3ra-200/15 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral

Prima instanţă: L. Vasilievici dosarul nr: 3ra-200/15 Instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, N. Traciuc ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lilia Mîndreanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Mîndreanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014, prin care a fost repusă în termenul de declarare a apelului Lilia Mîndreanu, respins apelul declarat de Lilia Mîndreanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 15 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 24 august 2012, Lilia Mîndreanu a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că prin pct. 1 al ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 352 ef din 30 iulie 2012 ea a fost sancţionată disciplinar cu „avertizarea asupra corespunderii parţiale cu serviciu” pentru „neglijenţa faţă de obligaţiunile de serviciu, manifestată prin neefectuarea la timp a urmăririi penale şi neluarea tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzelor pentru stabilirea adevărului, neasigurarea prelungii termenelor de urmărire penală în cauzele penale: nr. 2010021647; nr. 2010022006; nr. 2010022443; nr. 2008028133; nr. 2008028083; nr. 2010021072; nr. 2010022413; nr. 2010022303; nr. 2010021168; nr. 2010021541; nr.2011022071; nr. 2010488021 şi neexecutarea indicaţiilor scrise ale procurorului în cauzele penale: nr. 2010021072, nr. 2008028133, nr. 2010022443, adică încălcări ale prevederilor art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (1), art. 57 alin. (2) pct. 18, art. 252, art. 254 1 alin. (1), art. 259 alin. (1), (3) şi (4) din Codul de procedură penală; art. 3 alin. (2), art. 5 alin. (3) şi art. 13 alin. (1) pct. a), g) din Legea nr. 333 din 10 noiembrie 2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală;

pct. 6 al Instrucţiunii privind modul de fixare şi prelungire a termenului de urmărire penală aprobat prin ordinul Procurorului General nr. 52/11 din 15 mai 2009. Invocă dezacordul cu aplicarea sancţiunii în cauză, afirmând că în cadrul efectuării anchetei de serviciu au fost încălcate prevederile ordinului MAI nr. 218 din 10 septembrie 2000, prin care s-a aprobat Regulamentul cu privire la efectuarea anchetei de serviciu în organele afacerilor interne - nu a fost atins scopul anchetei de serviciu, stipulat în pct. 2. În cadrul anchetei de serviciu nu au fost stabilite faptele, prevăzute în pct. 8 Regulamentului - persoanele implicate, motivele şi alte circumstanţe ale cauzei, calităţile morale şi profesionale a persoanei care a comis încălcarea.

Susţine că nu au fost respectate prevederile pct. 9 al Regulamentului nominalizat. Menţionează că persoana care a efectuat ancheta de serviciu a cerut prezentarea raportului formal pe marginea sesizării, ce şi a făcut indicând unele momente importante, de care însă nu s-a ţinut cont la aplicarea sancţiunii disciplinare, iar în ordinul de sancţionare nu au fost aduse argumente şi date faptice ce ar confirma sau infirma motivele indicate de către dânsa. Relatează că văzând că argumentele ei din raportul-explicativ nu au fost verificate şi apreciate în dezacordul cu rezultatele anchetei de serviciu şi din motiv de grabă însoţită cu încălcarea prevederilor legislaţiei muncii şi altor acte normative, proiectul ordinului a fost prezentat Ministrului pentru semnare.

Iar în încheierea pe marginea anchetei de serviciu efectuată în privinţa ei, au fost propuse de către executor aplicarea a două sancţiuni disciplinare şi anume: avertizarea asupra corespunderii parţiale cu serviciu şi organizarea atestării ei în scopul aprecierii corespunderii funcţiei ocupate. Consideră că ideea de a aplica pedeapsa în privinţa ei a apărut în ultimul moment, având ca temei relaţiile tensionate între dânsa şi conducerea SUP CPs Rîşcani, şi a fost soldată cu multiple încălcări. Remarcă că conform art. 259 Cod procedură penală şi a ordinului Procurorului General nr. 52/11 din 15 mai 2009, procurorul prelungeşte termenul de urmărire penală prin ordonanţa sa motivată, însă conform ordinului MAI nr. 352ef, din 30 iulie 2012, se scrie că Ofiţerul de urmărire penală nu a asigurat prelungirea termenelor de urmărire penală, fapt care contravine Ordinului procurorului şi a legislaţiei în vigoare.

La fel, la data de 31 iulie 2012, când a făcut cunoştinţă cu Ordinul MAI nr. 352ef din 30 iulie 2012, a depistat că ordinul respectiv nu a fost coordonat cu Direcţia Juridică a MAI. Mai indică că la 16 august 2012 i-a fost adus la cunoştinţă Ordinul MAI nr. 278 din 15 august 2012 privind organizarea atestării ei în scopul constatării corespunderii în funcţia ocupată, considerând că acest fapt contravine prevederilor legale deoarece ea a fost deja sancţionată prin Ordinul MAI nr. 352ef din 30 iulie 2012 cu sancţiunea 2 disciplinară „avertizarea asupra corespunderii parţiale cu serviciul”, iar într-o astfel de situaţie se atestă o dublă sancţionare pentru una şi aceiaşi încălcare. Solicita anularea ordinelor Ministerului Afacerilor Interne nr. 352 ef din 30 iulie 2012 şi nr. 278 din 15 august 2012 şi repararea pagubei materiale şi morale.

