2ra-690/15 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

prima instanță: G. Pavliuc, dosarul nr. 2ra-690/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi, ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a lui Teslev Igor împotriva Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Teslev Igor, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 12 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 14 martie 2014, Teslev Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoria Botanica, mun. Chișinău din 24 mai 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2011 din contul Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/68 a fost încasat în beneficiul său suma de 32 189, 90 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar la 24 mai 2010 a fost emis titlu executoriu nr. 2-1733/10, care a fost depus spre executare executorului judecătoresc Olga Alexeenco.

Susține că până în prezent titlu executoriu menţionat nu a fost executat, iar la 12 martie 2013, i-a fost restituit documentul executoriu fără executare. Menționează că în scopul executării hotărârii judecătorești s-a adresat cu plângeri către organul de poliție, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Centrul Național Anticorupție, însă fără careva rezultate, cu toate că Asociaţia Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/68 funcționează până în prezent, are un anumit număr de angajați, cărora li se achită salariu lunar, amenajează teritoriul, din ce rezultă că asociația dispune de resurse financiare. Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 2-1733/10 din 24 mai 2010 și încasarea din contul bugetului de stat prin intermediu Ministerului Justiției a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Teslev Igor, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Teslev Igor la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Teslev Igor suma de 2 000 cu titlu de prejudiciu moral, în rest acțiune a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța de apel cu referire la prevederile art. 2 alin. (1), (2), (3), (4) , alin.(6) art. 4 alin.(1) , art. 5 alin.(1) şi (2) și art. 7 al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătorești și art. 70, art. 88 alin. (1), (2) din Codul de executare, care reglementează aspecte ce ţin de termenul de executare şi dispoziții generale cu privire la urmărirea bunurilor și care indică că urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, în ridicarea și în vânzarea lor. Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanță bănească cu excepția celor care nu sunt pasibile de urmărire silită.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanţa de apel a concluzionat că executorul judecătoresc nu a întreprins acțiunile legale posibile și necesare în vederea executării în termen rezonabil a documentului executoriu. Totodată, instanţa de apel a reţinut că la examinarea pricinii Ministerul Justiției al RM nu a prezentat date probante pertinente, care ar confirma că s-au întreprins toate măsurile necesare și prevăzute de lege pentru examinarea documentului executoriu și ar combate argumentul lui Teslev Igor ce se referă la faptul că debitorul ACC nr. 55/68 activează până în prezent și efectuează achitarea salariului angajaților. La 23 ianuarie 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârii primei instanței.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanțe a aplicat eronat prevederile art. Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătorești.

Menționează că hotărârea a cărei neexecutare se invocă în speţă vizează obligația încasării în beneficiul lui Teslev Igor a sumelor bănești din contul Asociației Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/68, care de fapt este un debitor privat și nicidecum de stat, iar în acest sens Curtea Europeană reamintește că principiul conform căruia hotărârile judecătorești trebuie executate, nu poate fi interpretat ca obligarea statului să răspundă pentru un debitor privat, în caz de imposibilitate de plată a acestuia şi anume cazul Griţco vs Moldovei, nr. 15840/02 din 14 iunie 2001. În acelaşi timp, invocă că instanței de apel la emiterea deciziei a concluzionat şi în contradicţie cu prevederile Recomandării art. 6 a Curții Supreme de Justiție, care reglementează satisfacerea echitabilă.

Consideră că admiterea unei situații contrare celei menționate supra ar determina la crearea unui precedent judiciar prin care ar permite debitorilor privați să renunțe definitiv la executarea hotărârilor judecătorești în favoarea statului. Afirmă că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului reamintește că aprecierea termenului rezonabil de executare urmează a fi îndeplinită după anumite criterii de apreciere, şi anume complexitatea cauzei, comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităților şi miza (interesul) pentru reclamant. Invocă că în speță complexitatea obiectului executării se manifestă prin faptul că debitorul este terț privat şi nu dispune de careva bunuri mobile sau imobile, mai mult de cât atât debitorul se află în proces de reorganizare.

La fel, indică că în sensul comportamentului autorității responsabile de executarea hotărârii judecătorești consideră că conduita executorului judecătoresc este una conformă cu legislația în vigoare şi nu relevă indicii privind lipsa de diligență, fiind emise și expediate în adresa autorităților publice competente în acest sens încheieri de asigurare a executării, prin intermediul ÎS „Cadastru”, Direcției Principale înregistrare a conducătorilor auto, Camerei Înregistrării de Stat, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care s-a interzis efectuarea cărorva modificări în privința bunurilor mobile sau imobile care aparțineau debitorului. Consideră că prin acțiunile executorului judecătoresc nu s-a constatat nici un temei de tergiversare a executării hotărârii judecătorești menționate, mai mult ca atît, ultimul a acționat în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Insistă că miza pentru intimat se manifestă prin încasarea datoriei de la terț privat, respectiv, concluziile instanței de apel despre inacțiunile executorului judecătoresc în procedura cărora se află documentul de executare silită, sunt nejustificate, or, materialele dosarului atestă contrariul. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea