2ra-3646/13 — Încasrea salariului

prima instanţă: C. Vîrlan dosarul nr. 2ra-3646/13 instanţa de apel: A. Pahopol A.Gavriliţa, A. Doga DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii –Nicolae Clima, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de ÎS „CRIS „REGISTRU”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cenuşa Adrian împotriva ÎS „CRIS „REGISTRU” cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, achitarea diferenţei de salariu, indexarea sumelor neplătite în termen, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 c o n s t a t ă La data de 04 noiembrie 2009 Cenuşa Adrian a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „REGISTRU” cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, achitarea diferenţei de salariu, indexarea sumelor neplătite în termen, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii Cenuşa Adrian a menţionat, că activează în cadrul sistemului de dezvoltare informaţională de aproximativ 8 ani, fiind angajat la 21.01.2002 în funcţia de cenzor al Secţiei cenzori din cadrul ÎS „CRIS Registru". La 07.11.2008, conform ordinului nr.346p din 29.10. 2008 a fost concediat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 05.03.2009, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.05.2009 şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16.09.2009, ordinul menţionat a fost declarat nul, fiind dispusă executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii în serviciu şi achitării unui salariu mediu lunar.

În funcţie a fost restabilit la data de 04.08.2009, iar suma în mărime de un salariu mediu lunar, obligatorie spre achitare la 05.03.2009, a fost achitată la 24 iulie 2009, fără a fi achitată penalitatea în mărime de 0,1 la sută pentru fiece zi de reţinere a plăţii nominalizate, iar suma restantă în mărime de 19 883,20 lei nu a fost achitată. Reclamantul menţionează, că în partea ce ţine de restabilirea în câmpul muncii, hotărîrea nu a fost executată în modul cuvenit, deoarece a fost reîncadrat în câmpul muncii pe 0,5 unitate. Reclamantul consideră, că hotărîrea judecătorească în partea restabilirii în funcţie nu a fost executată pe deplin, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare.

Reclamantul solicită încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti pentru perioada 06.03.2009 - 04.08.2009, în sumă de 24881,86 lei; achitarea diferenţei salariale pentru absenţa forţată de la serviciu prin modificarea ilegală a regimului de muncă de la 8 ore la 4 ore pentru perioada 04.08.2009 - 23.12.2009 în sumă de 17 028 lei; încasarea compensaţiilor de 0,1% din 5094,21 lei pentru reţinerea salariului timp de 140 zile în mărime de 713,19 lei şi pentru reţinerea salariului timp de 177 zile în mărime de 3519,33 lei; repararea prejudiciului moral, pe care îl estimează la suma de 100000 lei.

Prin cererea din 16 ianuarie 2012 Cenuşa Adrian şi-a concretizat cerinţele şi a solicitat încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru ce constituie suma de 25401,67 lei; majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a unui salariu mediu lunar în perioada 06.03.2009 - 24.07.2009 în mărime de 713,19 lei; încasarea salariului pentru privarea ilegală a dreptului de a munci în volum deplin în mărime de 16785, 86 lei, fiind restabilit în funcţie doar la 0,5 normă în loc de 1 întreg, în modul în care a dispus judecata şi 3280,73 lei ce reprezintă majorarea de întârziere pentru neachitarea în termen a restanţei la salariu dispusă prin hotărârea judecăţii, după excluderea unui salariu mediu, sumă care a fost achitată la 31.10.2009, ceea ce în total însumează 46181,45 lei; prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, indicând că menţine cerinţa iniţială depusă (f.d.

179). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 29 iunie 2012 au fost admise parţial cererile acţiunea înaintată de Adrian Cenuşa, fiind dispusă încasarea de la ÎS „CRIS „Registru" a salariului pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de 25401, 67 lei, cu efectuarea reţinerilor corespunzătoare. Totodată, s-a încasat de la pârât în beneficiul lui Adrian Cenuşa majorarea pentru reţinerea plăţilor salariale în mărime de 20779, 78 lei şi 8000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 s-a respins apelul declarat de ÎS „CRIS „REGISTRU” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 07 iunie 2013 ÎS „CRIS „REGISTRU” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia 2 instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

S-a constatat, că Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău la data de 18 aprilie 2013 a examinat apelul declarat de ÎS „CRIS „REGISTRU” împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 iunie 2012 şi a respins apelul declarat de ÎS „CRIS „REGISTRU” a menţinut hotărârea primei instanţe prin care acţiunea înaintată de Adrian Cenuşa s-a admis parţial. S-a încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Adrian Cenuşa salariul pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de 25401, 67 lei, cu efectuarea reţinerilor corespunzătoare. S-a încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Adrian Cenuşa majorarea pentru reţinerea plăţilor salariale în mărime de 20779, 78 lei şi 8000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de apel urma să judece toate motivele apelului respectând prevederile articolului 373 Cod de procedură civilă. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine, că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză, în final menţinând hotărîrea primei instanţe ca întemeiată.

Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate. Astfel, instanţa de apel a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Conform art. 150 alin. (1) şi (3) din Codul de executare (în redacţia din 24 decembrie 2004), în cazul neexecutării hotărîrii privind repunerea în funcţie a salariatului, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal pe care îl prezintă şefului oficiului de executare pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute în alin.(2) al prezentului articol, iar debitorului i se stabileşte un nou termen pentru executare.

La cererea creditorului, instanţa de judecată dispune prin încheiere să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe tot intervalul de timp dintre data pronunţării hotărîrii şi data executării ei conform prevederilor Codului muncii. Conţinut asemănător prevede art. 153 al Codului de executare în redacţia din 05 noiembrie 2010, potrivit căruia, în cazul în care administraţia unităţii sau organul ei colegial nu a executat hotărîrea judecătorească privind restabilirea salariatului la locul de muncă, instanţa, în baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica persoanei cu funcţie de răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial, obligaţi să execute hotărîrea, sancţiunea prevăzută de Codul contravenţional.

În acest caz, executorul judecătoresc stabileşte debitorului un nou termen de executare. La cererea 3 creditorului, instanţa de judecată dispune prin încheiere să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe timpul dintre data pronunţării hotărîrii şi data executării. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, instanţa de apel a omis să verifice aplicarea de către prima instanţă a normei citate din Codul de executare şi dacă la efectuarea calculelor sumelor încasate în beneficiul intimatului s-a ţinut cont de prevederile acestei norme. La fel, instanţa de apel urmează să verifice perioada pentru care trebuie să i plătească intimatului salariu mediu sau diferenţa de salariu în corespundere cu norma citată şi ţinând cont de data încetării procedurii de executare.

Prin ordinul nr. 215 p din 27 iulie 2009 emis de Directorul general al ÎS „CRIS Registru”, în scopul executării hotărârii judecătoreşti Rîşcani mun. Chişinău din 05 martie 2009, intimatul a fost numit în funcţia de contabil coordonator pe 0,5 salariu în Secţia control financiar al Contabilităţii, cu stabilirea salariului de funcţie 2320 lei, de pe 27 iulie 2009(f.d.21, 37). Instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe prin care s-a încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Adrian Cenuşa salariul pentru absenţa forţată de la muncă şi majorarea pentru reţinerea plăţilor salariale, însă nu s-a pronunţat asupra pretenţiei privind încasarea diferenţei dintre salariu pentru executarea parţială a hotărârii judecătoreşti ceea ce ţine de restabilirea intimatului în funcţie.

În acest context, Colegiul menţionează, că acţiunea intimatului conţine mai multe pretenţii, asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat, iar instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe a trecut superficial asupra controlului legalităţii şi temeiniciei hotărârii, ignorând prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă. Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil.

Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

4 Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de ÎS „CRIS „REGISTRU”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cenuşa Adrian împotriva ÎS „CRIS „REGISTRU” cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, achitarea diferenţei de salariu, indexarea sumelor neplătite în termen, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă 5