2ra-4012/13 — Încasarea prejudiciului moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-4012/2013 Judecător: I. Gancear Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 19 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druță examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rabceac Fiodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rabceac Fiodor împotriva Guvernului RM privind încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă integral, c o n s t a t ă : La 06 iunie 2012, Rabceac Fiodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului RM privind încasarea a 40 000 000 lei prejudiciu moral. In motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, a fost privat de libertate de către Ministerul Afacerilor Interne al RSSM, aflînsu-se în detenţie ilegală timp de unsprezece ani în regiunea Vorcuta şi Mordovia, fiind reabilitat prin hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM la data de 18.12.1989 şi 17.01.1994. La data de 28.04.2012 a înaintat către Guvernul RM o cerere prealabilă conform prevederilor art. 14 Contenciosului Administrativ, cu privire la repararea prejudiciului moral asupra dreptului pretins, estimat la suma de 40.000.000 lei.

Menţionează, că pe parcursul aflării sale în detenţie a fost batjocorit şi umilit din partea gardienilor penitenciarului, aflîndu-se timp îndelungat în condiţii insuportabile, fiind rupt de familie şi casă. Consideră, că statul este obligat să suporte cheltuielile pentru prejudiciul moral în mărime de 40 000 000 lei. Solicită reclamantul Rabceac Fiodor Lavrentie, să fie încasat din contul Guvernului Republicii Moldova în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 40 000 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2012 pricina civilă a fost strămutată pentru judecare în fond, conform competenţei, la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 octombrie 2012 a fost respins recursul declarat de către Rabceac Fiodor şi a fost menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 22 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de Rabceac Fiodor şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 februarie 2013. La 29 iulie 2013, Rabceac Fiodor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului, a invocat faptul că decizia instanței de apel este ilegală, bazată pe aplicarea eronată a normelor de drept procedural. La data de 27 noiembrie 2013, intimatul Guvernul Republicii Moldova a depus referință, în care a indicat că argumentele invocate în cererea de recurs urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Temeiurile de casare invocate în cererea de recurs în opinia Colegiului nu pot constitui temei de admitere a acestuia deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. Completul remarcă că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de Rabceac Fiodor, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3), (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rabceac Fiodor, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Rabceac Fiodor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă