2rhc-24/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Morari dosarul nr: 2rhc-24/15 instanţa de recurs: V. Doagă, V. Macinskaia, Sv. Moldovan, M. Ghervas, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire înaintată de administratorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate, Dumitru Chicu în pricina civilă la cererea creditorului Maria Pocinoc împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil împotriva decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014 prin care a fost admis recursul declarat de Maria Pocinoc, casată parţial hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014 în partea prin care a fost încasat din contul Mariei Pocinoc în folosul SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate onorariul de succes al administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” în sumă de 1400 Euro, şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărâre cu privire la respingerea cererii administratorului procesului de insolvabilitate al SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate, Dumitru Chicu cu privire la încasarea din contul Mariei Pocinoc a cheltuielilor procesului de insolvabilitate sub forma onorariului de succes a administratorului insolvabilităţii.

constată: Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2011 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate. În masa debitoare a SRL „Nourco” se află blocul locativ amplasat pe bd. Cuza-Vodă, 1/4 mun. Chişinău, cu nr. cadastral 010011100103, fiind finisat şi dat în exploatare în cadrul procesului de insolvabilitate.

Conform tabelelor creanţelor creditorilor SRL „Nourco”, în cadrul procesului de insolvabilitate au fost validate creanţele creditorului Maria Pocinoc 1 în valoare de 28000 euro, rezultate din contractul de investiţie nr. 64 din 16 ianuarie 2006. Potrivit hotărârii din procesul verbal al Adunării creditorilor SRL „Nourco”, desfăşurată în comun cu şedinţa instanţei de judecată din 10 noiembrie 2011, creanţele validate ale creditorilor SRL „Nourco”, ce rezultă din contractele de investiţie, se execută prin transmiterea în proprietatea acestora a spaţiilor, din masa debitoare a SRL „Nourco”, în condiţiile contractului de executare a creanţelor încheiat între creditor şi administrator. Instanţei a fost prezentat contractul nr. 64/5.189 din 12 martie 2014 încheiat între Maria Pocinoc şi administratorul insolvabilităţii SRL „Nourco” de executare a creanţelor creditorului, prin transmitere în proprietatea creditorului apartamentului nr. 72 cu 2 camere, amplasate la et.

5, cu suprafaţa totală de 59,50 m. p. de pe bd. Cuza-Vodă, 1/4 mun. Chişinău din masa debitoare, la preţul total de 40162,50 euro, după achitarea de către creditor a diferenţei de preţ în sumă de 200681,25 lei, iar administratorul insolvabilităţii a confirmat că Maria Pocinoc a executat obligaţiunea sa de achitare a sumei prevăzute în contractul încheiat. Maria Pocinoc a depus cerere în instanţa de insolvabilitate solicitând confirmarea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 72 cu 2 camere, amplasat la et. 5 cu suprafaţa totală de 59,50 m.p. situat pe bd. Cuza-Vodă, 1/4 mun. Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014 a fost confirmat dreptul de proprietate a Mariei Pocinoc asupra apartamentului nr. 72 cu 2 camere, amplasat la et.

5, cu suprafaţa totală de 59,50 m. p situat pe bd. Cuza-Vodă, 1/4 mun. Chişinău cu nr. cadastral 010011100103160, încasat de la Maria Pocinoc cheltuielile procesului de insolvabilitate, inclusiv în folosul SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate onorariul de succes al administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” în sumă de 1400 euro, în lei MD la cursul Băncii Naţionale a RM la ziua achitării, iar în folosul bugetului de stat – taxa de stat în mărime de 100 lei. A fost obligat SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate să transmită în natură apartamentul nr. 72 cu 2 camere, amplasat la et. 5 cu suprafaţa totală de 59,50 m. p. situat pe bd. Cuza-Vodă, 1/4 mun. Chişinău cu nr. cadastral 010011100103072 Mariei Pocinoc după achitarea de către aceasta a cheltuielilor procesului de insolvabilitate.

La 14 iulie 2014 Maria Pocinoc a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârii în partea în care s-a dispus încasarea remunerării de succes pentru administratorul insolvabilităţii Dumitru Chicu. La 25 septembrie 2014, recurenta Maria Pocinoc a depus recurs suplimentar.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014 a fost admis recursul declarat de Maria Pocinoc, casată parţial hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014 în pricina civilă la cererea creditorului Maria Pocinoc împotriva SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în partea prin care a fost încasat din contul Mariei Pocinoc în folosul SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate 2 onorariul de succes al administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” în sumă de 1400 Euro, şi în această parte fiind pronunţată o nouă hotărâre cu privire la respingerea cererii administratorului procesului de insolvabilitate al SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate, Dumitru Chicu cu privire la încasarea din contul Mariei Pocinoc a cheltuielilor procesului de insolvabilitate sub forma onorariului de succes a administratorului insolvabilităţii.

