2ra-325/15 — Recunoașterea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2ra-325/15 Prima instanţă: M. Gavrilița Instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov DECIZIE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul: Tamara Chişca-Doneva Judecătorii: Maria Ghervas, Petru Moraru Elena Covalenco, Dumitru Mardari examinînd, fără citarea părților, recursul declarat de Primăria orașului Strășeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherasim Constantin împotriva Primăriei orașului Strășeni cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului orășenesc Strășeni și recunoașterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014, a c o n s t a t a t: La data de 31 ianuarie 2014 Gherasim Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Strășeni cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului orășenesc Strășeni și recunoașterea dreptului de proprietatea asupra terenului repartizat acestuia pentru construcția unei case particulare.

Întru argumentarea acestor cerințe reclamantul pe dosar a invocat faptul, că la data de 17 mai 2007 de către Consiliul orășenesc Strășeni a fost emisă decizia nr. 45/02.5 în baza căreia i-a fost repartizat un sector de teren pentru construcția casei de locuit, menționînd faptul că la data de 29 decembrie 2012 Consiliul orășenesc Strășeni a emis decizia nr. 7/14 în baza căreia a fost recunoscut dreptul de proprietate a unității administrativ-teritoriale Strășeni asupra terenului cu număr cadastral 8001108065, suprafața 0,06ha, din orașului Strășeni, str. Codrilor 2 pe care îl deține.

Pînă în prezent Primăria orașului Strășeni nu a executat decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din 17 mai 2007, motiv din care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea Primăriei orașului Strășeni să execute decizia menționată și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral 8001108065, suprafața 0,06ha, din or. Strășeni, str. Codrilor 2. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014 acţiunea a fost admisă, fiind dispusă obligarea Primăriei orașului Strășeni să execute decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17 mai 2007 și s-a dispus transmiterea în natură în proprietate terenul cu nr. cadastral 8001108065, suprafața 0,06ha cu destinație pentru construcție situat în orașului Strășeni, str. Codrilor 2, cetățeanului Gherasim Constantin, născut la 27 iulie 1962, c/p 0972805448663, cu eliberarea titlului de proprietate (f.d.47-48).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, apelul declarat de Primăria orașului Strășeni a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.69-72). La 10 decembrie 2014, recurentul Primăria orașului Strășeni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 și hotărârii Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014, solicitând casarea actelor judecătorești emise, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de fond. În motivarea recursului, a indicat că la adoptarea hotărîrilor, instanța de fond și de apel au încălcat esențial normele de drept procedural și material, au aplicat o lege care nu trebuia aplicată, precum și a aplicat în mod eronat prevederile legislației în vigoare.

A comunicat că, în timpul aflării pe rol a cererii în instanța de fond, prin decizia Consiliului raional Strășeni a fost alocat terenul de pămînt în litigiu unei alte persoane, care ulterior și-a înregistrat dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile. Astfel, intimatul a indus în eroare instanțele de judecată, afirmînd că bunul imobil aparține unității administrativ-teritoriale, fapt care în opinia recurentului, conduce în mod inevitabil la casarea hotărîrilor judecătorești adoptate, instanțele soluționînd problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. La data de 27 ianuarie 2015 Gherasim Constantin a depus referinţă, prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrilor contestate.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chișinău a expediat recurentului decizia redactată printr-o scrisoare de înștiințare fără dată (f.d.73), motiv pentru care instanţa de recurs consideră că, recursul declarat de Primăria orașului Strășeni la 10 decembrie 2014 este depus în termenul prevăzut de lege. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 februarie 2015 recursul Primăriei orașului Strășeni împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, a fost declarat admisibil. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 2 consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d).

În conformitate cu art. 432 al. (3) lit. d) Codul de procedură civilă, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Cu referire la cele invocate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reține următoarele.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, acţiunea reclamantului a fost admisă, fiind dispusă obligarea Primăriei orașului Strășeni să execute decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17 mai 2007 și s-a dispus transmiterea în natură în proprietate terenul cu nr. cadastral 8001108065, suprafața 0,06 ha cu destinație pentru construcție situat în orașul Strășeni, str. Codrilor 2, cetățeanului Gherasim Constantin, născut la 27 iulie 1962, c/p 0972805448663, cu eliberarea titlului de proprietate. În conformitate cu art. 183 al. (2) lit. c) Codul de procedură civilă, pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare include şi stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane.

