2ra-378/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: T. Boubătrîn dosarul nr. 2ra-378/15 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, D. Puşca ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Vasile Tarnovschi în interesele recurentei Adaşan Eugenia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Ciuciulea” împotriva Eugeniei Adaşan, Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş, cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea contractului de împrumut, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Adaşan Eugenia, admis apelul declarat de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Ciuciulea”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 26 decembrie 2012, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 mai 2012 Asociaţia de Economii şi Împrumut „Ciuciulea” a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor Eugenia Adaşan, Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş, solicitînd emiterea unei hotîrîri privind încasarea datoriei cauzată prin neexecutarea contractului de împrumut.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 01 decembrie 2008 în baza contractului de împrumut nr. 197 din 25 noiembrie 2008, Asociaţia a acordat Eugeniei Adaşan un împrumut în sumă de 30000 lei. În temeiul clauzei stipulate la pct. 3.1 din contractul nominalizat Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş au garantat rambursarea împrumutului, plata dobînzii a penalităţilor de către Eugenia Adaşan, acordul în scris al pîrîţilor fiind consemnat prin semnarea de către ei a clauzei respective din contractul de împrumut. Reclamantul a mai menţionat că la scadenţă sumele stabilite prin contractul de împrumut n-au fost achitate, fapt care a generat solicitarea rambursării împrumutului, plata dobînzii şi a penalităţilor şi de la fidejusorii acestuia.

A indicat că despre scadenţa contractului şi obligaţia de a rambursa împrumutul, dobînda aferentă şi penalităţile pîrîţii au fost înştiinţaţi în scris, însă sumele restante şi penalităţile n-au fost achitate. Indică că prin neexecutarea obligaţiilor contractuale AEÎ „Ciuciulea” i-au fost cauzate daune în sumă de 72480 lei, din care 30000 lei - împrumut nerambursat, 20880- dobînda restantă şi 21600 lei - penalităţi. Reclamantul a solicitat încasarea forţată în mod solidar de la pîrîţi în beneficiul AEÎ „Ciuciulea” a sumei de 72480 lei, din care 30000 lei - suma împrumutului nerambursat, 20880 – suma dobînzii restante şi 21600 lei penalitate, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Glodeni 12 noiembrie 2012 a fost respinsă cererea pîrîtei Eugenia Adaşan, cu privire la atragerea directorului Sava Matreniuc în calitate de intervenient accesoriu pe cauza dată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 26 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat de la Eugenia Adaşan în contul Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Ciuciulea” datoriile pe contractul de împrumut în sumă de 30000 lei - împrumutul bănesc, 3960 lei – dobînda neachitată, 1000 lei – cheltuielile pentru asistenţa juridică şi 1119,60 lei - taxa de stat, în total suma de 36079 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 04 ianuarie 2013 - Asociaţia de Economii şi Împrumut „Ciuciulea” a depus cerere de apel, solicitînd casarea parţială a acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral. Totodată, la 21.01.2013, a declarat apel şi Adaşan Eugenia, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe integral, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Ulterior, a depus o cerere de completare a cererii de apel, solicitînd scoaterea de pe rol a cauzei pe motivul nerespectării procedurii prealabile. Litigiul în cauză a fost obiect de studiu în mai multe instanţe judecătoreşti. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Adaşan Eugenia. A fost admis apelul declarat de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Ciuciulea”, casată parţial hotărîrea judecătoriei Glodeni din 26.12.2012, în partea ce ţine de respingerea încasării dobînzii de întîrziere şi penalităţii, şi în această parte pronunţată o hotîrîre nouă, prin care s-a încasat de la Adaşan Eugenia, Grijuc Igor şi Zdraguş Eugenia în mod solidar, în beneficiul AEÎ „Ciuciulea” dobînda de întîrziere în sumă de 13 009,5 ( treisprezece mii nouă) lei 50 bani, penalitatea în sumă de 21 000 (douăzeci şi una mii) lei şi cheltuielile de judecata 866,70 (opt sute şaizeci şi şase) lei 70 bani.

În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. Instanţa de apel în motivarea soluţiei sale, a constatat că conform contractului de împrumut nr. 197 din 25 noiembrie 2008 AEI „Ciuciulea” a acordat Eugeniei Adaşan un împrumut în sumă de 30000 lei.

În temeiul clauzei stipulate la pct. 3.1 din 2 contractul nominalizat, Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş au garantat rambursarea împrumutului, plata dobînzii a penalităţilor de către Eugenia Adaşan, acordul în scris al pîrîţilor fiind consemnat prin semnarea de către ei a clauzei respective din contractul de împrumut (f.d.240-240 verso vol. I). Potrivit dispoziţiei de plată nr.837, din 01.12.2008, Adaşan Eugenia a primit suma de 30 000 lei, contra semnătură (f.d.239 vol. I). Conform contractului de împrumut nr. 197, din 25 noiembrie 2008, termenele de achitare a dobînzii pentru utilizarea împrumutului s-au stabilit: 01 ianuarie 2009 – 720 lei; 25 martie 2009- 2160 lei; 25 iunie 2009-2160 lei; 25 septembrie 2009 - 2160 lei; 1 ianuarie 2010- 2160 lei; 25 martie 2010- 1080 lei; 25 iunie 2010 - 1080 lei; 25 septembrie 2010- 1080 lei şi la 1 decembrie 2010- 720 lei, în total 13320 lei.