La 03 decembrie 2014, administratorul SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate, Dumitru Chicu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei nominalizate, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014 cu adoptarea unei noi decizii privind respingerea recursului declarat de Maria Pocinoc şi menţinerea în vigoarea a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014. În motivarea cererii de revizuire, cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC, a invocat că după adoptarea deciziei din 05 noiembrie 2014 au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care, servesc drept temei pentru revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie.

Astfel, indică că la examinarea recursului nu a fost luat în consideraţie faptul că onorariului de succes al administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” în mărime de 5 % a fost stabilit prin încheierea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2013, în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Nourco”, ca urmare a prezentării instanţei de insolvabilitate a procesului-verbal al Comitetului creditorilor SRL „Nourco” nr. 51 din 10 aprilie 2013. Susţine că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2013, a fost adoptată de către Curtea de Apel Chişinău din oficiu, nefiindu-i adusă la cunoştinţă, precum nici nu a fost anexată de către instanţa de insolvabilitate la materialele transmise CSJ, pentru examinarea recursului declarat de Maria Pocinoc.

Relatează că adoptarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014 este o consecinţă a realizării contractului nr. 64/5.189 din 12 martie 2014 încheiat între administratorul insolvabilităţii şi creditorul Maria Pocinoc privind executarea creanţelor acesteia validate în cadrul procesului de insolvabilitate. Specifică că în toate cazurile de transmitere a bunurilor din masa debitoare creditorilor în contul stingerii creanţelor validate, (circa peste 300 de cazuri) creditorii au îndeplinit obligaţiunile sale stabilite de lege de achitare a onorariului de succes al administratorului insolvabilităţii, fapt confirmat prin actele anexate la dosarul de insolvabilitate.

Cu referire la jurisprudenţa CEDO, cauza Beian vs România din 06 decembrie 2007, indică că deosebirile de tratament sunt discriminatorii, ducând la încălcarea art. 14 al Convenţiei Europene, iar Curtea a reţinut că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor a fost soluţionată în mod diferit de instanţele judecătoreşti, statul român fiind condamnat, reţinându-se existenţa unei jurisprudenţe neunitare, care a creat un tratament inegal unor persoane aflate în situaţii identice. 3 În dezacord cu concluzia instanţei de recurs cu referire la faptul că „nu au fost prezentate probe ce ar confirma că administratorul insolvabilităţii ar fi efectuat un careva volum de lucru în litigiul cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate a Mariei Pocinoc asupra apartamentului dat”, menţionează că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2014 nu a fost examinat careva litigiu între părţi, hotărârea fiind adoptată în ordinea procedurii speciale de constatare a faptului.

Iar onorariul de succes al administratorului insolvabilităţii, se includ în cheltuielile procesului de insolvabilitate, fapt ce se menţionează şi în prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) a Legii insolvabilităţii.

Consideră că este neîntemeiată şi invocarea din decizia CSJ a faptului că „instanţa de insolvabilitate nu a luat în consideraţie că prin hotărârea Adunării creditorilor din 10 noiembrie 2011 a fost stabilită remuneraţia administratorului insolvabilităţii în mărime de 3 %”, deoarece aplicarea cuantumului onorariului de succes de 5 % a fost stabilit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2013. Susţine că decizia revizuită este ilegală şi are ca consecinţă lipsirea administratorului de la remuneraţia legal câştigată prin muncă sa în cadrul exercitării profesiei sale de administrator al insolvabilităţii, fiind un precedent dubios şi discriminatoriu prin care a fost favorizat un creditor în detrimentul celorlalţi, care au achitat onorariul administratorului în ordinea stabilită, a fost încălcat principiul de bază şi respectiv dreptul persoanei, care exercită activitatea de administrator al insolvabilităţii, care este activitate oneroasă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2013, prin care a fost stabilit onorariul fix al administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” în mărime de 9100 lei lunar şi onorariul de succes în cuantum de 5 % din sumele distribuite creditorilor în urma valorificării masei debitoare şi/sau din suma creanţelor stinse prin compensare, cu transmiterea în natură în contul datoriei a bunurilor din masa debitoare, copia de pe coperta dosarului prin care se confirmă că a făcut cunoştinţă cu dosarul la 14 noiembrie 2014, copiile facturilor fiscale de îndeplinire a lucrărilor pe 64 file În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

4 Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a cauzei a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale ale pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea înscrisurilor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie însă care este direct impusă prin lege. De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei.

Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Dumitru Chicu în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

5 În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către administratorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate, Dumitru Chicu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea creditorului Maria Pocinoc împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 6