3ra-217/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: S. Teleucă dosarul nr: 3ra-217/15 Instanţa de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Întreprinderea de Instruire şi Producţie din Orhei” a Societăţii Orbilor din Moldova împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul vamal Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 martie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 19 decembrie 2013, SRL „Întreprinderea de Instruire şi Producţie din Orhei” a Societăţii Orbilor din Moldova a depus cererea de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că administratorul ÎIP Orhei SRL a AO SOM la 16 decembrie 2013 a luat cunoştinţă cu decizia de regularizare nr. 601 din 02 decembrie 2013 emisă de Biroul vamal Chişinău în temeiul actului de audit post- vămuire nr. 67.13/3 din 18 noiembrie 2013. Invocă dezacordul cu decizia de regularizare nr. 601 din 02 decembrie 2013 emisă de Biroul vamal Chişinău, cu plata drepturilor de import în cuantum de 803205,22 lei şi cu penalitatea în sumă de 166906,54 lei, iar în total cu suma de 970111,76 lei ce urmează a fi încasate/achitate de/la întreprindere din următoarele motive.

Menţionează că decizia de regularizare contestată a fost emisă în baza actului de audit post-vămuire nr. 67.13/3 din 18 noiembrie 2013, acesta având la bază procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire 1 nr. 67.13/1 din 04 noiembrie 2013. Cu procesul-verbal nominalizat a luat cunoştinţă la 04 noiembrie 2013. Afirmă că conform prevederilor art. 202 Cod vamal, cu respectarea termenului de 7 zile de la întocmirea procesului-verbal, administratorul a prezentat în scris obiecţii Biroului vamal Chişinău, dar aceste obiecţii au fost ignorate, n-au fost luare în calcul la adoptarea hotărârilor ulterioare şi nici un răspuns cu privire la acestea nu a fost dat. La 18 noiembrie 2013 a fost întocmit actul de audit post-vămuire nr. 67.13/3 din 18 noiembrie 2013, care este exact ca procesul-verbal sus citat, fără a face o analiză a situaţiei.

Susţine că la 20 noiembrie 2013 administratorul ÎIP Orhei a AO SOM în conformitate cu prevederile art. 2029 alin. (4) Cod vamal a contestat rezultatele auditului postvămuire Directorului General al Serviciului vamal, adică în interiorul termenului de contestaţie de 15 zile de la data comunicării actului, dar actul a fost considerat legal, iar cererea a fost respinsă prin răspunsul nr. 28/11-14580 din 09 decembrie 2013. Consideră că decizia de regularizare contestată a fost emisă în baza unei cercetări superficiale a documentelor prezentate de societate la momentul efectuării controlului postvămuire, cu descrierea incompletă a evenimentelor, neelucidarea circumstanţelor cauzei, a evenimentelor ce au avut loc în anii 2010-2013 cu implicarea societăţii, nereflectarea acestora în actul de audit postvămuire, atitudinea subiectivă a colaboratorilor vamali, şi invocarea neîntemeiată a prevederilor art. 1275 alin. (1) lit. b), pct. 4 alin. (4), (6) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 929 din 08 octombrie 2010 (abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 124 din 15 februarie 2013) şi pct. 4 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 124 din 15 februarie 2013. Indică că pentru obţinerea produsului finit „scaune” (poziţia tarifară - 9401), se utilizează marfa care este obiectul litigiului şi anume: părţi de scaune din lemn - fund şedere scaun (poziţia tarifară - 940190300),

părţi de scaune - altele (poziţia tarifară - 940190800), precum şi articole din materiale plastice (poziţia tarifară - 392630000), ţesături care conţin filamente de poliester (poziţia tarifară -540753000), ţesături din fire din filamente sintetice (poziţia tarifară - 540773000), ţesătură acoperită cu material plastic (poziţia tarifară - 590310900). Părţile din lemn a scaunelor - fund şedere scaun (poziţia tarifară - 940190300) în procesul de producere sunt supuse prelucrării după cum urmează debitarea buretelui la dimensiunile iniţiale, redarea buretelui prin tăiere a formei finale, acoperirea buretelui cu un strat de clei, acoperirea fundului de şedere şi a spătarului scaunului cu un strat de clei, lipirea părţii moi a şezutului şi spătarului (buretele) de partea tare a lor, tapiţarea şezutului, spătarului, efectuarea altor lucrări necesare, asamblarea scaunului.

Afirmă că drept rezultat se primeşte alt produs care intră în componenţa scaunului, dar poziţia lui tarifară rămâne tot 9401 şi aceasta se datorează unor imperfecţiuni a actelor normative, a unor tratări subiective, greşite şi a unei analize superficiale a stării de fapt din partea colaboratorilor vamali. 2 Susţine că din concluziile rapoartelor de expertiză nr. 0290886 din 05 aprilie 2010, nr. 0298273 din 02 septembrie 2011, nr. 0315233 din 22 februarie 2012, nr. 0334619 din 23 mai 2013, efectuate de Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova rezultă că în conformitate cu procesul tehnologic, materia primă de provenienţă străină şi autohtonă este transformată în produs finit, în urma căreia capătă o nouă prioritate şi destinaţie.

Consideră că în atare situaţie cerinţa Biroului vamal Chişinău cu privire la plata dreptului de import urmează a fi recunoscută ca ilegală şi din motiv că toate actele la import au fost perfectate de brokerul vamal sub controlul colaboratorilor Serviciului vamal al RM, care urmau să perfecteze toate actele corect, fiind specialişti în domeniu, respectiv vina întreprinderii este exclusă. Cu referire la prevederile art. 123, art. 124 Cod vamal, menţionează că în cazul în care ÎIP din Orhei SRL a AO SOM în perioada noiembrie 2010 - septembrie 2013, inclusiv, ar fi încălcat o careva normă legală, de către Biroul vamal Chişinău nu ar fi fost permis importul mărfurilor respective. Afirmă că la 16 decembrie 2013 a înaintat Biroului vamal Chişinău cererea prealabilă nr. 26/2013 asupra deciziei de regularizare nr. 601 din 02 decembrie 2013, iar prin răspunsul nr. 8914 din 16 decembrie 2013 cererea prealabilă a fost respinsă.

