3ra-208/14 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr. 3ra-208/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 09 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tihonciuc Denis împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, prin care apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova a fost admis, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 iunie 2013 şi emisă în partea casată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 12 noiembrie 2012 Tihonciuc Denis a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 776-p din 16 mai 2012 a fost angajat în funcţia de inspector în cadrul Serviciului vamal, iar prin ordinul nr. 707-p din 01 august 2012 a fost transferat în funcţia de inspector superior al Serviciului Vamal urmărire penală Nord (Bălţi), Direcţia urmărire penală. Prin ordinul Serviciului Vamal nr. 751-p din 14 august 2012 cu privire la sancţionare, dînsului i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare.

Ordinul în cauză a fost emis în baza faptului că, în decursul zilei de 02 august 2012, dînsul nu a răspuns la telefon, fiind telefonat de către conducerea Direcţiei urmărire penală al Serviciului Vamal pentru a se prezenta şi a semna unele acte în Direcţia managementului personalului. La fel, în ordinul nr. 751-p din 14 august 2012 s-a menţionat şi faptul că el urma să se prezinte cu toate materialele şi cauzele penale de control la data de 06 august 2012 la ora 9.00, însă s-a prezentat în această zi la ora 16.00, fără materialele solicitate. Prin urmare, în opinia părţii pîrîte, dînsul a ignorat şi neexecutat dispoziţiile şi ordinele şefilor ierarhic superiori, astfel încălcînd prevederile p. 7 lit. a) şi e) al Codului de conduită a colaboratorului vamal, precum şi art. 15 alin. (1) lit. a), c) şi h) din Legea serviciului în organele vamale.

Consideră reclamantul că toate aceste constatări făcute de către partea pîrîtă, nu au nici un suport de fapt şi de drept. În susţinerea poziţiei sale, indică reclamantul, că la data de 02 august 2012 a lăsat telefonul său mobil pentru a încărca bateriile în automobil, iar în oficiu, unde dispunea de telefonie staţionară, nu a fost contactat de nimeni. La data de 02 şi 03 august 2012 dînsul a fost ocupat cu diferite acţiuni de urmărire penală, despre ce a informat conducerea. La fel menţionează reclamantul că, automobilul de serviciu era defectat, din ce motiv nu a putut să se prezinte la data de 06 august 2012 la ora stabilită – 9.00, ajungînd la ora 16.00 cu transportul public din contul personal.

Astfel, susţine reclamantul faptele menţionate în ordinul nr. 751-p din 14 august 2012, prin care a fost sancţionat cu mustrare, nu întrunesc trăsăturile unor abateri disciplinare, urmînd ordinul menţionat a fi anulat. De asemenea, indică reclamantul, prin ordinul nr. 989-p din 09 octombrie 2012 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară – eliberarea din serviciu în organul vamal, pe motivul abaterii repetate admise în activitatea de muncă, şi anume neîndeplinirea obligaţiunilor de serviciu. Reclamantul consideră ordinul nr. 989-p din 09 octombrie 2012 ilegal, ce vine în contradicţie cu prevederile art. 209 al. (1) Codul muncii, care indică expres că aplicarea sancţiunii disciplinare urmează să aibă loc imediat după constatarea abaterii, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei.

Astfel, la data de 16 august 2012 conducerea Direcţiei urmărire penală a intervenit prin raportul nr. 2594 cu propunerea de a aplica în privinţa dînsului sancţiunea disciplinară, fapt ce demonstrează depăşirea termenului de o lună de la constatarea abaterii şi pînă la aplicarea sancţiunii. Prin urmare, solicită reclamantul anularea ordinului nr. 751-p din 14 august 2012 privind aplicarea în privinţa sa a sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare, anularea ordinului nr. 989-p din 09 octombrie 2012 privind concedierea sa, restabilirea în funcţie, încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, compensarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, a cheltuielilor de judecată pentru asistenţă juridică în mărime de 5000 lei şi a cheltuielilor de transport în mărime de 1804 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulate ordinele nr. 751-p din 14 august 2012 privind aplicarea sancţiunii sub formă de mustrare şi nr. 989-p din 09 octombrie 2012 privind concedierea lui Tihonciu Denis, cu restabilirea acestuia în funcţia anterior deţinută – inspector superior al Serviciului Urmărire Penală Nord, Direcţia Urmărire Penală a Aparatului Central al Serviciului Vamal, începînd cu data de 09 octombrie 2012 şi încasarea de la Serviciul vamal în beneficiul lui Tihonciuc Denis a salariului pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 09 octombrie 2012 – 19 iunie 2013 în mărime de 31 000 lei, a prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu lunar în mărime de 3875 lei.

