2ra-900/14 — Încasarea salariului.

Dosar nr. 2ra- 900/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: V. Negru Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Budăi A.Nogai I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către SC „Interprana” SRL şi Ursu Pavel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ursu Pavel împotriva SC „Interprana” SRL cu privire la încasarea salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013, prin care apelurile depuse de către SC „Interprana” SRL şi Ursu Pavel au fost respinse, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 iulie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 09 aprilie 2013, Pavel Ursu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC ’’Interprana” SRL, solicitând încasarea din contul „Interprana” SRL a salariului în mărime de 30 000 lei, prejudiciul cauzat pentru reţinerea salariului în mărime de 20 000 lei şi cheltuielile de judecată. In motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, în perioada anilor 2008-2011 a fost angajat la SC „Interprana” SRL în calitate de paznic. Conform contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul, acesta a fost angajat la lucru pe o durată nedeterminată de timp, iar salariul urma de a fi achitat periodic, dar nu mai rar decât 1 o dată pe lună.

Menţionează reclamantul că, începând cu anul 2008, angajatorul SC „Interprana” SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiunile privind achitarea salariului. La nenumăratele adresări către angajator cu privire la achitarea salariului, acesta a fost refuzat, pe motiv că pe contul întreprinderii nu sunt bani şi în fiecare lună se amâna achitarea salariului restant. Susţine reclamantul că, în legătură cu acest fapt, la sfârşitul anului 2011 au fost încetate relaţiile de muncă cu angajatorul, iar salariul a rămas neachitat. Totodată, indică reclamantul că, la încheierea contractului individual de muncă, nu i-a fost transmis un exemplar al acestuia. Faptul existenţei relaţiilor de muncă între reclamant şi CS „Interprana” SRL pe parcursul acestei perioade de timp este confirmată şi de alţi colaboratori ai acestei întreprinderi.

Indică, reclamantul că, întreprinderea nu a ţinut la evidenţă carnetul de muncă iar la solicitarea reclamantului de a i se elibera certificat cu privire la munca prestată în cadrul unităţii respective, în care urma a fi indicată specialitatea, calificarea, funcţia, durata muncii şi cuantumul salariului, nu i-a fost eliberat. Pavel Ursu afirmă că, a încercat să soluţioneze litigiul apărut între dânsul angajator pe cale amiabilă în legătură cu ce s-a adresat către angajator cu cerere prin care a cerut achitarea salariului reţinut. La fel a cerut şi achitarea prejudiciului pentru reţinerea salariului, însă angajatorul a refuzat să achite salariul reţinut şi prejudiciul cauzat. Dat fiind faptul că tentativele lui Pavel Ursu, de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes, acesta s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată în vederea restabilirii dreptului încălcat.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 18 iulie 2013. acţiunea înaintată de Pavel Ursu, a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul SC ’’Interprana” SRL în beneficiul lui Pavel Ursu a salariului în sumă de 9530.84 lei. prejudiciul cauzat în legătură cu neachitarea salariului în sumă de 14330,86 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, în total s-a dispus spre încasare suma de 24361,70 lei. În rest cerinţele lui Pavel Ursu au fost respinse ca fiind neîntemeiate. S-a încasat din contul SC ’’Interprana” SRL în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 715,85 lei. Hotărârea în partea încasării unui salariu lunar în mărime de 1025 lei, s-a dispus de fi executată imediat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2013, apelurile depuse de către SC ’’Interprana” SRL şi Ursu Pavel au fost respinse, hotărîrea Judecătoriei Răşcani, mun. Chişinău din 18 iulie 2013 a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 24 decembrie 2013 SC ’’Interprana” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de prin care acţiunea în partea dispunerii spre incasare a prejudiciului material în sumă de 2 14330,86 lei să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului SC ’’Interprana” SRL a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenţii că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost trimisă spre cunoştinţă recurentului la data de 04 noiembrie 2013, iar recursul împotriva deciziei recurate a fost depus a la data de 24 decembrie 2013, astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul depus de către SC ’’Interprana” SRL a fost declarat în termen. La data de 17 ianuarie 2014, Ursu Pavel a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 iulie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel din 24 octombrie 2013 cu pronunţarea în aceasta parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului Ursu Pavel a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că decizia a fost pronunţată la 24 octombrie 2013, însă la materialele cauzei lipsesc date care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră că recursul depus de către Ursi Pavel la data de 17 ianuarie 2014 a fost declarat în termen. Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît recursul depus de către SC ’’Interprana” SRL cît şi cel depus de către Ursu Pavel sunt inadmisibile. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost 3 judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de SC „Interprana” SRL şi Ursu Pavel ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursurile declarate de către SC „Interprana” SRL şi Ursu Pavel se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4