2ra-1629/15 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: E. Cojocari, dosarul nr. 2ra-1629/15 instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, M. Anton, DECIZIE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chișca-Doneva examinând recursurile declarate de către Nichita Ion, executorul judecătoresc George Boţan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Nichita Ion și Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 19 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 07 iulie 2014, Nichita Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii a invocat că prin Ordonanţa Judecătoriei Criuleni din 30 iulie 2010, s-a dispus încasarea din contul lui Ursu Petru în beneficiul său a sumei de 2810 euro şi 660 lei, iar prin încheierea executorului judecătoresc Boţan George din 04 ianuarie 2011, a fost intentată procedura de executare a documentului executoriu Susține că pentru executarea documentului executoriu menţionat, a achitat în avans executorului judecătoresc Boţan George cheltuielile de executare în sumă de 6312,45 lei.

Menţionează că prin încheierea executorului judecătoresc Boţan George nr.065- 233/11 din 25 iulie 2011, i-a fost transmis în proprietate ½ cotă-parte din imobilul aflat în proprietatea lui Ursu Petru, iar prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2011, menținută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2012 a fost anulată încheiere executorului judecătoresc.

Remarcă că prin cererea din 28 mai 2012, a solicitat executorului judecătoresc Boţan George intervenirea în vederea conexării procedurii de executare a ordonanței Judecătoriei Criuleni din 30 iulie 2010 cu cele aflate în procedura la executorul judecătoresc Sărătură Nelea, în temeiul art. 31 din Codul de executare, solicitînd totodată restituirea cheltuielilor de executare achitate în avans, însă prin scrisoarea nr. 065-233/11 din 08 iunie 2012, a fost informat că, solicitarea privind conexarea procedurilor de executare a fost admisă, iar solicitarea privind restituirea cheltuielilor de executare achitate în avans a fost respinsă.

Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2014 a fost menţinută hotărârea primei instanțe privind netemeinicia refuzului restituirii cheltuielilor de executare achitate în avans şi obligarea executorului judecătoresc să-i restituie acestea cheltuieli, prin aceeași decizie fiind constatat că executorul judecătoresc Sărătură Nelea a restituit fără executare documentul executoriu lui Boțan George încă la 17 decembrie 2012. Mai afirmă reclamantul că din 17 decembrie 2012, executorul judecătoresc Boţan George nu a întreprins nici o măsură privind executarea documentului executoriu, și nici nu l-a informat despre reluarea procedurii de executare, motiv din care a fost în imposibilitate de a interveni în mersul executării.

Prin urmare, consideră că neexecutarea documentului executoriu se datorează inacţiunilor neîntemeiate şi abuzive ale executorului judecătoresc Boţan George și au ca efect încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Solicită constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a documentului executoriu și încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de 2 810euro şi 660 lei, dobânda de întârziere în sumă de 409 euro, prejudiciului moral în mărime de 70 000 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 septembrie 2014 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc George Boţan.

(f.d. 45) . Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Ion Nichita la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Nichita Ion prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 280 lei, iar în total suma de 20 280 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2015, au fost respinse apelurile declarate de Nichita Ion și Ministerul Justiției al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La 05 mai 2015, Nichita Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel în partea respingerii cerințelor sunt neîntemeiate și urmează a fi casate. Astfel, invocînd prevederile art. 130, art. 239 CPC, menționează că instanțele ierarhic inferioare nu au argumentat care sînt motivele ce au servit drept temei de respingere a cerințelor, or, cele invocate de instanțe nu sunt suficiente pentru a explica preferinţa acordată justificărilor invocate de pîrît şi temeiurile aduse de reclamant.

Mai mult ca atît, instanțele nu s-au expus asupra argumentelor reclamantului privind cauza Cebotari şi alţii vs Republica Moldova (Hotărîrea CEDO din 27.01.2014), în care Curtea a reiterat că, atunci când autorităţile sunt obligate să acţioneze pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti şi nu o fac, inacţiunea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul articolului 6 §1 al Convenţiei (a se vedea Scollo v. Italy, 28 septembrie 1995. §44. Seria A nr.315-C).

Totodată, cu referire la prevederile Recomandării nr. 6 a Curţii Supreme de Justiţie din 01 noiembrie 2012, afirmă că prejudiciul material solicitat este format anume din valoarea obiectului neexecutării şi dobînzile legale calculate în temeiul art. 14, art. 585 şi art. 619 Cod civil, iar concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind respingerea cerinţei de încasare a prejudiciului material, care de fapt şi de drept constituie suma obiectului executării şi dobînzilor calculate în temeiul legii pentru întîrzierea executării obligaţiei sunt neîntemeiate.

Remarcă că art. 14 Cod civil prevede expres noţiunea de prejudiciu şi conţinutul acestuia, iar instanţele inferioare nu s-au expus asupra tuturor motivelor de fapt şi de drept invocate în cererea de chemare în judecată, și nu au acordat o deplină eficienţă recomandărilor şi prevederilor menţionate în hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 11 noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, fapt ce a dus la încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi celor de drept procedural.

La fel, susține că în speță termenul de neexecutare a documentului executoriu depăşeşte la moment 53 luni, dintre care o perioadă de 30 luni, nu a fost întreprinsă nici o acţiune în vederea executării documentului executoriu, iar acest termen, fiind raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constituie o încălcare gravă a dreptului persoanei la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu. Mai invocă că documentul executoriu nu a fost executat pînă în prezent nici parţial, iar în astfel de condiții este în drept să pretindă că este „victimă” a unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenţie ca urmare a neexecutării îndelungate a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa, iar suma de 70 000 lei, solicitată cu titlu de prejudiciu moral îi poate aduce satisfacţie, acesta fiind una echitabilă şi proporţională suferinţelor cauzate.

La 11 mai 2015, executorul judecătoresc George Boţan, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv. În motivarea recursului a invocat că atît prima instanță cît și instanța de apel au apreciat unilateral probele din dosar și au ezitat să analizeze probele în ansamblul şi interconexiunea lor şi să pătrundă în esenţa pricinii, neglijînd argumentele şi probelor administrate de intimat și intervenientul accesoriu. În acest sens afirmă că instanțele ierarhic inferioare au neglijat o probă de valoare notorie pentru justa soluţionare a pricinii, şi anume încheierea nr. 065-233/11 din 25 iulie 2011, prin care procedura de executare nr. 065-233/11 a fost încetată.

Or, anume din acest moment a început să curgă termenul dreptului la acţiune a intimatului Nichita Ion, termen care s-a epuizat încă la data de 26 ianuarie 2012, și l-a decăzut pe Nichita Ion din dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin pretinsa neexecutare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Susține că cererea de chemare în judecată a fost depusă doar la data de 07 iulie 2014, ceea ce constituie o depăşire vădită a termenului de acţiune, cu atît mai mult că reclamantul nu a solicitat repunerea în termen a acțiunii. Consideră că, faptul admiterii unor astfel de erori judiciare, constituie o încălcare vădită şi gravă a dreptului la un proces echitabil reflectat în art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Totodată menționează recurentul că instanţa de apel a interpretat eronat hotărîrea judecătoriei Centru din 07 decembrie 2011 privind anularea încheierii executorului judecătoresc de transmitere a ½ cota-parte din bunul imobil în contul stingerii creanţei, deoarece prin actul judecătoresc menționat a fost anulată încheierea de transmitere a ½ cotă-parte din bunul imobil în contul stingerii creanţei, însă nu a fost anulată încheierea de încetare a procedurii de executare. Subsecvent susține că în speţă este vorba despre două încheieri separate, iar atîta timp cît încheierea de încetare a procedurii de executare nr. 065-233/11 nu a fost anulată printr-un act judecătoresc, aceasta este valabilă şi produce efecte juridice.