S-a încasat de la Serviciul Vamal în beneficiul lui 2 Tihonciuc Denis suma de 5000 lei pentru asistenţă juridică şi suma de 1804 lei - cheltuieli legate de transport. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 apelul declarat de către Serviciul Vamal a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe în partea anulării ordinului nr. 751-p din 14 august 2012 şi în această parte emisă o nouă hotărîre de respingere a pretenţiei ca fiind tardive. În rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 iunie 2013 a fost menţinută. La 26 decembrie 2013 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor instanţele de judecată nu au constatat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost primită de către recurent la 18 noiembrie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. La 20 ianuarie 2014 în adresa lui Tihonciuc Denis a fost expediată copia recursului declarat de către Serviciul Vamal, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 17 februarie 2014 Tihonciuc Denis a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Serviciul vamal şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 martie 2014 recursul Serviciului Vamal a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursurilor şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis cu modificarea cuantumului sumei încasate pentru compensarea cheltuielilor de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Conform art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Conform art. 209 alin. (1) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

3 Conform pct. 40 din Statutul disciplinar al factorilor de decizie din organele controlului vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 746 din 07 august 1997, sancţiunea disciplinară se aplică imediat după constatarea încălcării, dar cel tîrziu în termen de o lună din ziua constatării ei, fără a ţine cont de timpul, cînd lucrătorul a fost bolnav sau s-a aflat în concediu.

Din materialele dosarului rezultă că, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 751-p din 14 august 2012 inspectorului superior al Serviciului urmărire penală Nord, Direcţia urmărire penală, Aparatul Central la Serviciul Vamal, Tihonciuc Denis, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară – mustrare, pe motivul că acesta prin acţiunile sale a ignorat şi neexecutat dispoziţiile şi ordinele şefilor ierarhic superiori, manifestată prin atitudine superficială şi iresponsabilă faţă de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel încălcînd prevederile p. 7 lit. lit. a) şi e) al Codului de conduită a colaboratorului vamal, precum şi art. 15 alin. (1) lit. lit. a), c) şi h) Legea serviciului în organele vamale.

Ulterior, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 989-p din 09 octombrie 2012 intimatului-reclamant Tihonciuc Denis i-a fost aplicată sancţiune disciplinară – eliberarea din serviciu, pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de p. 7 lit. lit. a), b). c), d), e), h) şi j), p. 11 lit. lit. c), d), h), i) şi j), p. 16 lit. a) al Codului de conduită a colaboratorului vamal, art. 15 alin. (1) lit. lit. a), c), d), h) şi i) Legea serviciului în organele vamale, p. 3 art. 5 şi art. 13 din Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, exprimate prin acţiuni care aduc atingere prestigiului instituţiei în care activează acesta.

Drept temei de emitere al ordinului de concediere a constituit raportul conducerii Direcţiei urmărire penală către directorul general al Serviciului Vamal nr. 2594 din 17 august 2012, prin care s-a solicitat aplicarea în privinţa lui Tihonciuc Denis sancţiunea disciplinară – eliberarea din serviciu în organul vamal, în legătură cu admiterea de către acesta a încălcărilor sistematice a disciplinei de serviciu, precum şi a obligaţiunilor în calitate de ofiţer de urmărire penală.

Raportul menţionat a rezultat din procesul-verbal pentru verificarea acţiunilor efectuate în cadrul cauzelor penale şi materialelor de control din 14 august 2012. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că constatarea de către recurentul-angajator Serviciul Vamal a faptului comiterii abaterii disciplinare repetate de către intimatul-angajat Tihonciuc Denis, a avut loc la data de 17 august 2012, ziua în care a fost întocmit raportul nr. 2594 al conducerii Direcţiei urmărire penală, anume din această dată începînd a curge termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare persoanei culpabile în încălcări ale disciplinei muncii.

Instanţa de recurs accentuează că termenul de o lună pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se calculează din ziua constatării abaterii, aceasta considerîndu-se ziua în care despre abatere a aflat conducătorul unităţii sau o altă persoană, căreia conform serviciului îi este subordonat salariatul indiferent de faptul dacă această persoană, în conformitate cu legislaţia, are sau nu dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare.

4 Astfel, la cazul speţei, termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare faţă de intimatul Tihonciuc Denis a început să curgă la 17 august 2012, data constatării de către angajator a abaterii disciplinare comise de angajatorul său, şi a încetat la 17 septembrie 2012. Însă actul prin care intimatului i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară – eliberarea din serviciu, şi anume ordinul nr. 989-p a directorului general al Serviciului Vamal, a fost emis la 09 octombrie 2012, adică cu 23 de zile mai tîrziu după expirarea termenului de o lună stipulat expres de norma legală.

