- Dosarul nr.
- 2ra-2113/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 5 noiembrie 2015
- Părțile
- Lemnaru Ion vs Gîscă Ion
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2113/15 — Repararea prejudiciului material şi moral
prima instanţă: A. Ciubotaru dosarul nr. 2ra-2113/15 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Lemnaru Ion, avocatul Grosu Eugen, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lemnaru Ion împotriva lui Gîscă Ion cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 28 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La data de 12 iunie 2014 Lemnaru Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gîscă Ion cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.
În motivarea acţiunii a menţionat că, Gîscă Ion ca rezultat al accidentului rutier din 04.12.2013 i-a provocat vătămări medii ale sănătăţii şi integrităţii corporale, fapt constatat prin sentinţa Judecătoriei Cahul din 19.05.2014 în temeiul căreia Gîscă Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) din Codul penal. Ca rezultat al acţiunilor ilegale comise de Gîscă Ion este în imposibilitate de a-şi exercita preocupările zilnice ale familiei sale inclusiv şi faptul că necesită intervenţie chirurgicală pentru care nu dispune de mijloace financiare, iar pîrîtul refuză să le achite benevol. Solicită încasarea în beneficiul său din contul lui Gîscă Ion a sumei de 73300 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 200000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică.
Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 februarie 2015 s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat de la Gîscă Ion în beneficiul lui Lemnaru Ion suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat de la Gîscă Ion în beneficiul statului taxa de stat de la care a fost scutit reclamantul la înaintarea acţiunii în sumă de 100 lei proporţional părţii admise. Prima instanţă a constatat lipsa suportului probant în vederea admiterii cerinţei cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 73300 lei, iar în privinţa prejudiciului moral instanţa a constatat ca fiind echitabilă şi justificată încasarea sumei de 2000 lei.
Cheltuielile de asistenţă juridică au fost admise parţial pe motivul cuantumului exagerat solicitat de reclamant. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 28 aprilie 2015 s-a admis apelul declarat de Lemnaru Ion prin intermediul avocatului Grosu Eugen, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei 1 Cahul din 13 februarie 2015 prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la Gîscă Ion în beneficiul lui Lemnaru Ion de la 2000 lei pînă la 7000 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Cahul din 13 februarie 2015 s-a menţinut. La data de 19 iunie 2015 reprezentantul lui Lemnaru Ion, avocatul Grosu Eugen a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 28 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
În motivarea recursului a invocat că, instanţele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 1398, art. 1420 din Codul civil şi au apreciat eronat probele. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
2 Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condiţiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării recurentului a deciziei instanţei de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului. Argumentele invocate în recurs precum că instanţele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 1398, art. 1420 din Codul civil şi au apreciat eronat probele poartă un caracter declarativ or, instanţele inferioare la stabilirea cuantumului prejudiciului moral s-au călăuzit de normele menţionate în lumina probelor prezentate în acest sens de reclamant.
Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Lemnaru Ion, avocatul Grosu Eugen ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul lui Lemnaru Ion, avocatul Grosu Eugen se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3