2ra-476/15 — Încasarea salariului, penalităţilor şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A.Miron dosarul nr. 2ra-476/15 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către ÎS ”Cris Registru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zabrian Artiom către ÎS ”Cris Registru” privind încasarea salariului, a penalităților, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către ÎS ”Cris Registru”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 16 octombrie 2013 Zabrian Artiom s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎS ”Cris Registru” privind încasarea salariului, a penalităților, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii sale, reclamantul a invocat că în baza contractului individual de muncă nr.2270 din 12 aprilie 2005 a fost angajat în calitate de cenzor categoria II în subdiviziunea Direcţia cenzori. Secţia control al subdiviziunilor extrabugetare în cadrul ÎS CRIS „Registru”, iar prin ordinul nr.316 din 08 octombrie 2008 a fost angajat în calitate de contabil categoria 1, Secţia control financiar a Contabilităţii pe salariu, titular pe state.

Explică că în legătură cu aprobarea noului Regulament al contabilității a fost întocmit un nou ordin cu nr.407 din 26 decembrie 2008, prin care a fost instituită ca subdiviziune noua secţie Control financiar a Contabilităţii, iar la data de 27 iulie 2009 în baza cererii depuse a fost transferat pe 0.5 salariu, titular pe state în aceiaşi funcţie, aceiaşi subdiviziune, modificându-se doar regimul de muncă, mărimea retribuţiei muncii, în acest sens fiind încheiat un acord suplimentar privind efectuarea unor modificări al contractului individual de muncă, însă la data de 16 noiembrie 2009, prin Ordinul nr.351p. ilegal a fost concediat de către angajator. Reclamantul a menţionat că, prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

1 Chișinău din 13 mai 2011 a fost admisă acţiunea sa şi a fost anulat ordinul de concediere nr.351p din 16.11.2009, iar el a fost restabilit în funcţia deţinută, cu încasarea din contul ÎS „CRIS Registru” în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada de la 16.11.2009- 04.05.2011 în mărime de 59 034,93 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 2000 lei.

Reclamantul a explicat că doar prin ordinul nr.54p din 04 februarie 2013 emis de ÎS „CRIS„Registru”, a fost restabilit în funcţia deţinută anterior, cu achitarea salariului doar pe perioada absenţei forţate de muncă de la data de 16.11.2009 până la data de 04.05.2011, din care considerente a solicitat încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, perioada 05.05.2011-04.02.2013, ce constituie suma de 83 742, 84 lei, a compensaţiei de întârziere pentru reţinerea din vina angajatorului, a salariului cuvenit pentru întreaga perioadă de întârziere începând cu 26 ianuarie 2013, a prejudiciului moral cauzat în sumă de 30 000 lei tuturor cheltuielilor de judecată, menţionând faptul că angajatoru doreşte să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 14 aprilie 2014, acțiunea a fost admisă integral. S-a dispuns încasarea din contul ÎS „CRIS Registru” în beneficiul reclamantului a salariul mediu lunar pentru absenţă forţată de la muncă pentru perioada 13 mai 2011 - 04 februarie 2013 în valoare de 83 742,84 lei, a penalităţii pentru reţinerea salariului din vina angajatorului începând cu 26 ianuarie 2013 - în sumă de 162,16 lei şi a prejudiciul moral în sumă de 3 000 lei, iar în total suma de 119 905 lei. S-a încasat de la ÎS „CRIS Registru” în bugetul statului taxa de stat în sumă de 3 597, 15 lei. Ne fiind de acord cu soluția instanţei de fond, la data de 17 aprilie 2014 ÎS „CRIS Registru” a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chișinău din 14 aprilie 2014, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea integral. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către ÎS „CRIS Registru”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 14 aprilie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, potrivit actelor cauzei apelantul a executat hotărârea judecătorească doar în privinţa încasării salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, însă nu a restabilit angajatul la serviciu, contrar prevederilor Codului muncii, intimatul fiind restabilit în serviciu doar la 04.02.2013, în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie, neachitându-i intimatului salariu și pentru perioada ulterioară de absenţă forţată de la serviciu.

Astfel, instanţa de apel a constatat faptul că, Artiom Zabrian a fost repus în 2 funcţie începând cu data de 04.02.2013, însă perioada de la momentul pronunțării hotărîrii primei instanţe din 05 mai 2011 şi până la momentul repunerii în funcţie nu i-a fost achitat salariul, fapt ce contravine legislației muncii. Instanţa de apel menţionează că prima instanţă a examinat aceste circumstanţe minuţios şi cu justă cauză a admis cerinţele cet. Zabrian Artiom, din care considerente apelul depus de ÎS CRIS „Registru” a fost respins, din următoarele temeiuri de drept.

Conform prevederilor art. 142-145 Codul Muncii se statuează că, salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de acesta, în baza unei procuri autentificate, la locul de muncă al salariatului, in zilele de lucru stabilite în contractul colectiv sau individual de muncă, dar: a) nu mai rar decât de două ori pe lună pentru salariaţii remuneraţi pe unitate de timp sau în acord; b) nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariații remunerați în baza salariilor lunare ale funcției. Dacă nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face: în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu.

Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plăteasacă în termen prevăzute suma necontestată. Potrivit prevederilor art. 128 Codul Muncii salariul reprezintă orice recompensă sau câştig evaluat în bani plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată, la stabilirea şi achitarea salariului nu se admite nici o discriminare pe criterii dc sex, vârstă, handicap, origine socială, situaţie familială, apartenenţă la o etnie, rasă sau naţionalitate, opţiuni politice sau convingeri religioase, apartenenţă sau activitate sindicală.

Salariul este confidenţial şi garantat. Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanţă a examinat litigiul multeaspectual, corect a stabilit circumstanţele de fapt, corect a aplicat legea materială şi ca urmare a emis o hotărîre legală şi întemeiată. La 16 ianuarie 2015 ÎS CRIS „Registru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și casarea hotărîrii primei instanțe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea integral. În motivarea recursului ÎS CRIS „Registru” a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului 3 material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Invocă recurentul în recurs că, concluziile care au stat la baza admiteriii acţiunii susţinute şi de instanţa de apel, precum că nu a fost executată întocmai hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13.05.2011 nu au relevanţă la speţa dată şi nu este altceva decît modificarea din oficiu a obiectului şi temeiului acţiunii, deoarece intimatul şi-a fondat pretenţiile reieşind din relaţiile de muncă de după restabilirea intimatului în funcţie şi nici nu a expus pretenţii referitor la neexecutarea hotărîrii de judecată contestînd doar cuantumul salariului şi mărimea indemnizaţiilor ce au decurs din acesta la ulterioara concediere, care după opinia lor trebuia să fie nu mai mic decît cel indicat în certificatele de salariu prezentat în cadrul procesului de judecată.

Se mai menționează în recurs că, conform art. 256 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) Cod de procedură civilă, urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotărîrea judecătorească prin care pîrîtul este obligat la plata unui salariu mediu pentru absenţa forţată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu şi privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat. Or, conform Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 07.07.2008, „Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărîrii şi încheierii judecătoreşti”, în pct. 21 este stipulat că: în cazurile stipulate în art. 256 din CPC instanţa este obligată să dispună executarea imediată a hotărîrii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎS CRIS „Registru” este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎS CRIS „Registru” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat 4 de către ÎS CRIS „Registru”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS CRIS „Registru” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către ÎS CRIS „Registru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5