2ra-391/15 — Declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

dosarul nr. 2ra-391/15 prima instanţă - E. Silivestru instanţa de apel - M. Anton, E. Cobzac, I. Secrieru ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Liubomir Dudulica în interesele lui Mihail Culeac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Timofti (succesor în drepturi Mihail Culeac) împotriva lui Nicolae Rusu, Taisia Rusu și Ana Roșioru cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care nu a fost admisă recunoașterea de către Nicolae Rusu a acțiunii înaintate de Anatolie Timofti, succedat în drepturi de Mihail Culeac împotriva lui Nicolae Rusu, Taisia Rusu și Ana Roșior și împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Mihail Culeac și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 04 februarie 2014. c o n s t a t ă La 09 septembrie 2010, Anatolie Timofti a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Rusu și Ana Roșioru cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii, Anatolie Timofti a indicat că la 17 septembrie 2007 a încheiat cu Nicolae Rusu și Ana Roșioru contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit din str. Nuferilor 11 municipiul Chișinău, cu nr. cadastral 0100118.164.01. A mai menționat că acest contract este fictiv, deoarece a fost încheiat fără intenția de a produce efecte juridice. Conform informației din Registrul bunurilor imobile, terenul aferent casei de locuit este de 0,12 ha, iar de fapt exploatează împreună cu familia sa o suprafață de 0,31 ha, iar conform legislației poate privatiza cu titlu gratuit doar 0,06 ha. Astfel, pîrîții i-au propus ajutor la privatizarea terenului aferent, iar ca garanție a restituirii cheltuielilor ce urmau a fi suportate pentru privatizarea întregii 1 suprafețe de teren exploatate, s-a solicitat înstrăinarea imobilului pe numele acestora.

Acest fapt a servit drept temei real pentru încheierea contractului de vînzare- cumpărare, iar careva sume de bani în urma vînzării, nu a primit. La fel menționează că inițial, s-a promis perfectarea actelor pentru privatizare în termen de 6 luni, iar ulterior s-a solicitat suplimentar termen de mai multe ori, însă nu au fost întreprinse careva acțiuni. Anatolie Timofti solicită declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit din str. Nuferilor 11 municipiul Chișinău, cu nr. cadastral 000118.164.01 din 17 septembrie 2007. Prin încheierea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 03 aprilie 2013, s-a permis înlocuirea reclamantului Anatolie Timofti, care a decedat cu succesorul lui în drepturi – Mihail Culeac.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 29 ianuarie 2014, în calitate de co-pîrît a fost atrasă Taisia Rusu. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 04 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă. La 09 octombrie 2014, Nicolae Rusu a depus cerere în instanța de apel, prin care a declarat că recunoaște acțiunea și solicită admiterea recunoașterii. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, nu a fost admisă recunoașterea de către Nicolae Rusu a acțiunii înaintate de Anatolie Timofti, succedat în drepturi de Mihail Culeac împotriva lui Nicolae Rusu, Taisia Rusu și Ana Roșioru.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Mihail Culeac și menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 04 februarie 2014. La 09 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, avocatul Liubomir Dudulica a declarat în interesele lui Mihail Culeac recurs împotriva deciziei instanței de apel și încheierii instanței de apel din 09 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei și încheierii instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Avocatul Liubomir Dudulica, în motivarea recursului a menționat că prima instanță nu a dat apreciere corespunzătoare probelor și argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată și eronat a constatat situația de fapt și de drept, pronunțînd o hotărîre ilegală.

A mai menționat că în ședința de judecată, Nicolae Rusu a recunoscut acțiunea și a solicitat admiterea acesteia, confirmînd faptele și circumstanțele invocate de reclamant, însă prima instanță nu a emis careva încheiere în acest sens și nici în hotărîrea pronunțată nu s-a expus în modul prevăzut de lege, astfel fiind admisă o gravă eroare de procedură. Eroarea în cauză a fost corectată de către instanța de apel, dar care a emis o încheiere neîntemeiată, cu invocarea unor motive formale. Or, Nicolae Rusu a declarat că recunoaște acțiunea, deoarece contractul de vînzare-cumpărare a fost încheiat fictiv la solicitarea lui Mihail Culeac, careva bani lui Anatolie Timofti nu i-au fost transmiși. Nici pe Ana Roșioru nu a văzut-o niciodată, a semnat o careva procură pentru 2 privatizarea terenului aferent, dar nu a procurat niciodată acest teren.

Faptul că Nicolae Rusu și Mihail Culeac sunt rude nu este un temei de a refuza cererea de recunoaștere a acțiunii. Argumentele intimatului se confirmă și prin poziția diferită constatată prin înregistrarea la date diferite a contractului contestat, înaintarea unei acțiuni de determinare a modului de folosință a terenului de către Ana Roșioru pe ascuns de Nicolae Rusu cu determinarea unui sector de cîte 839,5 m.p. pentru fiecare, în total 0,1679 ha, cînd conform contractului și extrasului Oficiului Cadastral Teritorial, terenul aferent este doar de 0,1255 ha. Invocă la fel că în decizia instanței de apel este reflectată hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chișinău din 26 iunie 2012, deoarece despre această hotărîre recurentul nu a cunoscut, ne fiind prezentată în ședința de judecată și nici nu a fost obiectul cercetării judecătorești.

Astfel, instanța de apel a omis să se expună asupra probelor, pe care nu le-a cercetat în modul stabilit și nu le-a dat aprecierea corespunzătoare. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Liubomir Dudulica în interesele lui Mihail Culeac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Liubomir Dudulica în interesele lui Mihail Culeac ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către avocatul Liubomir Dudulica în interesele lui Mihail Culeac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4