Potrivit dispoziţiilor de încasarea anexate la materialele cauzei, Eugenia Adaşan a restituit 9360 lei (f.d .123-124 vol. I), restanţa la dobînda contractuală fiind de 3960 lei. Dobînda stabilită în contract nu contravine legii deoarece la momentul încheierii contractului rata de finanţare „Chibor” era de 22,13%, iar Legea asociaţiilor de economii şi împrumut obligă asociaţiile să respecte normele de prudenţă financiară, inclusiv stabilirea limitelor maxime la acordarea creditului de către asociaţie. Astfel, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond întemeiat a încasat suma împrumutului de 30000 lei şi dobînda de 3960 lei. În ce priveşte capătul de cerere de încasare a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii, instanţa de fond a indicat că reclamantul nu a probat sumele solicitate şi că potrivit prevederilor art.268 alin.1 lit. a) Cod civil, acţiunile privind încasarea penalităţii se prescriu în termen de 6 luni.

Concluziile primei instanţe, expuse în hotîrîre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat, ceea ce potrivit prevederilor art.386 alin. (1) lit. c), d) CPC este temei de casare a hotărîrii. În conformitate cu art.585 Cod Civil „Rata dobînzii” în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobînda, se plăteşte o dobînda egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Potrivit art.619 Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Conform contractului de împrumut termenele de achitare a împrumutului s-au stabilit: 1 ianuarie 2010-15 000 lei şi 1 decembrie 2010-15 000 lei. Din sumele date nu a fost achitat nimic. Întrucît împrumutul a fost luat pentru agricultură, peste rata dobînzii urmează a fi calculate 9% şi dobînda de întîrziere va constitui 19027 lei: pentru anul 2009 -15000 lei x 29,3196:12x1=366 lei; pentru anul 2010-15000 x 3 25,5%=3825 lei; pentru anul 2011 30000 lei x 23,37%=7011 lei; pentru anul 2012 30000 lei X 22,596=6750 lei; pentru anul 2013-30000 lei x 21,5%:12x2=1075 lei. Potrivit prevederilor art.624 Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutîrii obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă. Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. Astfel, prin contractul încheiat între părţi, clauza penală a fost stabilită în mărime de 140% anual. Refuzînd în încasarea penalităţii, instanţa de fond s-a referit la prevederile art.268 lit. a) Cod civil, acţiunile privind încasarea penalităţii se prescriu în termen de 6 luni, însă instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.271 Cod civil care prevede că acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

în apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Potrivit art.283 Cod civil, prevede că o dată cu dreptul principal, se prescrie şi dreptul la prestaţiile suplimentare legate de dreptul principal, chiar şi atunci cînd termenul de prescripţie special pentru acest drept nu a început să curgă. Sub acest aspect, termenul de prescripţie a obligaţiei accesorie va expira odată cu termenul de prescripţie a obligaţiei principale şi deoarece pentru obligaţia principală termenul de prescripţie nu a expirat, penalitatea urmează a fi încasată, însă pe perioada de 6 luni şi constituie 21000 lei. Conform art.1156 al.(1,2) Cod civil al RM în cazul neexecutării obligaţiei principale, fidejusorul şi debitorul sînt obligaţi solidar în faţa creditorului dacă în contract nu este prevăzut altfel, deci toate sumele urmează a fi încasate de la pîrîţi în mod solidar.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că, conform contractului de împrumut nr. 197, din 25 noiembrie 2008 AEÎ „Ciuciulea” a acordat Eugeniei Adaşan un împrumut în sumă de 30000 lei. În temeiul clauzei stipulate la pct. 3.3 din contractul nominalizat Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş au garantat rambursarea împrumutului, plata dobînzii a penalităţilor de către Eugenia Adaşan, acordul în scris al pîrîţilor fiind consemnat prin semnarea de către ei a clauzei respective din contractul de împrumut(f.d. 240 verso vol. I), iar din considerentele expuse instanţa va încasa dobînda de întîrziere şi penalitatea în mod solidar de la Eugenia Adaşan, Igor Grijuc şi Eugenia Zdraguş. În ce priveşte cererea de apel formulată de Eugenia Adaşan, instanţa de apel a considerat-o neîntemeiată şi a respins-o, din următoarele considerente.