Consideră că instanța de apel şi-a arogat dreptul de a interpreta un act judecătoresc şi a depăşit limitele circumstanţelor constate de o instanţă judecătorească, fapt ce contravine prevederilor art. 123 alin. (2) CPC. Astfel, prin acţiunile sale, instanţa de apel a pronunţat nişte pseudojudecăţi care nu au la bază nici un act judecătoresc și a depăşit limitele judecării cauzei prin repunerea de facto a intimatului în termenul legal de acţiune, care a fost omis, cu toate că acesta nici nu solicita repunerea în termen, or, art. 240 alin. (3) CPC indică expres că instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Independent de acest fapt, relevă că Nichita Ion prin conduita sa pasivă a demonstrat nulitatea şi inutilitatea mizei pentru executarea hotărîrii judecătoreşti prin faptul că în perioada de pînă la depunerea acţiunii nu şi-a dat interesul ca hotărîrea judecătorească să fie executată, sau, acesta într-un mod dolosiv nu a obiectat în nici un fel împotriva presupusei stagnări a procedurii de executare, ca mai apoi să înainteze o acțiune împotriva statului şi să se îmbogăţească fără justă cauză recurgînd la un abuz de drept prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. Mai mult decît atît, Nichita Ion nu a solicitat reluarea procedurii de executare, deşi avea posibilitatea reală să o facă, acesta a solicitat doar restituirea cheltuielilor de executare nu însă şi reluarea procedurii de executare, ceea ce denotă că în perioada de timp cuprinsă între data de 25 iulie 2011 pînă la data depunerii acţiunii, care formează obiectul prezentului raport material-litigios, şi anume data de 07 iulie 2014, Nichita Ion nu a întreprins nici o acţiune pentru a afla soarta procedurii de executare.

Insistă că deoarece procedura de executare nr. 065-233/11 a fost încetată printr-un act al executorului judecătoresc din 25 iulie 2011, care nu a fost anulat de o instanţă judecătorească şi produce efecte juridice pînă în prezent, concluzionează că acţiunea depusă de Nichita Ion urma să fie respinsă ca fiind tardivă, întrucît prin prisma la art. 3 alin. (3) Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare. La 19 mai 2015, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primeni instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi casată sau modificată. Astfel, invocînd prevederile art. 239, 373 alin. (1) CPC, susține că instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului material şi moral, or, compensația pentru prejudiciul moral cauzat a sumei de 20 000,00 lei stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este una exagerată. Invocă că existenţa prejudiciului considerabil presupune două elemente ce urmează a fi constatate și anume existenţa prejudiciului şi caracterul considerabil al acestuia, iar legătura de cauzalitate între aceste două elemente urmează a fi probată de către reclamant.

Însă, Nichita Ion în cadrul examinării cauzei nu a prezentat probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul prejudicierii considerabile a acestuia. Totodată, reieşind din jurisprudenţa CEDO, menţionează că survenirea prejudiciului ca urmare a săvârşirii încălcării trebuie să fie certă şi nu presupusă, iar reclamantul trebuie să demonstreze legătura cauzală dintre violarea CEDO şi prejudicial pretins. Este compensat doar prejudiciul cauzat ca urmare a evenimentelor contrare CEDO. Totodată, CEDO cere ca compensaţiile cu titlu de prejudiciu moral acordate la nivel naţional pentru violarea CEDO să fie comparabile cu cele acordate de CEDO în cauze comparabile, iar la stabilirea cuantumului prejudiciul moral, CEDO ea în calcul nivelul de trai (venitul populaţiei) din statul vizat.

Astfel, prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare şi nicidecum ca obţinere a unor foloase necuvenite. În altă ordine de idei, consideră că argumentele instanţei de fond în admiterea acţiunii menţinute de instanţa de apel precum că statul este în prezenţa încălcării art. 6 § 1 al Convenţiei, deşi a îndeplinit acţiuni pentru executarea documentului executoriu, sunt inexplicabile. Indică că, jurisprudenţa Curţii Europene, garantează oricărei persoane dreptul de acces la justiţie, care are drept consecinţă dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, însă, acest drept nu obligă un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea şi oricare ar fi circumstanţele; în schimb, statul are obligaţia de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive ce îi revin.

Respectiv, instanţa de judecată are ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de autorităţile naţionale au fost adecvate şi suficiente. Sub acest aspect, la caz se constată că statul a întreprins măsurile care puteau fi în mod raţional întreprinse pentru a executa hotărârea judecătorească. Or, examinând în detaliu, circumstanţele cauzei, consideră că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii a întreprins toate măsurile necesare pentru executarea documentului menţionat, reiterând încă o dată că imposibilitatea executării titlului executoriu se datorează debitorului, care nu deţine bunuri care ar putea fi executate. Subsecvent, Curtea Europeană în litigii similare reaminteşte că aprecierea termenului rezonabil de executare urmează a fi făcut după anumite criterii de apreciere, cum sînt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor, şi miza (interesul) pentru reclamant.

