2ra-2574/14 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2574/14 Judecător: I.Bulhac Curtea de Apel Chişinău Judecători: S.Arnăut, B.Bîrca, Iu.Melinteanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Bounegru Ion, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bounegru Ion împotriva lui Dulce Ion privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, CONSTATĂ : La 24.08.2006, Bounegru Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Dulce Ion, solicitînd încasarea pagubei materiale în sumă de 16873,80 lei şi pagubei morale în mărime de 100 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 25.08.2003, Dulce Ion a fost recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 alin. (3) Cod penal, cu încasarea prejudiciului material în sumă de 25 121,85 lei. Însă, după pronunţarea sentinţei, reclamantul a mai suportat cheltuieli în mărime de 16 837,80 lei. Totodată, susţine că i-a fost pricinuit şi prejudiciu moral, exprimat în dureri insuportabile, suferinţe fizice şi psihice. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006, acţiunea înaintată de Bounegru Ion a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Dulce Ion în beneficiul lui Bounegru Ion 16 873,80 lei cu titlu de prejudiciu material şi 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În susţinerea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 572 alin. (2) şi 1410 CC, stabilind cu certitudine că reclamantului i-a fost pricinuit, ca urmare a accidentului rutier săvîrşit de Dulce Ion, prejudiciu material confirmat prin bonurile de plată în mărime de 4 123 lei, cît şi 12 750 lei achitate pentru pansamentele la domiciliu, toate suportate după pronunţarea sentinţei. Referitor la prejudiciul moral, instanţa a statuat că, în urma accidentului rutier care a avut loc la 21.12.2002, Bounegru Ion a devenit invalid de grupa a II, fiind pus într-o situaţie dificilă faţă de semenii lui, deoarece nu poate munci, nu se poate deplasa, practic 1 este imobilizat, ca urmare a leziunilor corporale nu poate să apară liber în societate, este întreţinut de soţia lui, fapt ce îi provoacă suferinţe fizice şi psihice.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond în partea prejudiciului moral, la 29.01.2014, Dulce Ion a contestat-o cu apel în această parte, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006 în partea admiterii cererii reclamantului privind încasarea prejudiciului moral şi emiterea unei noi hotărîri în această parte de respingere a acţiunii. În motivarea apelului, apelantul a indicat că, avînd în vedere că temei al înaintării acţiunii civile a servit sentinţa din 25 iunie 2003, unde intimatul avea calitatea de parte vătămată, consideră că urma să se ia în considerare şi gradul de vinovăţie şi comportamentul părţii vătămate, în cadrul accidentului rutier, acesta traversînd strada în loc nepermis, seara (era întuneric).

Prin sentinţa respectivă s-a încasat în beneficiul intimatului paguba materială în mărime de 25 121 lei 85 bani, pe care i-a achitat integral în data de 15.03.2004. Apelantul în cererea de apel indică că admite faptul că ulterior emiterii sentinţei, d-l Ion Bounegru a avut cheltuieli suplimentare în legătură cu tratamentul, dar acesta din urmă contestă suma încasată cu titlu de prejudiciu moral, întrucît intimatul parţial are şi el o parte din vină în comiterea accidentului rutier. Astfel apelantul consideră că urma să se ia în considerare pe de o parte circumstanţa că fapta a fost comisă din imprudenţă, că nu era în stare de ebrietate, automobilul era în stare funcţională, iar pe de altă parte comportamentul intimatului, motiv din care urma să i se refuze în compensarea prejudiciului moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, a fost admis parţial apelul declarat de Dulce Ion cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006 în partea încasării prejudiciului moral, micşorîndu-l de la 100 000 lei pînă la 10 000 lei. În rest, hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1423 CC şi art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, menţionînd că mărimea despăgubirilor apreciate de către instanţa de judecată în speţă, reprezintă o compensare exagerată, urmînd a fi micşorată de la 100 000 lei la 10 000 lei, care ar fi suficientă, echitabilă şi nicidecum excesivă prejudiciului moral cauzat.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 20.06.2014, Bounegru Ion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26.03.2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30.11.2006. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a aplicat o lege care nu urma să fie aplicată, deoarece prejudiciul nu a fost cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată, ci prin acţiunile ilicite ale lui Dulce Ion, prevederile art. 11 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 nefiind aplicabile speţei. Mai susţine că instanţa de apel nu a adus nici un argument în combaterea celor constatate de instanţa de fond la stabilirea cuantumului prejudiciului moral.

La fel menţionează că din anul 2002 suportă suferinţe atît fizice, cît şi psihice şi aceste suferinţe sunt continue şi ireversibile, urmînd tratament şi pînă în ziua de azi. 2 Totodată, recurentul invocă şi argumente vis-a-vis de dezacordul său cu concluzia instanţei de apel referitoare la termenul de atac cu apel. La 18.08.2014 şi 19.08.2014, avocatul Natalia Pruteanu în interesele lui Dulce Ion a depus referinţă, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Bounegru Ion au fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului rezultă că, prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 25.08.2003, Dulce Ion a fost recunoscut vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 177 alin. (3) Cod penal, cu încasarea prejudiciului material în sumă de 25 121,85 lei în beneficiul părţii vătămate Bounegru Ion.

Considerînd că după pronunţarea sentinţei, a mai suportat cheltuieli în mărime de 16 837,80 lei, precum şi că i-a fost pricinuit şi prejudiciu moral, exprimat în dureri insuportabile, suferinţe fizice şi psihice, Bounegru Ion l-a acţionat în instanţa de judecată pe Dulce Ion în vederea recuperării prejudiciului material şi moral cauzat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006, acţiunea înaintată de Bounegru Ion a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Dulce Ion în beneficiul lui Bounegru Ion 16 873,80 lei cu titlu de prejudiciu material şi 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanţa de apel a modificat hotărîrea instanţei de fond prin diminuarea cuantumului prejudiciului moral de la 100 000 lei pînă la 10 000 lei.

Ţinînd cont de circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel neîntemeiat a hotărît diminuarea cuantumului prejudiciului moral. În acelaşi timp, Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă. Potrivit art. 1398 alin. (1) CC, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Potrivit art. 1410 alin. (1) CC, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate. În conformitate cu prevederile art. 1422 alin. (1) CC, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri 3 prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Conform art. 1423 alin. (1) CC, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor relatate, Colegiul consideră că, prima instanţă şi instanţa de apel, au ajuns întemeiat la concluzia de admitere a acţiunii cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat, pe parcursul dezbaterilor judiciare fiind stabilit cu certitudine că urmare a producerii accidentului de către Dulce Ion, reclamantului Bounegru Ion i s-a cauzat un anumit discomfort fizic, precum şi psihic prin stres şi frustrare. Însă, în opinia instanţei de recurs, suma încasată de instanţa de apel este disproporţionat de mică în raport cu suferinţele cauzate. Articolul 1423 CC prevede că instanţa de judecată apreciază mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral reieşind din circumstanţele concrete ale pricinii.

În acest sens, Colegiul reţine că, în urma accidentului rutier care a avut loc la 21.12.2002, Bounegru Ion a devenit invalid de grupa a II, fiind pus într-o situaţie dificilă faţă de semenii lui, deoarece nu poate munci, nu se poate deplasa fără ajutor, practic a fost imobilizat, ca urmare a leziunilor corporale nu poate să apară liber în societate, este întreţinut de soţia lui, fapt ce îi provoacă suferinţe fizice şi psihice. Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinîndu-se cont de persoana reclamantului şi a pîrîtului, precum şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie, fapt just apreciat de către instanţa de fond.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se cele excesiv şi vădit exagerate. Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră că instanţa de fond corect a acordat reclamantului Bounegru Ion 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În acelaşi timp, instanţa de recurs susţine afirmaţia recurentului cum că instanţa de apel a aplicat o lege care nu urma a fi aplicată, referindu-se la 4 prevederile art. 11 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care reglementează modul de determinare a mărimii compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral. Or, legea precitată are ca obiect de reglementare doar prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, fiind o lege specială, iar în situaţia din speţă prejudiciul este cauzat de o persoană fizică, aplicabile fiind prevederile ce reglementează răspunderea delictuală.

În acest sens, afirmaţia intimatului cum că instanţa de apel a aplicat analogia legii, Colegiul o apreciază critic. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Bounegru Ion şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului. Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Bounegru Ion, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Bounegru Ion. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2006, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bounegru Ion împotriva lui Dulce Ion privind repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5