2ra-524/15 — Privind constatarea încălcării la examinare în termen rezonabil a cauzelor penale

Dosarul nr. 2ra-524/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani – Gh. Plămădeală Instanţa de apel: CA Chişinău - L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Tamara Chişca - Doneva, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării la examinare în termen rezonabil a cauzelor penale, încasarea prejudiciului moral şi material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2014, CONSTATĂ : La 08 august 2012 Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării la examinare în termen rezonabil a cauzelor penale, încasarea prejudiciului moral şi material. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că la plîngerea lor de către organele de drept a fost intentate trei cauze penale. Prima cauza penală nr. 994010483 a fost pornită la 11 aprilie 1994 în baza art. 219 Cod Penal (redacţia legii 1961), pe faptul 1 că la 11 martie 1994 în jurul orei 15.00, aflîndu-se în faţa porţii casei nr. 1 din str. Hruşca mun.

Chişinău de persoane necunoscute a fost ameninţat cu omor, ulterior la 11 mai 1995 în privinţa acelor persoane necunoscute urmărirea penală a fost suspendată în baza art. 72 alin. (1) pct. 3 Cod de Procedură Penală (redacţia legii 1961). Prin ordonanţa Procurorului General din 03 mai 2004 urmărirea penală a fost reluată, iar la 05 august 2008 urmărirea penală a fost suspendată în baza prevederilor art. 287/1 alin. (1) pct. 2 Cod de Procedură Penală. Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu au menţionat că a doua cauză penală nr. 994011585 a fost pornită la 04 august 1994 de către Comisariatul de Poliţie sect. Centru mun. Chişinău în baza art. 127 Cod Penal (redacţia legii 1961) pe faptul că în noaptea de 29 iunie 1994 persoane necunoscute au incendiat acoperişul casei nr. 1 din str. Hruşca mun.

Chişinău, însă la 05 mai 1994 urmărirea penală a fost suspendată în baza art. 172 alin. (1) pct. 3 Cod de Procedură Penală (redacţia legii 1961). Iar la 06 august 2008 urmărirea penală a fost suspendată în baza prevederilor art. 287/1 alin. (1) pct. 3) Cod de Procedură Penală, pînă la identificarea persoanei care poate fi pusă sub învinuire. Reclamanţii au indicat că a treia cauză penală nr. 994011639 a fost pornită la 15 august 1994 de către Comisariatul de Poliţie sect. Centru mun. Chişinău în baza art. 218 alin. (3) Cod Penal (redacţia legii 1961) pe faptul că la 04 august 1994 în jurul orei 23.00 persoane necunoscute, aflîndu-se în ograda casei lui Ilie Nedelcu, din intenţii huliganice l-au maltratat, cauzîndu-i leziuni corporale uşoare cu dereglarea sănătăţii de scurtă durată.

La 06 august 2008 urmărirea penală a fost suspendată în baza prevederilor art. 287/1 alin. (1) pct. 2 Cod de Procedură Penală (redacţia legii 1961), pînă la identificarea persoanei care poate fi pusă sub învinuire. Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu pretinzînd a fi victime au susţinut că din 30 iunie 1994 pînă în prezent organele de urmărire penală nu înfăptuiesc careva acţiuni privind tragerea la răspundere a făptuitorilor. Reclamanţii în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 au solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzelor penale în care au statut de victime, încasarea prejudiciului moral în sumă de 327.154 lei şi a prejudicului material în sumă de 375.000 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a reţinut că toate trei cauze penale au fost suspendate pînă la identificarea persoanelor vinovate, reclamanţii avînd calitate procesuală de victime. În materialul pretinselor violări a duratei procedurilor penale victimile, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte persoane participante la proces cu excepţia acuzatului, nu pot pretinde la încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale. Astfel că Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu avînd calitatea procesuală de victime în cadrul dosarelor penale intentate, neavînd calitate 2 de bănuit, învinuit, inculpat, nu cad sub incidenţa Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 (f.d.

221, 224 - 227). La 18 iunie 2014 Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu au înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 mai 2014 (f.d. 229 – 230, 251). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 mai 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu, avînd calitatea de victime în cauzele penale, nu pot invoca încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei penale şi respectiv de a pretinde la prejudiciul în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Instanţa de apel de asemenea a menţionat că potrivit practicii CEDO în interpretarea art. 6 din Convenţie, în materialul pretinselor violări a duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare, martorii, alte persoane participante la proces în afara de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale (f.d.

10 – 14 vol. II). La 31 ianuarie 2015 Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu au înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 (f.d. 18 -22 vol. II). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate normele de drept material. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 26 noiembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 05 decembrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 31 ianuarie 2015, fiind depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu au invocat ilegalitatea şi netemeinicia deciziei instanţei de apel, pronunţată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

3 În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Recurenţii au mai invocate că cauza în instanţa de apel a fost examinată în absenţa lor. Nici acest argument nu poate constitui temei de reverificare a deciziei instnaţei de apel, ori apelanţii au fost citaţi în mod legal despre data, ora şi locul examinării apelului, fapt confirmat prin avizul de receptive de către apelanţi a citaţiei. Neprezentarea lor în şedinţa de apel nu a împiedicat examinarea cauzei în absenţa lor, ori careva cerere de amînare a procesului nu au depus.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

4 În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Tatiana Nedelcu şi Ilie Nedelcu, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca - Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5