- Dosarul nr.
- 2ra-3540/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 11 decembrie 2014
- Părțile
- Ursu Ivan vs SC Interprana SRL
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3540/14 — Încasarea salariului ş.a.
dosarul nr. 2ra-3540/14 prima instanţă: C. Vârlan instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa. ÎNCHEIERE 11 decembrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul societăţii comerciale “Interprana” societate cu răspundere limitată, Constantin Jitaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Ivan împotriva societăţii comerciale “Interprana” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului neachitat, repararea prejudiciului cauzat şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 c o n s t a t ă La 09 aprilie 2012, Ursu Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale “Interprana” societate cu răspundere limitată (în continuare – S.C.
“Interprana” S.R.L.) cu privire la încasarea salariului neachitat, repararea prejudiciului cauzat şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, Ursu Ivan a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat încasarea salariului neachitat din vina angajatorului pentru perioada: iulie 2009 – octombrie 2011, în cuantumul sumei de 38031 lei, repararea prejudiciului cauzat în sumă de 33413 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în cuantumul sumei de 600 lei. În motivarea acţiunii, a invocat că, în perioada din 25 august 2008 pînă la 02 mai 2012 a fost angajat în cîmpul muncii la S.C. “Interprana” S.R.L. în calitate de paznic. Menţionează că, conform contractului individual de muncă, salariul urma să fie achitat lunar de către angajator.
Începînd din august 2009, angajatorul nu îşi onorează obligaţia de achitare a salariului. S-a adresat în repetate rânduri angajatorului solicitând achitarea salariului însă a fost refuzat din motiv că pe contul întreprinderii lipsesc bani. La 02 mai 2012 a încetat relaţiile de muncă, salariul nefiind achitat până în prezent. Invocă faptul că, nu a primit nici un exemplar al contractului individual de muncă încheiat cu S.C. “Interprana” S.R.L.. Solicită Ursu Ivan, încasarea salariului neachitat din vina angajatorului pentru perioada: iulie 2009 – octombrie 2011, în cuantumul sumei de 38031 lei, repararea prejudiciului cauzat în sumă de 33413 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în cuantumul sumei de 600 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 februarie 2014 acţiunea înaintată de Ursu Ivan împotriva S.C. “Interprana” S.R.L. cu privire la încasarea salariului neachitat, repararea prejudiciului cauzat şi încasarea cheltuielilor de judecată s-a admis parţial, s-a încasat de la S.C. “Interprana” S.R.L. în beneficiul lui Ursu Ivan restanţa la salariu în sumă de 36531, 33 lei, cheltuielile pentru perfectarea procurii în sumă de 100 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 500 lei şi taxa de stat în sumă de 1095, 94 lei iar în rest acţiunea s-a respins. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a constatat că, Ursu Ivan a fost angajat în cîmpul muncii la S.C. “Interprana” S.R.L.
prin ordinul nr. 264/08E la data de 25 august 2008 iar prin ordinul din 02 mai 2012 a fost demis din funcţie astfel s-a admis solicitarea privind încasarea restanţei la salariu în sumă de 36531, 33 lei. Totodată a constatat că la caz nu pot fi aplicate prevederile legale ce ţin de încasarea suplimentară pentru fiecare zi de întârziere a 0,1% din suma neplătită în termen şi a respins solicitarea de încasare a sumei suplimentare de 33413, 11 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de reprezentantul S.C. “Interprana” S.R.L. şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 30 septembrie 2014 reprezentantul S.C. “Interprana” S.R.L., Constantin Jitaru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 şi casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 14 februarie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să se dispună încasarea din contul S.C. “Interprana” S.R.L. în beneficiul lui Ursu Ivan a sumei de 2 13029, 85 lei. În motivarea recursului, reprezentantul S.C. “Interprana” S.R.L., Constantin Jitaru, a invocat faptul că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu au elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a cauzei, au dat o apreciere eronată a probelor prezentate de recurent şi au aplicat în mod eronat normele de drept material. Menţionează recurentul că angajatorul este în drept de a achita salariul doar pentru munca efectiv prestată de salariat indiferent dacă contractul individual de muncă a fost încheiat pentru o perioada determinată sau nedeterminată.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din 3 oficiu şi în toate cazurile.
în conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute în normele de drept citate.
Colegiul conchide că, argumentele recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a cauzei, au dat o apreciere eronată probelor prezentate de recurent şi au aplicat în mod eronat normele de drept material nu pot fi reţinute, în acest sens instanţele inferioare au examinat just şi sub toate aspectele probele invocate de către părţi în contextul circumstanţelor constatate iar obiecţiile recurentului sunt apreciate ca declarative, fără suport legal şi constituie un punct de vedere al recurentului care nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.
Astfel, instanţa de recurs notează că reprezentantul S.C. “Interprana” S.R.L., Constantin Jitaru, nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul S.C. “Interprana” S.R.L., Constantin Jitaru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, 4 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul societăţii comerciale “Interprana” societate cu răspundere limitată, Constantin Jitaru, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5