Sau, la caz, procedură de executare a fost una destul de complex, având în vedere că debitorul Ursu Petru, dispunea doar de un bun imobil deţinut în coproprietatea cu soţia sa și mai avea datorii scadente faţă de alţi creditori, iar conduita executorului judecătoresc este una conformă cu legislaţia în vigoare şi nu relevă indicii privind lipsa de diligentă. Totodată, în funcţie de factorii precum sunt, durata neexecutării, miza litigiului, circumstanţele personale ale reclamantului, reţine că Curtea decide în fiecare caz în parte, dacă este cazul să fie acordat despăgubire pentru dauna morală sau dacă simpla constatare a violării poate fi suficientă. Prin referinţele depuse la 24 iunie 2015, Nichita Ion a solicitat declararea recursului Ministerului Justiţiei al RM ca inadmisibil şi respingerea recursului declarat de către executorul judecătoresc Bo-ţan George ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă expres data expedierii deciziei redactate de către instanţa de apel în adresa recurenţilor. Conform fişei de înregistrare a corespondenţei rezultă că Ministerul Justiţiei al RM a recepţionat copia deciziei contestate la 21 aprilie 2015 (f. d. 156), fapt susţinut şi de către recurentul Ministerul Finanţelor al RM. Prin urmare, instanţa de recurs atestă că atât recursul declarat de Nichita Ion la 05 mai 2015, cât şi recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al RM la 19 mai 2015 şi executorul judecătoresc Boţan Gheorghe la 11 mai 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 11 martie 2015, au fost depuse în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

La caz, se constată că Nichita Ion, făcând uz de noul remediu intern, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, precum şi cheltuielile de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia parţial, constatând încălcarea dreptului lui Nichita Ion la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile şi a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, în beneficiul lui Nichita Ion prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 280 lei, iar în total suma de 20 280 lei, soluţia care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele speţei, instanţa de recurs constată ca fiind justă soluţia instanţei de apel, care examinând pretenţiile reclamantului prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 a constatat încălcarea dreptului lui Nichita Ion la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Aici se va remarca că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, iar Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

Cu referire la perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz, instanţa de recurs atestă că la data de 30 iulie 2010, judecătoria Criuleni a eliberat ordonanţa judecătorească nr. 2po-168/10, prin care s-a încasat de la debitorul Ursu Petru în beneficiul creditorului Nichita Ion, suma de 2810 euro şi 660 lei. Drept urmare, la data de 04 ianuarie 2011, Nichita Ion a înaintat executorului judecătoresc George Boţan documentul executoriu nr. 2po-168/10 din 30 iulie 2010, care pînă în prezent se află în procedura de executare, fapt ce se confirmă şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2014 (f. d. 4-11).

Conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. De altfel, din materialul probator, s-a stabilit cu certitudine şi faptul că pentru executarea documentului executoriu, Nichita Ion a achitat integral executorului judecătoresc Boţan George cheltuielile de executare în sumă de 6312,45 lei. Prin încheierea executorului judecătoresc Boţan George nr. 065-233/11 din 25 iulie 2011, a fost dispusă transmiterea în proprietatea creditorului Nichita Ion ½ cotă - parte din imobilul aflat în proprietatea debitorului Ursu Petru.

Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2011, s-a dispus anularea încheierii executorului judecătoresc George Boţan nr. 065-233/11 din 25 iulie 2011, iar prin decizia Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ al Curţii de Apel Chişinău nr. 2r-99/2012, hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 decembrie 2011 a fost menţinută fără modificări. Tot actele cauzei atestă că prin cererea din 28 mai 2012, Nichita Ion a solicitat executorului judecătoresc George Boţan restituirea cheltuielilor de executare achitate în avans şi intervenirea în vederea conexării procedurii de executare menţionate cu cele aflate la executorul judecătoresc Nelea Sărătură.

La caz, se mai constată că la 22 iunie 2012, Nichita Ion s-a adresat în instanţă de judecată cu o cerere privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului executorului judecătoresc Boţan George cu privire la restituirea cheltuielilor de executare şi obligarea acestuia de a restitui cheltuielile de executare avansate pentru executarea documentului executoriu nr. 2po-168/10 din 30 iulie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 noiembrie 2013, cererea lui Nichita Ion a fost admisă integral în sensul formulat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2014, a fost menţinută hotărârea primei instanţe privind netemeinicia refuzului restituirii cheltuielilor de executare avansate de reclamant Nichita Ion şi obligarea executorului judecătoresc George Boţan de a le restitui.

