2ra-332/15 — Încasarea datoriei pentru serviciile comunale

dosarul nr.2ra-332/15 prima instanţă: V. Orîndas instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 26 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Miroşnicenco Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului de locuinţe nr. 10 împotriva lui Miroşnicenco Larisa, intervenient accesoriu SA „Termocom”, în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Miroşnicenco Larisa a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 13 noiembrie 2012, Întreprinderea municipală de gestionare a fondului de locuinţe nr. 10 s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată împotriva lui Miroşnicenco Larisa, intervenient accesoriu SA „Termocom”, în procedura planului, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile comunale. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul, că pîrîta domiciliază în ap. 4A, str. Lăpuşnei, 20, mun. Chişinău, din motivul neachitării la timp a plăţii pentru serviciile locative-comunale s-a acumulat datorie, pînă în luna aprilie 2012, în sumă totală de 7288,35 lei. Cere ÎMGFL – 10, încasarea de la Miroşnicenco Larisa în beneficul său a datoriei pentru serviciile comunale în sumă de 7288,35 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă şi s-a încasat de la Miroşnicenco Larisa în beneficiul 1 ÎMGFL nr. 10 datoria pentru serviciile comunale în sumă de 7288,35 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, la data de 16 aprilie 2014, Miroşnicenco Larisa a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasată suma de 1799,24 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, apelul declarat de Miroşnicenco Larisa a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 aprilie 2014. La data de 15 decembrie 2014, Miroşnicenco Larisa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie încasată de la Miroşnicenco Larisa datoria de 1799,24 lei. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. Susţine recurenta că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi consideră, că instanţa a apreciat arbitrat probele, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui Miroşnicenco Larisa datorită faptul că aceasta nu a săvîrşit acţiuni din care ar rezulta că recunoaşte datoria, ori ajutorul material acordat de primărie nu poate fi considerat ca întrerupere a cursului prescripţiei extinctive.

Examinînd cererea de recurs declarată de Miroşnicenco Larisa, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a 2 comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Miroşnicenco Larisa, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC 3 completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Miroşnicenco Larisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4