2ra-2430/15 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2430/15 Judecător: V. Boico Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscal Ivan împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 29 aprilie 2014, Moscal Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al RM, solicitînd instanţei: constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 70 000 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 19 octombrie 2009, Moscal Ivan a înaintat o acţiune civilă împotriva CCL-131 despre încasarea restanţei salariale, care pe parcursul a mai mult de 1 an a fost în procedura Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, astfel fiind încălcate prevederile art. 192 CPC, despre judecarea cauzei în prima instanţă în termen rezonabil.

La fel, reclamantul a indicat că, deşi art. 182 alin. (2) CPC stabileşte că, litigiul de muncă se judecă de urgenţă, cererea de chemare în judecată depusă de Moscal Ivan a fost examinată într-un termen de aproape 5 ani, termen ce nu poate fi justificat. A indicat Moscal Ivan că, nici instanţa de fond, şi nici instanţele ierarhic superioare nu au luat în consideraţie că art. 355 alin. 4 din Codul Muncii prevede că instanţa de judecată va examina cererea în termen de cel mult 30 de zile, dar nicidecum pe parcursul a 5 ani. Totodată, reclamantul a menţionat că, în perioada 22 aprilie 2011 - 14 septembrie 2011, cauza civilă s-a aflat în Curtea de Apel Chişinău şi s-a finisat cu decizia nr. 2a-3283/11, care prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 aprilie 2012, a fost casată cu restituirea cauzei spre rejudecare.

Susţine reclamantul că, şi la Curtea Supremă de Justiţie cauza civilă s-a aflat o perioadă îndelungată, deşi urma a fi examinată în mod de urgenţă. Menţionează reclamantul Moscal Ivan că, statul este vinovat în examinarea cauzei civile pe parcursul a 5 ani, prin ce s-a compromis eficienţa şi credibilitatea justiţiei, deoarece cauza civilă nu este complexă din punct de vedere factologic, însă, instanţele de judecată au admis tergiversarea examinarea cauzei. Astfel, reclamantul a mai menţionat că, prin examinarea cauzei civile pe parcursul a 5 ani de zile, dînsului i-a fost cauzat un prejudiciu moral, pe care îl apreciază la suma de 70 000 lei. A solicitat reclamantul Moscal Ivan, constatarea încălcării dreptului lui la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 70 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 septembrie 2014, a fost admisă parţial acţiunea depusă Moscal Ivan. S-a constatat încălcarea dreptului lui Moscal Ivan la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile pornite la 19.10.2009 către CCL-131 privind încasarea salariului în mărime de 168 651,92 lei. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul lui Moscal Ivan suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei al RM şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 septembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 iulie 2015, Ministerul Justiţiei al RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, în principal – casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii; în subsidiar – modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au interpretat în mod eronat legea.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul Ministerului Justiţiei al RM se consideră declarat în termen. Moscal Ivan a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecătorii Liliana Catan Iurie Diaconu