Solicită anularea integrală a deciziei de regularizare nr. 601 din 02 decembrie 2013 emisă de Biroul vamal Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 martie 2014 acţiunea a fost admisă şi anulată decizia de regularizare nr. 601 din 02 decembrie 2013 emisă de Biroul vamal Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Biroul vamal Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 a fost corectată eroarea materială admisă în decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2014 cu corectarea datei hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din „06.063.2014” cu „06.03.2014”.

La 29 decembrie 2014 Biroul vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. Afirmă că decizia integrală a instanţei de apel a recepţionat-o la 30 octombrie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei recurate, considerând că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, motivându-şi decizia prin faptul că decizia de regularizare este neîntemeiată fiindcă ca rezultat se primeşte alt produs dar poziţia lui tarifară rămâne tot 9401 şi aceasta se datorează unor imperfecţiuni a actelor normative.

Remarcă că însăşi procedura şi particularităţile beneficierii de scutire de TVA sunt reglementate de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 929 din 08 octombrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare a scutirii de TVA la importul materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului propriu de producţie de către organizaţiile şi întreprinderile 3 societăţilor orbilor, societăţilor surzilor şi societăţilor invalizilor şi Hotărârii Guvernului nr. 124 din 15 februarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare a unor categorii de facilităţi privind TVA conform prevederilor art. 103 alin. (7) din Codul fiscal şi art. 4 alin. (18) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 1417- XIII din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal.

Consideră argumentele instanţelor de judecată neîntemeiate, deoarece prin decizia de regularizare nr. 601 din 14 decembrie 2013, de către Biroul vamal Chişinău au fost recalculate drepturile de import asupra bunurilor/mărfurilor şi anume, părţi de scaune din lemn - fund şedere scaun (poziţia tarifară - 940190300), părţi de scaune - altele (poziţia tarifară -940190800), care au beneficiat neîntemeiat de scutirea prevăzută la art. 103 alin. (7) din Codul fiscal nr. 1163 din 24 aprilie 1997 la momentul importurilor.

Prin urmare, poziţia tarifară a produsului finit „scaune” (poziţia tarifară - 9401), la nivelul primelor 4 semne nu diferă de cea a materiei prime, părţi de scaune din lemn - fund şedere scaun (poziţia tarifară - 940190300), părţi de scaune - altele (poziţia tarifară - 940190800). Susţine că decizia de regularizare nr. 601 din 14 decembrie 2013 legală şi întemeiată, deoarece potrivit Ordinului Serviciului vamal al RM privind formularul, modul de completare şi utilizarea a deciziei de regularizare din 02 octombrie 2009, şi anume pct. 3 alin. (3), decizia de regularizare, ca titlu executoriu, se va întocmi în cazurile constatărilor efectuate, ca urmare a unui audit post-vămuire sau reverificării declaraţiei vamale după validarea acesteia.

Invocă că concluziile primei instanţe şi instanţei de apel sunt bazate pe presupuneri, pe o apreciere unilaterală a probelor materiale, fără a fi dată o apreciere cuvenită argumentelor invocate de către Biroul vamal Chişinău, fapt ce vine în contradicţiei cu normele de drept procedural. Astfel, conform prevederilor art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, bazându-şi decizia doar pe un singur argument şi anume că decizia de regularizare este neîntemeiată, fiindcă ca rezultat se primeşte alt produs, dar poziţia lui tarifară rămâne tot 9401 şi aceasta se datorează unor imperfecţiuni a actelor normative.

Aceasta deoarece legislaţia prevede clar şi expres că pentru a beneficia de scutirea de TVA la importul materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului propriu de producţie, organizaţiile şi întreprinderile sânt obligate să întrunească următoarele criterii: materia primă, materialele, articolele de completare şi accesoriile importate trebuie să fie destinate în exclusivitate pentru procesul propriu de producţie şi să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) intervine schimbarea poziţiei tarifare a producţiei fabricate în procesul propriu de producţie la nivelul unuia din primele patru semne.

Precum şi că pentru a beneficia de scutirea de TVA la importul materiei prime, materialelor, articolelor de completare şi accesoriilor necesare procesului propriu de 4 producţie şi/sau de scutirea de vărsarea la buget a TVA la livrarea mărfurilor produse şi la prestarea serviciilor, întreprinderile şi organizaţiile societăţilor orbilor, societăţilor surzilor şi/sau societăţilor invalizilor trebuie să întrunească cumulativ următoarele criterii: 9) materia primă, materialele, articolele de completare şi accesoriile importate sânt destinate în exclusivitate procesului propriu de producţie, iar schimbarea poziţiei tarifare a producţiei fabricate în procesul propriu de producţie intervine la nivelul unuia dintre primele patru semne.

Prin referinţa din 24 februarie 2015 SRL „Întreprinderea de Instruire şi Producţie din Orhei” a Societăţii Orbilor din Moldova a solicitat respingerea integrală a recursului declarat de Biroul vamal Chişinău, declarându-l ca inadmisibil, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 20 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 156), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 30 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire cu numărul de intrare 4408, la Biroul vamal Chişinău din 30 octombrie 2014 (f. d. 165). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 decembrie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul vamal Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. La caz, este relevantă şi jurisprudenţa CEDO, care aminteşte că recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Biroul vamal Chişinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul vamal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Biroul vamal Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6