Astfel, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate spre soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intervenienţilor. Soluţionarea problemei drepturilor unor persoane neantrenate în proces se poate manifesta prin: 1) indicaţii directe în dispozitivul hotărîrii cu privire la drepturile sau obligaţiile unor persoane neatrase la judecarea pricinii; și 2) afectarea de fapt, prin punere în executare a hotărîrii, a drepturilor sau obligaţiilor unor persoane neatrase la judecarea pricinii, neindicate direct în dispozitivul hotărîrii, ce are ca efect lipsirea altor persoane de drepturile respective.

Conform art.74 alin. (3) și alin.(4) din Legea privind administraţia publică locală nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, bunurile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelurile întîi şi al doilea se împart în bunuri ale domeniului public şi ale celui privat, iar autorităţile publice locale executive asigură, în condiţiile legii, delimitarea şi evidenţa separată a bunurilor din domeniul public şi cel privat. Articolul 77 alin. (4) și alin. (5) din legea sus menționată prevede că, înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului 3 (municipiului), raionului, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul, renunţarea la drepturi sau recunoaşterea de drepturi şi obligaţii se fac prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei.

Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Conform art. 29 al. (1) lit. a), e) şi f) al Legii privind administraţia publică locală nr.436-XVI din 28 decembrie 2006, pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi, stabilite la art. 4 al.

(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază: asigură executarea deciziilor consiliului local; asigură elaborarea proiectului de buget local al unităţii administrative teritoriale pe următorul an bugetar şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar şi le prezintă spre aprobare consiliului local; exercită funcţia de ordonator principal de credite al satului (comunei), oraşului (municipiului); verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea mijloacelor de la bugetul local şi informează consiliul local despre situaţia existentă.

Instanța de recurs reține, că prin decizia Consiliul orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din 17 mai 2007 s-a decis, (pct.1.1.) - de a atribui sectoare de pămînt pentru construcția locuinței proprietate privată din terenurile fondului de rezervă UAT, totodată fiind anexată o listă a persoanelor care beneficiază de acest drept, fără a fi identificate care bunuri imobile urmează a fi repartizate. Reclamantul/intimat Gherasim Constantin este inclus în lista persoanelor care beneficiază de acest drept. Pînă în prezent, decizia autorității publice locale nu este executată, fapt care l-a determinat pe reclamantul/intimat Gherasim Constantin să acționeze Primăria orașului Strășeni în instanța de judecată, solicitînd obligarea executării unui act administrativ emis de către Consiliul orășenesc Strășeni.

Analizînd normele juridice aplicate la circumstanțele prezentului litigiu rezultă că, dreptul de a decide şi a dispune înstrăinarea (acordarea în proprietate privată) a bunurilor din domeniul privat al localității aparține în exclusivitate Consiliului orașului Strășeni, dar nu şi Primăriei Strășeni. Or, decizia Consiliului orașului Strășeni poate fi modificată sau completată doar printr-un act de aceeaşi categorie, adoptat de către aceeaşi autoritate publică. Reiterînd cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de fond, examinînd pricina, urma să atragă în calitate de intervenient accesoriu Consiliul orașului Strășeni, pentru a-i oferi posibilitatea de a-şi apăra în mod efectiv drepturile şi interesele sale.

Neajunsurile menţionate nu au fost înlăturate nici de instanţa de apel, care a respins apelul declarat de către Primăria orașului Strășeni şi a menţinut hotărîrea primei instanţe. Prin urmare, ne atragerea în proces a autorității publice locale are drept consecinţă soluţionarea de către instanţă a problemei drepturilor unor persoane 4 care nu au fost implicate în proces, adică ne acordarea unui statut procesual de participant la proces, ce le-ar oferi posibilitatea de a-şi apăra în mod efectiv drepturile şi interesele, fapt care impune o limitare de acces la justiție, respectiv o încălcare a art. 6 § 1 CEDO, concluzie relevată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza ”Business şi Investiţii pentru Toţi contra Republicii Moldova” (13 ianuarie 2010, nr.39391/04).

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanțele de judecată au examinat cauza cu depășirea limitelor stabilite de lege. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 240 Codul de procedură civilă, la deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.

Dacă, în timpul deliberărilor, consideră necesară clarificarea unor noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetarea suplimentară a unor probe, instanţa judecătorească emite o încheiere de reluare a dezbaterilor judiciare. După examinarea pricinii în fond, instanţa audiază din nou susţinerile orale ale participanţilor la proces. Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Adoptînd o soluție de admitere a pretențiilor, instanța de apel a concluzionat că: ”cet. Gherasim Constantin, în baza deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din 17 mai 2007, i s-a repartizat un sector de pămînt pentru construcția locuinței proprietate privată din terenurile fondului de rezervă UAT, iar cet.