La 19 noiembrie 2012 Lilia Mîndreanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la anularea ordinului MAI nr. 515 ef din 15 octombrie 2012, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că de mai mult timp activează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fiind angajată din 14 septembrie 2007 în funcţia de ofiţer de urmărire penală al Secţiei urmărire penală a Comisariatului de Poliţie sectorul Rîşcani al Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău, şi din 27 noiembrie 2007, deţine gradul de locotenent major de poliţie. Menţionează că munca a îndeplinit-o în mod conştiincios, iar obiecţii privitor la calitatea muncii efectuate nu a avut.

Afirmă că la 30 iulie 2012 a fost emis ordinul MAI nr. 352 ef, cu privire la sancţionarea ei cu avertizare asupra corespunderii parţiale cu serviciul, numirea în funcţie. Ordinul a fost emis fără a lua în consideraţie circumstanţele reale şi fără a efectua ancheta de serviciu în modul cuvenit, din care motiv la contestat în instanţa de judecată. Susţine că la 18 octombrie 2012 i-a fost adus la cunoştinţă ordinul MAI nr. 515 ef din 15 octombrie 2012 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă personal. Consideră că ordinul este ilegal, în contradicţie atât cu dispoziţiile normelor materiale legale în vigoare, cât şi a procedurii stabilite de lege.

Relatează că în ordinul contestat se invocă drept temei de eliberare din funcţie - necorespunderea funcţiei conform deciziei comisiei de atestare, prin care s-a constatat incapacitatea profesională a colaboratorului de poliţie, ca urmare a calificării insuficiente, a incompetenţei profesionale, a lipsei studiilor respective şi a altor circumstanţe, care fac imposibilă îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Afirmă că nici una din condiţiile cerute de lege - lipsă de studii, de calificare, de capacitate şi competenţă profesională şi care ar da temei de concediere a ei din funcţie nu se întrunesc, iar cele invocate de angajator sunt doar insinuări îndreptate spre eliberarea ilegală din funcţie, şi concomitent spre înjosirea reputaţiei profesionale.

Menţionează că conform art. 90 Codul muncii în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului această perioadă; b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată; 3 c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. De asemenea, invocă că prin acţiunile inechitabile angajatorul i-a adus mari suferinţe psihice, plasând-o într-o situaţie de incertitudine.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. art. 5, 9, 68, 74, 90 Codul muncii. Solicită declararea nulităţii ordinului nr. 515 ef din 15 octombrie 2012 şi restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu din data concedierii până la data pronunţării hotărârii, repararea daunelor morale în mărime de 50000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 au fost conexate într-un singur proces, pentru examinare de către Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă judecătorească de contencios administrativ, pricinile civile la cererea de chemare în judecată a Liliei Mîndreanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind anularea ordinului MAI nr. 352 ef din 30 iulie 2012, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi cererea de chemare în judecată a Liliei Mîndreanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind anularea ordinului MAI nr. 515 ef şi restabilirea în funcţie, dosar nr. 3-2343/12. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2012 a fost transmisă pricina la cererea de chemare în judecată a Liliei Mîndreanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind restabilirea în funcţie pentru examinare instanţei competente Judecătoria Centru mun.

Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2013 pricina a fost strămutată spre examinare în fond la Judecătoria Centru mun. Chişinău – conform competenţei jurisdicţionale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 mai 2014 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2014 a fost repusă în termenul de declarare a apelului Lilia Mîndreanu, respins apelul declarat de Lilia Mîndreanu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 ianuarie 2015 Lilia Mîndreanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Afirmă că decizia integrală a instanţei de apel a fost comunicată reprezentantului recurentului la 03 noiembrie 2014, fapt demonstrat prin înscrisul anexat la cererea de recurs. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material. Menţionează că conform art. 240 CPC la deliberarea hotărârii instanţa judecătoreasca apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

4 Conform rigorilor Codului de procedură civilă, concluziile privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează în hotărâre doar prin probe. Hotărârea nu poate fi bazată pe presupuneri despre circumstanţele cauzei. Hotărârea se bazează doar pe dovezile care au fost prezentate de părţi în corespundere cu cerinţele Codului de procedură civilă privind pertinenţa, admisibilitatea şi veridicitatea probelor. Afirmă că la pronunţarea deciziei instanţa n-a ţinut cont de faptul că potrivit prevederilor art. 259, termenul de urmărire penală într-o cauză concretă se stabileşte de către procuror prin ordonanţă, ţinându-se cont de criteriile de apreciere a termenului rezonabil prevăzute la art. 20 alin. (2), iar potrivit art. 52 alin. (1), pct. 7) procurorul asigură respectarea termenului rezonabil de urmărire penală în fiecare cauză penală.

Prin referinţa din 09 februarie 2015 Ministerul Afacerilor Interne al RM a solicitat emiterea unei încheieri prin care recursul să fie declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs la în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Lilia Mîndreanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Lilia Mîndreanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Lilia Mîndreanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Lilia Mîndreanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6