2ra-404/15 — Încasarea salariului

prima instanţă:C.Vîrlan dosarul nr. 2ra -404/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Minciuna, Iu.Cimpoi ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SC ”Interprana” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Blajenco Vadim împotriva SC „Interpana” SRL privind încasarea salariului, penalităţii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SC „Interpana” SRL, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 12 februarie 2014, c o n s t a t ă La 28 august 2012, Blajenco Vadim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SC „Interpana” SRL privind încasarea salariului, penalităţii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în perioada anilor 2008 - 2011 a fost angajat în cîmpul muncii la SC „Interpana” SRL. Conform prevederilor contractului individual de muncă, încheiat pe o perioadă nedeterminată, salariul urma să fie achitat periodic, nu mai rar de o dată pe lună. Începînd cu anul 2008 pîrîtul nu şi-a îndeplinit obligaţiunea de achitare a salariului, iar la adresările sale angajatorul amînă achitarea restanţei motivînd că întreprinderea nu dispune de mijloace financiare.

În legătură cu aceasta la sfîrșitul anului 2011 a încetat relațiile de muncă cu angajatorul. Salariul reținut din vina angajatorului nu i-a fost achitat pînă în prezent. Mai mult decît atît, la încheierea contractului individual de muncă, un exemplar al acestui contract nu i-a fost înmînat. Faptul relațiilor de muncă între Blajenco Vadim și SC „Interpana” SRL pe parcursul acestei perioade de timp poate fi confirmat de către alți coreclamați. În timpul muncii la această întreprindere carnetul de muncă nu a fost ținut de către angajator, certificatul cu privire la muncă în cadrul unității respective, în care urmează să fie indicată specialitatea, calificarea, funcția, durata muncii și cuantumul salariului, la cererea reclamantului 1 nu a fost eliberat.

Mai indică reclamantul că, a încercat să soluționeze litigiul pe cale extrajudiciară, în legătură cu aceasta, conform art.332 Codul muncii s-a adresat către angajator cu cerere prin care a cerut achitarea salariului reținut, la fel a solicitat și achitarea prejudiciului pentru reținerea salariului, calculat conform art.330 alin.(2) Codul muncii. Angajatorul a refuzat sa-i achite salariul reținut și și prejudiciul cauzat. Prin cererea de concretizare a cerințelor solicită reclamantul încasarea restanței la salariu acumulată în perioada august 2009-aprilie 2011, cînd s-a concediat, în sumă de 23626,11 lei, ținînd cont și de faptul că din restanță în cadrul examinării cauzei i-a fost achitată suma de 3000 lei.

Solicită încasarea penalității pentru reținerea salariului neachitat în sumă de 23448, 38 lei, calculat conform art.330 Codul muncii, precum și a cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei pentru asistență juridică și 100 lei pentru perfectarea procurii de reprezentare. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 12 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la SC „Interpana” SRL în beneficiul lui Blajenco Vadim restanța la salariu în sumă de 22 661 lei, cheltuieli pentru perfectarea procurii în sumă de 100 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 500 lei. S-a încasat de la SC „Interpana” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 679,83 lei.

În rest acțiunea s-a respins. Ne fiind de acord cu soluția instanţei de fond, la data de 13 martie 2014 SC „Interpana” SRL a declarat apel, solicitînd casarea parțială a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chişinău din 12 februarie 2014, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispus încasarea din contul SC „Interpana” SRL în beneficiul lui Blajenco Vadim a sumei de 6395,31 lei cu titlu de salariu cu recalcularea taxei de stat în mărimea proporțional părții admise. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de către SC „Interpana” SRL, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 12 februarie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, conform art. 142 alin. (1) lit. b), 143 alin. (1) lit. a) Codul muncii, salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de acesta, la locul de muncă al salariatului, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv sau individual de muncă, dar nu mai rar decât o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi în baza salariilor lunare ale funcției. Dacă nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face în ziua eliberării, în caz de încetare a 2 contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze până în ziua eliberării din serviciu.

Instanța de apel a mai invocat că, conform înscrisurilor din dosar, inclusiv ordinul de angajare nr. 182/2007c din 08.10.2007, contractual de muncă din 08.10.2007, ordinul de concediere din 20.04.2011, extrasul din carnetul de muncă, certificatul de atribuire a codului personal de asigurări sociale, că Blajenco Vadim a fost angajat paznic la plantaţia viţă de vie a SC „Interpana” SRL de la 08.10.2007 şi la 20.04.2011 a fost eliberat din funcţie din propria iniţiativă, în baza cererii de demisie (f. 4, 5, 21, 23, 24). Conform certificatului contabil nr. 32 din 07.09.2011, eliberat de SC „Interpana” SRL, la cererea reclamantului, salariul calculat spre achitare, după efectuarea reţinerilor, a fost indicat 26 661.43 lei pentru perioada februarie- decembrie 2009, ianuarie-decembrie 2010, ianuarie-aprilie 2011 (f. 3, 13). Potrivit declaraţiilor reprezentantului SC „Interpana” SRL din şedinţa de judecată şi înscrisurilor anexate la dosar, care nu au fost combătute de către intimat, lui Blajenco Vadim i-au fost achitate următoarele plăţi: 2000 lei conform dispoziţiei de plată din 24.06.2013; 1 000 lei conform dispoziţiei de plată din 12.07.2013 şi 1 000 lei conform dispoziţiei de plată din 20.08.2013 (f. 34, 35, 36). Astfel, instanța de apel a invocat că,

prima instanţă corect a dat apreciere circumstanţelor şi a ajuns la concluzia de a încasa de la SC „Interpana” SRL în beneficiul lui Blajenco Vadim salariul restant în mărime de 22 661 lei. La 31 decembrie 2014 SC „Interpana” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel și casarea parțială a hotărîrii primei instanțe, şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispus încasarea din contul SC „Interpana” SRL în beneficiul lui Blajenco Vadim a sumei de 6395,31 lei cu titlu de salariu restant.

În motivarea recursului SC „Interpana” SRL a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă recurentul că, angajatorul este în drept de a achita salariul, iar salariatul îl poate pretinde doar pentru munca efectiv prestată, indiferent de faptul dacă contractul individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă determinată sau nedeterminată. Respectiv, salariul lui Blajenco Vadim s-a calculat în dependență de timpul lucrat, volumul lucrărilor executate și eficiența muncii efectuate de către acesta.

Careva contraargumente sau probe prin care s-ar confirma că intimatul supraveghea 3 vița de vie în perioada rece a anului, nu au fost prezentate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Interpana” SRL este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Interpana” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SC „Interpana” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 4 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Interpana” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SC „Interpana” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5