4 În şedinţa instanţei de apel, avocatul apelantei Eugenia Adaşan, Vasile Tarnovschi a solicitat efectuarea expertizei în baza art.148 CPC (f.d.222 vol. I), părţile şi-au dat acordul, au fost colectate mostrele (f.d.223-223 vol. I), iar prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08.04.2014, s-a dispus efectuarea expertizei grafoscopice şi anume cu întrebările „aparţine sau nu lui Adaşan Eugenia manuscrisul şi semnătura din dispoziţia de plată nr.837 din 01.12.2008 şi semnătura din contractul de împrumut din 25.11.2008”, iar directorul AEÎ „Ciuciulea” a prezentat actele respective în original (f.d.239.240 vol. I), cauza fiind trimisă Centrului Naţional de Expertize Judiciare.

La 26.06.2014 Centrul Naţional de Expertize Judiciare a restituit instanţei dosarul civil fără a efectua expertiza grofoscopică menţionînd, că conform Avizului de plată nr.2798, din 17.05.2014, Adaşan Eugenia a fost înştiinţată despre necesitatea achitării costului efectuării expertizei solicitate la suma de 1170 lei, care pînă la ziua întocmirii scrisorii de remitere fără executare nu a fost achitată. Astfel, luînd în consideraţie, imposibilitatea efectuării expertizei din cauza neachitării costului efectuării expertizei de către Adaşan Eugenia în termenii stabiliţi, în conformitate cu art.11 al Legii RM nr.l086-XIV din 23.06.2000 „Cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale”, materialele au fost remise fără executare, iar apelanta a fost decăzută din proba cu expertiza.

Prin urmare, instanţa de apel a respins argumentul apelantei Eugenia Adaşan că dînsa nu a primit suma de 30 000 lei şi semnătura de pe dispoziţia de plată nu-i aparţine, întrucît a avut posibilitate de a demonstrat acest fapt, cauza fiind trimisă pentru efectuarea expertizei însă dînsa nu a achitat pentru efectuarea expertizei ce denotă faptul că are interes, acţionînd cu rea credinţă, tergiversînd examinarea cauzei. Mai mult, deşi în primul apel Eugenia Adasan a invocat faptul că la dosar a lipsit originalul bonului de plată nr.837,din 01.12.2008 şi originalul contractului de împrumut, aceste acte au fost prezentate experţilor pentru efectuarea expertizei. La 22 decembrie 2014 avocatul Vasile Tarnovschi în interesele recurentei Adaşan Eugenia a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, sau a scoaterii de pe rol a cauzei.

În motivarea recursului recurentul a invocat că nu a achitat taxa pentru efectuarea expertizei, deoarece era preamatur, deoarece nu erau prezentate mostrele necesare pentru a putea efectua expertiza. Totodată, s-a mai invocat în demersul din 24.09.2014 că impunerea achitării expertizei la acel moment era prematură şi din motivul că nu au fost respectate exigenţele art. 150 CPC în sensul convocării unei şedinţe speciale cu participarea expertului în vederea clarificării tuturor momentelor pentru efectuarea expertizei. 5 Concluzia instanţei de apel de a examina cauza fără efectuarea expertizei, este însă arbitrară, cu încălcarea normelor de drept procesual şi în mod implicit a dreptului la un proces echitabil.

Se arată că esenţa încălcării normelor de drept material constă în faptul că instanţele inferioare au admis acţiunea privind încasarea sumei de 30 000 lei cu titlu de împrumut nerambursat, deşi nu a fost probat prin probe admisibile că această sumă a fost de fapt primită de către Adaşan Eugenia. Este de menţionat că la admiterea acţiunii instanţele inferioare s-au întemeiat în principal pe faptul că la 25.11.2008 a fost încheiat contractul de împrumut între AEÎ „Ciuciulea” şi Adaşan Eugenia privind acordarea împrumutului în sumă de 30 000 lei, iar prin bonul de plată nr.837 din 01.12.2008 lui Adaşan Eugenia i s-a transmis suma în mărime de 30 000 lei.

Concluzia instanţelor inferioare asupra faptului că Adaşan Eugenia a primit suma indicată în contractul de împrumut, este însă arbitrară, deoarece prin referinţele depuse la examinarea cauzei în prima instanţă şi prin cererea de apel înaintată, s-a menţionat cu suficientă claritate că ea nu a primit suma de 30 000 lei şi nu a semnat niciun document privind primirea acestei sume de la AEÎ „Ciuciulea”, iar dispoziţia de plată anexată de către reclamant la cererea de chemare în judecată nu este o probă admisibilă, deoarece Adaşan Eugenia a negat că semnătură de pe această dispoziţie îi aparţine, iar reclamantul nu a prezentat careva dovezi ce ar confirma că ea a semnat această dispoziţie de plată, or potrivit art.118 alin.(1) CPC fiecare parte trebuie să-şi probeze circumstanţele pe care le invocă drept temei a pretenţiilor şi obiecţiilor sale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Vasile Tarnovschi în interesele recurentei Adaşan Eugenia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt 6 similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Vasile Tarnovschi în interesele recurentei Adaşan Eugenia, ca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Vasile Tarnovschi în interesele recurentei Adaşan Eugenia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7