2r-104/14 — Încasarea salariului restant şi a penalităţii de întârziere

dosarul nr. 2r-104/14 prima instanţă: A. Miron instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea comercială „Interprana” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Stepanov împotriva Societăţii comerciale „Interprana” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţii de întârziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen şi restituită cererea de apel depusă de către Societatea comercială „Interprana” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2012, Nicolai Stepanov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SC „Interprana” SRL cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în perioada anilor 2008-2011, a activat în cadrul SC „Interprana” SRL. Conform contractului individual de muncă încheiat între el şi SC „Interprana” SRL pe durată nedeterminată, salariul urma să-i fie achitat de către angajator periodic şi nu mai rar decît o dată pe lună. Menţionează că începând cu anul 2008, pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţiunile sale în privinţa achitării salariului. Susţine că el de nenumărate ori s-a adresat către angajator cu cerere privind achitarea salariului, însă ultimul refuză să-i achite salariul, motivând că pe contul întreprinderii nu sunt bani şi în fiecare lună amâna achitarea salariului. În legătură cu acest fapt, la sfârşitul anului 2011, el a încetat relaţiile de muncă cu angajatorul, însă salariul reţinut din vina angajatorului nu i-a fost achitat pînă în prezent.

Afirmă că la încheierea contractului individual de muncă, el nu a primit un exemplar al acestuia. Pe parcursul activităţii sale, carnetul de muncă nu a fost ţinut de către angajator şi nu i-a fost eliberat, la cererea sa, certificatul cu privire la muncă în cadrul unităţii respective, în care urma să fie indicată specialitatea, calificarea, funcţia, durata muncii şi cuantumul salariului. Consideră că angajatorul a încălcat grav legislaţia muncii şi, anume, art. art. 10 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, 66, 142 alin. (1) lit. b), 143 şi 144 din Codul muncii. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a salariului neachitat în sumă de 26934 lei şi a penalităţii de întârziere calculată conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, a cheltuielilor suportate pentru autentificarea procurii, a altor cheltuieli suportate pe parcursul examinării cauzei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 500 lei.

Ulterior, Nicolai Stepanov a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a salariului neachitat pentru perioada lunilor septembrie 2009 – aprilie 2011 în sumă de 23875,47 lei şi a penalităţii de întârziere calculată conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii în sumă de 22404,17 lei, a cheltuielilor suportate pentru autentificarea procurii în sumă de 100 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SC „Interprana” SRL în beneficiul lui Nicolai Stepanov salariul în sumă de 23875 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 22404,17 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 500 lei, iar în total suma de 46779,17 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la SC „Interprana” SRL în bugetul statului taxa de stat în sumă de 1388 lei. La 16 august 2013, SC „Interprana” SRL a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SC „Interprana” SRL, fiindu-i stabilit un termen pînă la 29 octombrie 2013 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat în original. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen şi restituită cererea de apel depusă de către SC „Interprana” SRL.

La 02 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SC „Interprana” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului în fond. Recurenta SC „Interprana” SRL, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru justa soluţionare a cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, îngrădindu-i astfel dreptul la accesul la justiţie. Menţionează că la examinarea cererii de repunere în termen, instanţa de apel nu a luat în consideraţie că la 09 aprilie 2013, cînd a fost pronunţată hotărârea, nu a fost prezentă nici o parte în proces şi că niciuna din părţi nu cunoştea despre soluţia adoptată de către prima instanţă pînă în luna iulie 2013, cînd a fost adusă la cunoştinţa tuturor părţilor.

Comunicarea tardivă a hotărârii se confirmă prin faptul că abia în luna august 2013 au demarat procedurile de executare a hotărârii, ţinând cont că este o hotărâre cu un caracter de executare imediată. Susţine că prima instanţă nu i-a comunicat dispozitivul hotărârii în termenul stabilit de lege, iar la solicitarea sa, i-a informat că va fi comunicat prin intermediul poştei, fapt care nu a fost realizat. Afirmă că constatarea instanţei precum că la materialele cauzei este anexată scrisoarea de însoţire din 10 aprilie 2013, din care reiese că la această dată, în adresa sa a fost expediat dispozitivul hotărârii, nu este confirmată prin probe incontestabile, din care ar rezulta cu certitudine că instanţa a adus la cunoştinţa sa dispozitivul hotărârii.

Invocă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că la 08 mai 2013, înăuntrul termenului stabilit pentru declararea apelului, SRL „Interprana” s-a adresat cu o cerere, prin care a solicitat comunicarea hotărârii adoptate, însă nu a primit răspuns. Totodată, termenul de declarare a apelului s-a scurs nu la 10 mai 2013, după cum a constatat instanţa de apel, dar la 14 mai 2013, deoarece în perioada 09 mai-14 mai 2013 au fost declarate zile de odihnă în legătură cu sărbătorile – Ziua Victoriei şi Paştele Blajinilor. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Actele pricinii denotă faptul că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SC „Interprana” SRL în beneficiul lui Nicolai Stepanov salariul în sumă de 23875 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 22404,17 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 500 lei, iar în total suma de 46779,17 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la SC „Interprana” SRL în bugetul statului taxa de stat în sumă de 1388 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 16 august 2013, SC „Interprana” SRL a depus o cerere de apel, solicitând repunerea în termen şi admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Instanţa de apel, prin încheierea din 19 noiembrie 2013, a respins cererea cu privire la repunerea în termen şi a restituit cererea de apel depusă de către SC „Interprana” SRL. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectuieze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Din materialele dosarului şi, anume, din procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 09 aprilie 2013 rezultă că reprezentantul SC „Interprana” SRL nu a participat la pronunţarea dispozitivului hotărârii, însă la 10 aprilie 2013, prima instanţă a expediat în adresa SC „Interprana” SRL dispozitivul hotărârii din 09 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 10283 din 10 aprilie 2013 (f. d. 58). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 08 mai 2013, SC „Interprana” SRL a depus la Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău o cerere, prin care a solicitat comunicarea hotărârii primei instanţe din 09 aprilie 2013, fapt ce confirmă că aceasta a primit dispozitivul hotărârii primei instanţe (f. d. 74). Mai mult ca atît, reprezentantul SC „Interprana” SRL a fost prezent în şedinţa de judecată a primei instanţe din 02 aprilie 2013 şi a cunoscut că la 09 aprilie 2013, va fi pronunţat dispozitivul hotărârii. Însă, cu toate acestea, SC „Interprana” SRL a declarat apel la 16 august 2013, adică cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, solicitând repunerea în termen, însă nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Pe cînd, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea cu privire la repunerea în termen şi a restituit cererea de apel depusă de către SC „Interprana” SRL, iar argumentele invocate de către aceasta în cererea de recurs nu pot fi reţinute, conform celor expuse.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea comercială „Interprana” societate cu răspundere limitată. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Stepanov împotriva Societăţii comerciale „Interprana” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţii de întârziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi