contribui la îndeplinirea titlului de executate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Omelco Margarita, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Omelco Margarita, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

6 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Omelco Margarita ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Omelco Margarita se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 7