2ra-2419/16 — obligarea de a executa actul administrativ, recunoașterea dreptului de proprietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea de a executa actul administrativ, recunoaşterea dreptului de proprietate
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2419/16 — obligarea de a executa actul administrativ, recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Strășeni Dosarul nr. 2ra-2419/16
Judecător: I. Chiroșca
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Ș. Niță
Î N C H E I E R E
26 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat
Judecători Mariana Pitic, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către
Gherasim Constantin,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gherasim
Constantin împotriva Primăriei Strășeni, intervenient accesoriu Consiliul orășenesc
Strășeni și Saca Valeriu, privind obligarea executării actului administrativ și
recunoașterea dreptului de proprietate,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care a fost
admis apelul declarat de Gherasim Constantin, a fost casată parțial hotărîrea
Judecătoriei Strășeni din 24 iulie 2015 fiind emisă hotărîre nouă în partea casată,
c o n s t a t ă
La 31 ianuarie 2014, Gherasim Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată către Primăria Strășeni, solicitînd obligarea Primăriei Strășeni să execute
decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17.05.2007 și
recunoașterea după el a dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu nr.
cadastral 8001108065, suprafața de 0,06 ha, situate în or. Strășeni, str. Codrilor 2.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 mai 2007, de către
Consiliul orășenesc Strășeni a fost emisă decizia nr. 45/02.5, în baza căreia i-a fost
repartizat un sector de teren pentru construcția casei de locuit. La data de 29
decembrie 2012, Consiliul orășenesc Strășeni a emis o decizia nr. 7/14, în baza
căreia a fost recunoscut dreptul de proprietare al UTA Strășeni asupra terenului pe
care îl deține din or. Strășeni, str. Codrilor 2 cu nr. cadastral 8001108065, suprafața
de 0,06 ha.
Menționează reclamantul că, motivul înaintării cererii de chemare în judecată
este faptul că, Primăria Strășeni refuză să execute decizia Consiliului orășenesc
Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17.05.2007, în baza căreia i-a fost repartizat un
sector de teren pentru construcția casei de locuit cu nr. cadastral 8001108065,
suprafața de 0,06 ha, situat în or. Strășeni, str. Codrilor 2.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2014, a fost obligată
Primăria or. Strășeni să execute decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5
din data de 17 mai 2007, cu transmiterea în natură în proprietate terenul cu nr.
cadastral 8001108.065, cu suprafața de 0,06 ha cu destinație pentru construcție,
situat în or. Strășeni, str. Codrilor 2, lui Gherasim Constantin, născut la 27 iulie
1962, c/p 0972805448663, cu eliberarea titlului de proprietate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, a fost respins
apelul declarat de Primăria or. Strășeni și a fost menținută hotărârea Judecătoriei
Strășeni din 19 martie 2014.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 februarie 2015, a fost admis
recursul declarat de Primăria or. Strășeni, casate integral decizia Curții de Apel
Chișinău din 15 octombrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Strășeni din 19 martie
2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Strășeni, în alt complet de
judecată.
Instanța supremă a reținut că, prima instanță nu a soluționat problema
intervenirii în proces a unor persoane, drepturile și obligațiile cărora pot fi afectate
prin hotărîrea emisă. Totodată instanța a reținut că, instanțele de judecată au
examinat cauza cu depășirea limitelor stabilite de lege.
După rejudecarea cauzei, prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 24 iulie 2015,
a fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea lui Gherasim Constantin împotriva
Primăriei Strășeni, intervenient accesoriu Consiliul orășenesc Strășeni și Saca
Valeriu, privind obligarea executării actului administrativ și recunoașterea dreptului
de proprietate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost admis apelul
declarat de Gherasim Constantin, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 24
iulie 2015 în partea respingerii pretenției despre obligarea Primăriei or. Strășeni să
execute decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17.05.2007 și
s-a emis în această parte o hotărîre nouă prin care:
-S-a obligat Primăria or. Strășeni să execute decizia Consiliului orășenesc
Strășeni nr. 45/02.5 din data de 17.05.2007, în baza căreia lui Gherasim Constantin i-
a fost repartizat un sector de teren pentru construcția casei de locuit;
-În rest, hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 24.07.2015, s-a menținut fără
modificări.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 august 2016, în termenul
prevăzut de lege, Gherasim Constantin a declarat recurs, completîndu-l la 18
octombrie 2016, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel,
emițînd o nouă decizie prin care să fie obligată Primăria or. Strășeni de a executa
Decizia Consiliului Orășenesc Străseni Nr.45/02.5 din 17.05.2007, conform
căreia a fost inclus în rînd la îmbunătățirea condițiilor de trai, cu transmiterea în
acest scop a terenului cu nr. cadastral 8001108.065 cu suprafața de 0,06 ha cu
destinație pentru construcție situat în or. Străseni str. Codrilor 2 și a
documentației necesare, titlul autentificării dreptului deținătorului de teren,
dînsului Gherasim Constantin născut la 27.07.1962. c/p.0972805448663, întru
executarea deciziei Consiliului orășenesc sus menționate.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de
apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea pricinii.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care
se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar
alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau
ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gherasim Constantin nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul
nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a
formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate
în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate
corespunzător.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de Gherasim Constantin ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Gherasim Constantin se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Galina Stratulat
Judecătorii Mariana Pitic
Ion Druță