De asemenea, din materialele dosarului s-a stabilit că pe parcursul executării titlului executoriu prezentat de reclamantul Nichita Ion, de către executorul judecătoresc George Boţan au fost întreprinse mai multe măsuri legale în vederea executării titlului executoriu aflat în procedură, inclusiv, transmiterea în proprietatea creditorului Nichita Ion a ½ cotei-părţi din imobilul aflat în proprietatea debitorului Ursu Petru, cu toate acestea până în prezent documentul executoriu menţionat nu a fost executat, rămânând în curs de executare.

Reieşind din circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că examinând pretenţiile lui Nichita Ion cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti prin prisma prevederilor art. 6 § 1 al Convenţiei, cât şi ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţele judecătoreşti corect au stabilit încălcarea dreptului acestuia la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu, reţinând în acest sens că ordonanţa judecătorească din 30 iulie 2015, prin care s-a dispus încasarea de la debitorul Ursu Petru în beneficiul creditorului Nichita Ion a sumei de 2 810 euro şi 660 lei, nu a fost executată până la momentul examinării prezentei cauze în ordine de apel.

Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa bunurilor la debitor care ar putea fi urmărite sau existenţa la acesta a datoriilor scadente faţă de alţi creditori ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V). La acest capitol, se va menţiona şi Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, cererea nr. 15840/02 Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p. 510, §40 şi Burdov versus Russia, nr. 59498/00, §34, din 7 mai 2002). Aşa fiind, în speţă este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ca urmare Nichita Ion nu a putut beneficia de succesul obţinut în urma examinării litigiului, care se referea la încasarea unei sume considerabile, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

În conexiunea celor relatate, la caz se constată că, deşi în perioada 04 ianuarie 2011 – 25 iulie 2011, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti a întreprins măsurile concrete şi necesare întru executarea documentului executoriu cu privire la încasarea de la Ursu Petru în beneficiul lui Nichita Ion a sumelor de 2810 euro şi 660 lei, este evident că în perioada 17 decembrie 2012, din momentul restituirii executorului judecătoresc Boţan George a titlului executoriu fără executare şi pînă la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, nu a fost întreprinsă nici o măsură concretă, în vederea executării ordonanţei judecătoreşti irevocabile. Comportamentul părţilor.

În ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor naţionale, se constatată că acestea nu au întreprins careva acţiuni concrete şi măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, iar ca rezultat titlul executoriu rămânând neexecutat pînă în prezent. Interesul creditorului. În speţă, instanţa de recurs remarcă faptul că miza pentru creditorul Nichita Ion este evidentă, fiind bazată pe dreptul acestuia la restituirea unor sume băneşti.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei instanţelor ierarhic inferioare cu privire la constatarea acestei încălcări.

Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţele ierarhic inferioare cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just au ajuns la concluzia admiterii parţiale a cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului moral şi au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul cauzat lui Nichita Ion în sumă de 20 000 lei ce ar constitui o satisfacţie echitabilă a prejudiciului cauzat acestuia ca rezultat al neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Distinct de cele menţionate, se constată a fi lipsită de suport critica recurentului Nichita Ion în dezacord cu cuantumul prejudiciului moral acordat de către instanţele judecătoreşti inferioare, menţionând că neîntreprinderea măsurilor adecvate pentru a executa hotărârea judecătorească irevocabilă o perioadă de timp exagerat de mare de către autorităţile statului RM constituie temei de încasare integrală a prejudiciului moral şi prejudiciului material din contul statului RM.

În susţinerea acestei opinii instanţa de recurs reiterează că chiar dacă şi se constată că o perioadă de timp, autoritatea responsabilă de executare a hotărârii judecătoreşti, şi anume executorul judecătoresc George Boţan, nu a întreprins careva măsuri concrete, în vederea executării hotărârilor judecătoreşti irevocabile, instanţei de judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma că debitorul, ar fi deţinut careva bunuri imobile sau mobile, care au fost înstrăinate în acea perioadă, ori conturi bancare care au fost închise, decât bunuri imobile situate în satul Măgdăceşti raionul Criulni, pe care au fost aplicate măsuri de asigurare în modul corespunzător. Totodată, instanţa de recurs reţine că întemeiată şi soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea cererii cu privire la încasarea prejudiciului material.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevăd că în urma constatării faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Însă, în interpretarea corectă a dispoziţiilor citate este necesar de a distinge că repararea prejudiciului material constă din prejudiciul ce rezultă din caracterul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi nu din prejudiciul ce constituie valoarea creanţei ce urmează a fi încasată în baza titlului executoriu, cum la caz se solicită de către creditorul Nichita Ion.

