2ra-2480/15 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-2480/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 29 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nedelcu Ilia, Nedelcu Tatiana, Nedelcu Denis, Nedelcu Ina împotriva Ministerului Justiţiei şi Brînză Liuba cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La data de 27 mai 2014 Nedelcu Ilia şi Nedelcu Tatiana au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acţiunii au menţionat că, pe rolul Judecătoriei Centru mun.Chişinău se află de mai mulţi ani acţiunea lor, încălcându-li-se dreptul la examinare în termen rezonabil a cauzei. Pe parcursul judecării pricinii reclamanţii şi-au concretizat cerinţele în partea ce ţine de numărul participanţilor la proces, în calitate de reclamanţi fiind incluşi Nedelcu Ilia Ilia, Nedelcu Denis şi Nedelcu Ina, iar în calitate de pîrît Brînză Liuba. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 iulie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Nedelcu Ilia şi Nedelcu Tatiana prejudiciul moral în mărime de 10000 lei, în rest pretenţiile s-au respins.

Prima instanţă a constatat că, pricina în privinţa căreia s-a invocat încălcarea termenului rezonabil durează de 5 ani şi 7 luni. Suma prejudiciului moral a fost diminuată de instanţa de judecată reieşind din comportamentul acestora cît şi a altor participanţi la proces, ceea ce a dus la neexaminarea cauzei pînă în prezent. Stabilirea cuantumului prejudiciului material a fost respinsă din motivul inexistenţei suportului probant în acest sens precum şi prin imposibilitatea determinării acestuia pe 1 motivul lipsei unei soluţii pe marginea speţei în care se pretinde încălcarea dreptului de examinare în termen rezonabil. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 07 august 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi a probelor anexate la materialele pricinii. Susţine că, suma prejudiciului moral este excesivă, iar instanţele de judecată la stabilirea termenului rezonabil nu au ţinut cont de criteriile pertinente în acest sens, în special de comportamentul părţilor.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. 2 În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi a apreciat arbitrar poziţia participanţilor la proces şi a probelor anexate la materialele pricinii nu pot fi reţinute deoarece la soluţionarea litigiului au fost aplicate elocvent normele de drept material prin prisma materialului probant prezentat de participanţii la proces. Totodată, instanţele de judecată la stabilirea termenului rezonabil şi repararea prejudiciului moral au ţinut cont de criteriile pertinente şi de faptul că prejudiciul se repară indiferent de vinovăţia subiecţilor specificaţi la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21.04.2011. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibil.

3 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4