2rc-140/15 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-140/15 Judecători: M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnăut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Eve-Agro”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de FPC „Bioprotect” SRL împotriva SRL „Eve-Agro” privind încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 şi 26 noiembrie 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi a fost restituită cererea de apel, CONSTATĂ: La 11.12.2013, FPC „Bioprotect” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Eva- Agro” privind încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 08 mai 2014, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SRL „Eve-Agro în beneficiul FPC „Bioprotect” SRL a datoriei în mărime de 24 600 lei, a penalităţii în mărime de 7380 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 039,4 lei. La 09.06.2014, SRL „Eve-Agro” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, scutirea de la plata taxei de stat, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 08 mai 2014 şi remiterea cauzei la rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, s-a respins cererea SRL „Eve-Agro” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 26.11.2014, ora 11-00 pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 719,55 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, a fost restituită apelantei SRL „Eve-Agro” cererea de apel cu toate anexele. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, menţionînd că apelanta, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţă, nu a lichidat neajunsurile indicate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014. Considerînd ilegale încheierile instanţei de apel, SRL „Eve-Agro” le-a contestat cu recurs la 12.12.2014, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 15.10.2014 şi 26.11.2014 şi emiterea unei noi soluţii privind scutirea de la plata taxei de stat.

1 În susţinerea recursului, recurenta a invocat aplicarea normei de drept material care nu putea fi aplicată, neaplicarea normei de drept material care urma să fie aplicată, judecarea pricinii în absenţa unui participant la proces, care nu a fost înştiinţat despre data, locul şi ora şedinţei, precum şi aprecierea unilaterală a probelor. În speţă, SRL „Eve-Agro” a susţinut că informaţia conţinută în avizul de recepţie precum că încheierea din 15.10.2014 a fost recepţionată de administratorul Alexandru Parpulov la 27.10.2014, nu corespunde adevărului, deoarece lipseşte semnătura dumnealui. Totodată, a menţionat că deşi avocatul Ion Stegărescu s-a prezentat în şedinţa instanţei de apel din 26.11.2014, nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat şi apelul motivat deoarece nu a cunoscut despre această obligativitate, încheierea din 15.10.2014 nefiind recepţionată.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierile recurate sunt adoptate în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la temeiul de restituire a cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că apelanta la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 08.05.2014, nu a prezentat apelul motivat şi dovada de achitare a taxei de stat, iar instanţa de apel prin încheierea din 15.10.2014 i-a acordat termen pentru înlăturarea acestor neajunsuri, iar ulterior a restituit cererea de apel. Referitor la contestarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, Colegiul consideră că recursul este declarat în afara termenului de atac, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea de a nu da curs apelului la 15.10.2014 (f.d. 52-54), iar la 17.10.2014 a fost expediată apelantei (f.d. 55), fiind recepţionată de aceasta la 27.10.2014 (f.d.

56). 2 Pornind de la faptul că la data adoptării încheierii din 15.10.2014, apelanta nu a fost prezentă în şedinţa instanţei de apel, termenul de atac cu recurs a început să curgă de la data recepţionării acestei încheieri – 27.10.2014 şi s-a încheiat la 11.11.2014. Cererea de recurs a fost depusă de către SRL „Eve-Agro” la 12.12.2014 (f.d. 69), adică peste termenul legal de declarare a acestuia. Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac cu recurs a încheierii din 15.10.2014. În acest sens, afirmaţia recurentei cum că informaţia conţinută în avizul de recepţie precum că încheierea din 15.10.2014 a fost recepţionată de administratorul Alexandru Parpulov la 27.10.2014, nu corespunde adevărului, deoarece lipseşte semnătura dumnealui, Colegiul o apreciază ca declarativă.

Or, încheierea de a nu da curs cererii de apel a fost expediată la adresa apelantei, indicată de ea, iar faptul că lipseşte semnătura administratorului acesteia pe avizul de recepţie, fiind menţionat doar numele, nu semnifică că nu a fost înmînată. Într-o altă ordine de idei, Colegiul menţionează că cererea de apel a fost depusă la 09.06.2014, iar încheierea de a nu da curs a fost emisă la 15.10.2014, adică peste patru luni de la data depunerii apelului, timp în care apelanta urma să se intereseze despre soarta apelului, ştiind cu certitudine că cererea de apel este nemotivată şi că nu este achitată taxa de stat, deşi a solicitat scutirea de la această plată, circumstanţe care împiedică punerea pe rol a apelului.

Această conduită a apelantului este prescrisă şi în jurisprudenţa Curţii Europene, care în cauza Ponomaryov vs Ucraina (hotărîrea din 3 aprilie 2008) a statuat că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată, deoarece sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă.

Referitor la încheierea instanţei de apel din 26.11.2014 de restituire a apelului, Colegiul reţine următoarele. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece apelanta nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC. Astfel, Colegiul constată legalitatea încheierii recurate, deoarece apelanta nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel, în speţă nu a prezentat în termenul stabilit cererea de apel motivată şi dovada de plată a taxei de stat. Potrivit art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

Prin urmare, dreptul apelantei SRL „Eve-Agro” de a depune cererea de apel motivată şi dovata de plată a taxei de stat, a expirat la 26.11.2014. În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) CPC, sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de 3 îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură poate fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

(3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în dependenţă de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege. În acest sens, instanţa de apel corect a conchis că, apelanta este ţinută să suporte consecinţele nefavorabile, rezultate din necunoaşterea ori interpretarea viciată a prevederilor legii.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere obligaţia părţilor de a se conforma dispoziţiilor instanţei de apel, sub sancţiunea restituirii apelului. Nu poate fi reţinută ca întemeiată nici afirmaţia recurentei cum că judecarea pricinii a avut loc în absenţa unui participant la proces, care nu a fost înştiinţat despre data, locul şi ora şedinţei. Or, după cum rezultă din materialele cauzei, SRL „Eve-Agro” a fost înştiinţată la dresa indicată de ea (Chişnău, str. Bucuriei, 23A) despre toate şedinţele fixate în instanţa de apel (f.d.

46, 49, 55-57). În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurentă în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Eve-Agro”. Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 şi 26 noiembrie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de FPC „Bioprotect” SRL împotriva SRL „Eve-Agro” privind încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4