Aceasta mai cu seamă când este vorba de un terţ privat, cum este Nichita Ion, deoarece principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru obligaţiile unui terţ privat. Or, sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a substitui debitorul privat şi a achita sumele încasate prin hotărârile judecătoreşti.

Astfel, este de remarcat că atunci când, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, se discută durata executării procedurilor judiciare, fie în aspect civil, fie în aspect penal, prejudiciul material poate apărea exclusiv în cazul când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (a se vedea Boboc versus Moldova nr. 27581/04, §44-45, 04 noiembrie 2008 şi Cravcenco versus Moldova, nr. 13012/02, §64-67, 15 ianuarie 2008). Prin urmare, nici prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 şi nici jurisprudenţa CEDO nu impun în sarcina statului responsabilitatea şi obligativitatea executării unei hotărâri judecătoreşti în cazul persoanei private, ci doar repararea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Or, la caz debitorul obligaţiei pecuniare faţă de Nichita Ion este Ursu Petru şi nu Statul Republica Moldova, iar după cum a fost relevat şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru drepturile omului, cauza Margareta Griţco contra Moldovei, decizia din 29 noiembrie 2005, responsabilitatea statului pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unui terţ privat (persoană fizică sau entitate juridică privată) nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare. Ca consecinţă, instanţa de recurs respinge critica recurentului Nichita Ion cu privire la netemeinicia respingerii de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a cerinţei cu privire la încasarea prejudiciului material.

Cât priveşte dezacordul recurentului Ministerul Justiţiei al RM ce ţine de compensarea cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs paralel cu dispoziţiile art. 96 CPC, relevă şi practica judiciară aferentă speţei examinate, care distinge că la examinarea pretenţiilor privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, aprecierea costurilor şi cheltuielilor judiciare se face în dependenţă de probele prezentate de părţi, de obicei prin documentele de plată şi descifrarea orelor de lucru ale avocatului, tarifelor aplicate precum şi luarea în consideraţie a faptului că aceste cheltuieli să fie rezonabile ca cuantum. În aceste condiţii, instanţa de recurs consideră că instanţele judecătoreşti corect au reţinut că la materialele dosarului sunt anexate bonurile de plată în suma totală de 280 lei, ce constituie cheltuieli pentru autentificarea copiilor de către notar şi cheltuieli de transport (f.d.

54), cheltuieli care au fost reale, necesare şi rezonabile, prin urmare corect au fost admise integral aceste pretenţii. În acelaşi timp, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi recursul declarat de executorul judecătoresc Boţan George urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 358 alin. (1) CPC, hotărîrile pronunţate în prima instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. La caz se constată că, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2014, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Nichita Ion împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Boțan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material și moral, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Ion Nichita la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Nichita Ion prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 280 lei, iar în total suma de 20 280 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 24 noiembrie 2014, hotărîrea menţionată a fost contestată cu apel de către Ministerul Justiţiei al RM, iar la 01 decembrie 2014 şi de către Nichita Ion. La acest segment se va remarca că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, au fost examinate şi respinse cererile de apel depuse de Nichita Ion şi Ministerul Justiţiei al RM, astfel fiind cert, că executorul judecătoresc Boţan George nu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2014. În aceste condiţii se constată că executorul judecătoresc Boţan George nu a contestat hotărârea primei instanţe cu apel, respectiv ultimul nu este în drept să declare recurs nici împotriva deciziei instanţei de apel, prin care hotărârea primei instanţe a fost menţinută, or prevederile art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. În asemenea împrejurări, se imune respingerea recursului declarat de executorul judecătoresc Boţan George.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Nichita Ion, Ministerului Justiţiei al RM şi executorul judecătoresc Boţan George şi de a menţine a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), b) şi e) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se resping recursurile declarate de Nichita Ion, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi executorul judecătoresc Boţan George.

Se ,emţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nichita Ion împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Boţan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva