2ra-415/15 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-415/15 Instanţa de fond: Judecătoria Cahul – M. Bușuleac Instanţa de apel: CA Cahul –Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului judecător, Tamara Chișca-Doneva, Judecătorii Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ion Puică în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Dermengi împotriva lui Ion Puică privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 28octombrie 2014, prin care s-au respins cererile de apel înaintate de către Ion Puică și Ion Dermengi și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Cahul din 17iunie 2014, CONSTATĂ: La 23 iulie 2013 Dermengi Ion s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva lui Ion Puică, solicitînd încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 14 octombrie 2012 a fost agresat fizic de către Ion Puică, în rezultatul căruia i-au fost amputați patru dinți, și cîțiva fracturați. Pe acest fapt a fost pornită o cauză contravențională, iar Ion Puică a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78, alin.(3) Cod contravențional și aplicată o amendă în mărime de 1000 lei. De către contravenient amenda a fost achitată. Pentru restabilirea danturii deteriorate Ion Dermengi a avut nevoie de serviciile medicului stomatolog și anume depulparea a opt dinți, costul cărora este de 456 lei, extracția chirurgicală a trei dinți,costul fiind de 168 lei, serviciile ortopedice în mărime de 8759 lei, înt total 9383 lei.

Pentru a evita soluționarea judiciară a litigiului reclamantul a înaintat pîrîtului o somație, care a rămas fără răspuns. Din cauza acțiunilor lui Ion Puică reclamantul a suportat și un prejudiciu moral, care l-a estimat în sumă de 50000 lei. Ion Dermengi a solicitat instanței de judecată încasarea prejudiciului material în mărime de 9383 lei, prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, dobînda de întîrziere și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Cahul din 17 iunie 2014cererea de chemare în judecată a lui Ion Dermengi a fost admisă parțial. S-a încasat de la Ion Puică în beneficiul lui Ion Dermengi prejudiciul material în sumă de 9383 lei, prejudiciul moral în mărime de 750 lei.

S-a încasat de la Ion Puică în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 381,49 lei. Pretenția prinvind încasarea dobînzii de întîrziere s-a respins ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 02 iulie 2014 Ion Puică a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii instanței de fond și pronunțarea unei noi soluții, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. La 10 iulie 2014 a depus cerere de apel și Ion Dermengi, solicitînd casarea hotărîrii Judedcătoriei Cahul din 17 iunie 2014 și pronunțarea unei noi soluții, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 28 octombrie 2014 s-au respins apelurile declarate de către Ion Dermengi și Ion Puică.

S-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Cahul din 14 iunie 2014. La 19 decembrie 2014 Ion Puică a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărîrea instanței de fond, solicitînd casarea acestora cu remiterea cauzei la rejudecare în fond la judecătoria Cahul. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrală probelor, nu a dat răspuns la toate motivele invocate în cererea de apel, a emis o decizie neargumentată, nefondată și tendențioasă. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Cahul a fost pronunţată la 28 octombrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 10 noiembrie 2014 (f.d.109-112, 113), iar cererea de recurs a fost depusă la 19 decembrie 2014 (f.d.116-117).

Fiindcă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei integrale, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine argumente ce țin de dezacordul recurentului cu felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. Mai mult ca atît, respectivele obiecţii de fapt şi de drept deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa de fond și apel, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Ion Puică, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas