2ra-3247/14 — Încasarea restanței la salariu, prejudiciul pentru reținerea salariului, cheltuielilor de judecată, prejudiciu moral

dosarul nr.2ra-3247/14 prima instanţă: Judecătoria Rîșcani: C. Vîrlan, instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău: N. Cernat, A. Gavriliță, A. Pahopol, DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas, examinînd cererea de recurs, depusă de către Societatea Comercială ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulgari Alexandr împotriva Societății Comerciale ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată privind încasarea restanței la salariu, prejudiciului pentru reținerea salariului și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 12 februarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parțial, CONSTATĂ: La 28 august 2012 Bulgari Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată, solicitînd încasarea restanței la salariu, prejudiciului pentru reținerea salariului și cheltuielile de judecată. În motivarea acțiunii a indicat că în perioada anilor 2008-2011 a fost angajat în cîmpul muncii la Societatea cu Răspundere Limitată ”Interprana”. Contractul individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată de timp, iar salariul urma să fie achitat periodic, dar nu mai tîrziu decît o dată pe lună. Angajatorul Societății Comerciale „Interprana” SRL nu şi-a îndeplinit conștiincios obligaţiunile contractuale privind achitarea regulată a salariului.

La adresările angajatului cu privire la achitarea restanței la salariu angajatorul a refuzat pe motiv că pe contul întreprinderii nu sunt bani. În legătură cu acest fapt, la sfârşitul anului 2011 a încetat relaţiile de muncă cu angajatorul, iar restanța la salariu a rămas neachitată, iar cererea prealabilă a rămas nesoluționată, motiv pentru care și a sesizat instanța de judecată cu acțiune de încasare a restanței la salariu în sumă de 9600 lei, prejudiciu cauzat prin neachitarea în termen a salariului și a cheltuielilor de judecată. La 14 mai 2013 reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitînd încasarea salariului neachitat pentru perioada mai – octombrie 2009 în mărime de 6520 lei, prejudiciul pentru reținerea salariului în sumă de 8906,76 lei, cheltuielile de judecată 100 lei pentru autentificarea procurii la notar și 500 lei cu titlu de asistența juridică.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 martie 2014 acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la SC ”Interprana” SRL în beneficiul lui Bulgari Alexandr restanța la salariu în sumă de 6520 lei, cheltuielile pentru perfectarea procurii în mărime de 100 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 lei și în beneficiul statului taxa de stat 270 lei. În rest pretențiile au fost respinse. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, SC ”Interprana” SRL a contestat-o cu apel, solicitînd casarea parțială a acesteia în partea ce ține de încasarea restanței la salariu în mărime de 6520 lei, cheltuielile de judecată privind perfectarea procurii la notar în sumă de 100 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 500 lei cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie încasată restanța la salariu în mărime de 4477,58 lei și cu respingerea celorlalte pretenții.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către SC ”Interprana” SRL și s-a menținut fără modificări hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 martie 2014. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 septembrie 2014 SC ”Interprana” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încasat salariul restant în sumă de 4477,58 lei, iar în rest pretențiile să fie respinse. În motivarea recursului SC ”Interprana” SRL a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunţat decizia la 24 iunie 2014 şi a fost expediată participanţilor la proces prin intermediul oficiului poștal la 11 iulie 2014. Cererea de recurs a fost depusă la 17 septembrie 2014. Fiindcă date despre recepţionarea deciziei la materialele cauzei lipsesc (f.d.100), recursul declarat se consideră a fi depus în termen. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit consideră recursul depus de SC ”Interprana” SRL întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente. Din materialele cauzei rezultă că în baza contractului individual de muncă și a ordinului de angajare nr. 205/2008 din 15 ianuarie 2008, Bulgari Alexandr a fost angajat în cadrul Societății Comerciale ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată în calitate de șofer. (f.d.19-20) Din conținutul actelor respective nu rezultă caracterul sezonier al muncii prestate și retribuirea muncii în dependență de cantitatea și calitatea acesteia. În baza ordinului nr.4-e din 01 aprilie 2011 Bulgari Alexandr a fost eliberat din funcție din proprie inițiativă, fără achitarea salariului.

(f.d.21) În cererea de chemare în judecată concretizată, depusă la 14 mai 2013, Bulgari Alexandr a solicitat încasarea salariului restant pentru perioada mai-octombrie 2009 în sumă de 6520 lei, reieșind din salariul lunar de 1200 lei conform certificatului de salariu prezentat de către angajator în cadrul ședinței de judecată. Conform art. 85 alin.2 Codul muncii la demisie angajatorul este obligat să efectuieze achitarea deplină a plăților salariale ce i se cuvin salariatului. Contrar acestor prevederi angajatorul la emiterea ordinului de concediere nu a achitat salariatului plățile corespunzătoare. Reclamantul indică că acestuia nu i s-a achitat salariul pentru perioada mai- octombrie 2009, adică pe o perioadă de 6 luni.

Din certificatul nr. 22 din 08 mai 2012 rezultă că salariul calculat și neachitat pentru lunile mai, iulie–octombrie 2009 constituie suma de 4477,58 lei. Colegiul reține că documentul eliberat nu conține informația detaliată referitor la munca efectiv îndeplinită și salariul pentru luna iunie 2009. Din materialele cauzei nu rezultă că munca prestată de Bulgari Alexandr era una sezonieră și remunerarea era achitată în dependență de timpul efectiv lucrat. Mai mult ca atît acest lucru a fost invocat și de către reclamant în cadrul ședințelor de judecată.