Gherasim Constantin pretinde la lotul care i-a fost atribuit de facto, imobilul cu nr. cadastral 8001108065, suprafața 0,06 ha, din or. Strășeni, str. Codrilor 2, pe cînd Primăria Strășeni refuză să execute, de iure, decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din 17 mai 2007, iar cet. Gherasim Constantin nu poate intra în dreptul de proprietate a sectorului de pămînt atribuit”. În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, instanțele de judecată și-au depășit competențele jurisdicționale prevăzute de art. 239-240 Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că a determinat de sine stătător care teren urmează a fi atribuit reclamantului/intimat Gherasim Constantin, nefiind emisă nici o decizie în acest sens a organului emitent.

Scopul urmărit de Legea contenciosului administrativ este de a pune la dispoziţia instanţelor judecătorești o cale procedurală de înlăturare a pasivităţii și inacţiunilor autorităţilor administrative, pentru a le obliga să se pronunţe asupra cererilor ce le sunt adresate, în cazul dedus judecății – obligarea autorității publice locale de a executa un act administrativ. 5 Totuși, obligarea autorităţii publice de a transmite în natură, cu drept de proprietate bunul solicitat de reclamant/intimat fără ca acest bunul imobil să fie indicat expres în actul administrativ a cărei executate se solicită, va fi considerat ca o substituire a atribuţiilor autorităţilor publice, întrucît atribuirea, înstrăinarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale ține de competența administrației publice locale conform legii.

Este eronată în acest sens, concluzia instanței de apel precum că, terenul cu nr. cadastral 8001108065, suprafața 0,06 ha cu destinație pentru construcție situat în or. Strășeni, str. Codrilor 2, i-a fost atribuit reclamantului/intimat Gherasim Constantin de facto, pe cînd Primăria Strășeni refuză să execute, de iure, decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din 17 mai 2007, iar cet. Gherasim Constantin nu poate intra în dreptul de proprietate a sectorului de pămînt atribuit, deoarece la materialele cauzei nu există probe pertinente și admisibile, în sensul prevederilor art. 118 Codul de procedură civilă, care ar demonstra că într-adevăr Gherasim Constantin posedă de facto terenul dat.

Colegiul lărgit reiterează, că instanța de judecată poate verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ numai prin prisma cerinţelor prevăzute de lege, fără a putea da apreciere conținutului actului cerut și asupra condițiilor în care organul administrației publice locale ar urma să soluționeze cererea, circumstanțe care rămân la latitudinea exclusivă a autorității publice locale, în caz contrar s-ar încălca principiul separării puterilor în stat. Or, rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie exacerbat şi nu trebuie înţeles că aceasta ar avea dreptul să intervină şi să cenzureze astfel de măsuri, peste limitele impuse de legislația în vigoare. Conform art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Conform art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Recurentul Primăria orașului Strășeni în motivarea cererii de recurs a indicat că, în timpul aflării pe rol a cererii în instanța de fond, prin decizia Consiliului raional Strășeni nr.1/33 din 25 februarie 2/14 a fost alocat terenul de pămînt în litigiu lui Saca Valeriu; care ulterior la data de 25 aprilie 2014 și-a înregistrat dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile.

Cu referire la cele invocate, Colegiul lărgit reține, că atît recurentul/pîrît, cît și reclamant/intimat au manifestat rea credință în administrarea probelor, inducînd în eroare instanța de judecată, dat fiind faptul că ambele părți au cunoscut despre existența deciziei Consiliului local de atribuire a terenului în litigiu unei alte persoane și au ascuns acest fapt la examinarea pricinii, atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel 6 Însă, avînd în vedere că, prin prisma prevederilor art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs este limitată doar asupra verificării aspectului de legalitate a hotărîrii atacate, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, fără a administra noi dovezi și fără a da apreciere acestor probe, la rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminînd pricina să emită o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menţionate şi luînd în considerație faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, şi anume că prima instanţă nu a soluţionat problema intervenirii în proces a unor persoane, drepturile şi obligaţiile cărora pot fi afectate prin hotărîrea emisă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Primăria orașului Strășeni.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014 în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Gherasim Constantin împotriva Primăriei orașului Strășeni cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului orășenesc Strășeni și recunoașterea dreptului de proprietate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Strășeni, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii: Maria Ghervas Petru Moraru Elena Covalenco Dumitru Mardari 7