În lumina celor relevate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă şi întemeiată concluzia primei instanţe şi instanţei de apel privind anularea ordinului nr. 989-p din 09 octombrie 2012, în situaţia în care angajatorul a emis ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare de concediere cu încălcarea termenului legal consacrat pentru aceasta, adică cu încălcarea procedurii prestabilite.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material, neacordînd apreciere justă faptului că termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare la caz a început să curgă din data de 25 septembrie 2012, data cînd a fost emisă încheierea Direcţiei Securitate Internă a Serviciului Vamal, prin care au fost constatate abaterile disciplinare comise de către Tihonciuc Denis, deoarece este greşit, fiind fundamentat pe o percepţie intenţionat denaturată a sensului normei juridice relevante. Mai mult ca atît, chir din conţinutul ordinului contestat - nr. 989-p din 09 octombrie 2012 rezultă că sancţiunea disciplinară a fost aplicată în temeiul raportului nr. 2594 din 17 august 2012 a Direcţiei urmărire penală a Serviciului Vamal.

De asemenea, instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia restabilirii intimatului-reclamant în funcţia ocupată anterior eliberării din serviciu, dispunînd încasarea în favoarea acestuia a salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, precum şi a prejudiciului moral în mărimea unui salariu mediu lunar. Or, conform art. 90 alin. (1) şi (2) lit. a) şi c) din Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă, şi compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Astfel, instanţa de recurs conchide că instanţele ierarhic inferioare au evaluat în mod just probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, determinînd ilegalitatea acţiunilor întreprinse de către Serviciul Vamal la eliberarea din funcţie a lui Tihonciuc Denis din motivul încălcării grave a disciplinei de muncă, aplicînd tardiv sancţiunea disciplinară prin emiterea ordinului nr. 989-p din 09 octombrie 2012. În acelaşi timp, nu pot fi reţinute argumentele instanţelor de judecată precum că ordinul nr. 989-p din 09 octombrie 2012 a fost semnat de o persoană neîmputernicită, deoarece semnătura pe ordinul în cauză a fost aplicată în baza ordinului nr. 86-p din 17 februarie 2010 al directorului general al Serviciului 5 Vamal, prin care directorului Departamentului venituri şi tehnologii informaţionale al Serviciului Vamal, Trofăilă Corneliu, i-a fost autorizat dreptul la a doua semnătură în cadrul Serviciului Vamal pentru toate actele drept oferite de directorul general, ordinul nr. 86-p din 17 februarie 2010 fiind emis în corespundere cu pct. pct. 8 şi 12 din Regulamentul Serviciului Vamal, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 4 din 02 ianuarie 2007,

potrivit cărora directorul general emite pentru executarea atribuţiilor sale ordine şi dispoziţii şi semnăturile pe actele oficiale ale Serviciului vamal pot fi aplicate şi de către persoanele cu funcţii de răspundere din Serviciul vamal abilitate cu acest drept prin ordinul directorului general. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel privind admiterea integrală a pretenţiei lui Tihonciuc Denis despre restituirea cheltuielilor de judecată, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. În conformitate art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume potrivit biletelor de călătorie prezentate de către intimatul-reclamant în cadrul examinării pricinii, precum şi din bonul de plată seria EK nr. 041175 din 07 martie 2013, rezultă că intimatul-reclamant a suportat cheltuieli de deplasare în instanţele de judecată în mărime totală de 1804 lei şi pentru asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. Dat fiind faptul că acţiunea a fost admisă parţial, lui Tihonciuc Denis urmează a-i fi compensată suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi 3500 lei – pentru asistenţă juridică, proporţional părţii admise.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a modifica decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea compensării cheltuielilor de judecată, cu diminuarea cuantumului încasat cu titlu de cheltuieli de judecată, şi anume în privinţa cheltuielilor de transport de la 1804 lei pînă la 1500 lei, iar în privinţa cheltuielilor pentru asistenţă juridică de la 5000 lei pînă la 4000 lei, în rest de a menţine decizia instanţei de apel. Instanţa de recurs reţine că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, în partea respingerii acţiunii privind anularea ordinului nr. 751-p din 14 august 2012, nu a fost contestată de părţi.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 6 d e c i d e Se admite recursul declarate de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tihonciuc Denis împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, în partea compensării cheltuielilor de judecată, prin diminuarea cuantumului încasat cu titlu de cheltuieli de judecată, şi anume în privinţa cheltuielilor de transport de la 1804 (una mie opt sute patru) lei pînă la 1400 (una mie patru sute) lei, iar în privinţa cheltuielilor pentru asistenţă juridică de la 5000 (cinci mii) lei pînă la 3500 (trei mii cinci sute) lei. În rest se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă 7