Reieșind din specificul litigiului, care stabilește sarcina probației în cadrul examinării cauzei pe seama angajatorului, în lipsa materialului probant referitor la perioada salariului neachitat indicat în certificatul nr.22 din 08 mai 2012, Colegiul constată că reclamantului nu i s-a achitat salariul pentru perioada mai-octombrie 2009 urmînd a fi inclusă și luna iunie 2009. Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție statuează că în cadrul ședinței de judecată din 14 decembrie 2012 reclamantul a concretizat că suma salariului restant la care pretinde este de 5520 lei, invocînd că după concedierea acestuia, angajatorul i-a achitat suma de 1000 lei (f.d.71 verso), fapt care nu a fost luat în calcul de către instanțele inferioare.

Respectiv salariul restant, care urmează să fie achitat lui Bulgari Alexandr pentru perioada mai-octombrie 2009, constituie suma de 5520 lei. Reclamantul a mai solicitat și încasarea prejudiciului pentru neachitarea în termen a salariului în mărime de 0,1 % din suma neplătită pentru fiecare zi de întîrziere în conformtitate cu art. 330 alin.(2) Codul muncii în sumă de 8906,76 lei. Colegiul reține că de către instanțele inferioare justificat a fost respinsă pretenția privind încasarea compensației materiale pentru neachitarea în termen a salariului din motivul inexistenței dovezilor de vinovăție a angajatorului. Din materialele cauzei cu ușurință se constată că în perioada 25 iunie 2009-19 aprilie 2012 pe sumele de bani aflate la conturile bancare ale pîrîtului au fost aplicate sechestre și neachitarea salaraiului are loc din cauza situației economice a întreprinderii.

Referitor la pretenția reclamantului privind încasarea cheltuielilor de judecare a cauzei suportate de acesta și anume serviciile de asistență juridică în sumă de 500 lei și cheltuielile privind autentificarea procurii la notar în sumă de 100 lei, Colegiul menționează următoarele. Potrivit art.82 în coroborare cu art. 90 CPC cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și cheltuielile de judecare a pricinii în care se includ cheltuielile de asistența juridică. În conformitate cu art. 96 CPC instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Pornind de la practica CEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. În materialele cauzei lipsesc careva dovezi că reclamantul a suportat careva cheltuieli legate de asistența juridică. Astfel, instanțele inferioare incorect au dispus încasarea de la pîrît a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 lei în lipsa la materialele cauzei a dovezilor, care să confirme că de către reclamant au fost suportate asemenea cheltuieli. Totodată, colegiul reține că neîntemeiat s-a dispus și încasarea cheltuielilor privind perfectarea la notar a procurii în sumă de 100 lei din următoarele considerente. La materialele cauzei de către reclamant a fost anexată o procură eliberată la 16 martie 2012 pe numele lui Domenti Petru.

Prin respectiva procură reclamantul a acordat dreptul ultimului pe lîngă alte împuterniciri și dreptul de a-l reprezenta în instanța de judecată. Reclamantul prin propria semnătură, aplicată în mandatul avocatului seria MA nr. 0045276 din 09 aprilie 2012, a delegat avocatului împuterniciri de întocmire a cererii de chemare în judecată, semnarea acesteia cît și reprezentarea în instanțele de judecată. Din probele prezentate rezultă că interesele reclamantului au fost reprezentate de către avocatul Scrob Mihail. Potrivit art.75 CPC începînd cu 01 ianuarie 2012, persoanele fizice își pot apăra interesele prin avocat sau avocat stagiar. Astfel, nu este clară necesitatea eliberării procurii pe numele lui Domenti Petru în cazul în care mandatul avocatului este semnat personal de către reclamant.

Mai mult ca atît cheltuielile privind eliberarea procurii nu se încadrează în noțiunea cheltuielilor de judecare a pricinii stipulată la art. 90 CPC. Prin urmare Colegiul consideră că pretențiile privind încasarea cheltuielilor de judecată urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate. Atît prima instanță cît și instanța de apel corect au statuat că reclamantul la depunerea cererii de chemare în judecată în astfel de litigii este scutit de drept de la plata taxei de stat în conformitate cu art.85, alin.1, lit.a) CPC, iar în conformitate cu art.98 CPC în cazul în care asemenea pretenții au fost admise taxa de stat urmează a fi încasată la bugetul de stat de la pîrît. Respectiv Colegiul reține că prima instanță corect a încasat de la pîrît în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei.

Reieșind din cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Societatea Comercială ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată, de a casa decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, în partea încasării restanței la salariu și a cheltuielilor de judecată cu adoptarea unei noi hotărîri. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea Comercială ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 24 iunie 2014 și hotărîrea judecătoriei Rîșcani din 12 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulgari Alexandr împotriva SC ”Interprana” SRL privind încasarea restanței la salariu, prejudiciului cauzat prin reținerea salariului și a cheltuielilor de judecată, în partea încasării restanței la salariu și a cheltuielilor de judecată și în această parte se pronunță o nouă hotărîre după cum urmează: Se încasează de la Societatea Comercială ”Interprana” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul lui Bulgari Alexandru restanța la salariu pentru perioada lunilor mai-octombrie 2009 în mărime de 5520 (cinci mii cinci sute douăzeci) lei.

Se resping ca neîntemeiate pretențiile lui Bulgari Alexandr privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei pentru perfectarea unei procuri și 500 lei cu titlu de asistență juridică. În rest, hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 februarie 2014 și decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014 se mențin. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas