2ra-182/15 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

prima instanţă: A. Danilov nr.2ra-182/15 instanţa de apel: N.Vascan, E.Clim, I.Cotruţă ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de către Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr.43 împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 23 ianuarie 2014 Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.43 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Olga Cibotari cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, cauzat în legătură cu încălcarea acestui drept. În motivarea acţiunii reclamanta CCL-43 a indicat că prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 15 iunie 2010 (nr.2-1024/10), s-a încasat de la Goriainov Serghei în beneficiul CCL-43 suma datoriei de 4407,76 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 270 lei, această hotărîre a devenit irevocabilă la 07 februarie 2011. La 09 februarie 2011, prin încheierea executorului judecătoresc nr.080-55/11, a fost intentată procedura de executare, fiind obligat debitorul să restituie datoria de 4407,76 lei, care, ulterior a fost întoarsă după 1 an şi 2 luni, rămînînd ca datorie doar suma de 270 lei. Reclamanta CCL-43 a mai menţionat că în cadrul procedurii de executare, executorul judecătoresc a fost inactiv, iar despre acţiunile de executare acestuia nu a fost înştiinţă. Susţine că executorul judecătoresc a emis retroactiv actele procedurale, nu acţionează cu mijloace legale asupra debitorului şi nu acordă ajutorul prevăzut de lege întru executarea documentului executoriu.

Astfel, reclamanta consideră că încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti provoacă persoanei suferinţe psihice, care urmează a fi compensate de către pîrît. Solicită reclamanta constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat încălcarea dreptului Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.43 la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 15 iunie 2010, s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.43 prejudiciul moral în sumă de 1000 lei.În rest cerinţele au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2014. La 24 septembrie 2014 Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, nu au fost verificate toate circumstanţele, fiind apreciate incorect probele.

Mai afirmă că, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel eronat au admis constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, deoarece obligaţia executării ţine de un debitor privat. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursulul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat