2ri-50/15 — Anularea tranzacției de împăcare

Dosarul nr. 2ri-50/15 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău (jud. Ion Secrieru) DECIZIE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Ion Druță Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către lichidatorul insolvabilității SRL ”Reward”, în proces de faliment, Bulgaru Igor împotriva hotărîrii din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de lichidatorul insolvabilităţii SA „Reward” - Bevziuc Sergiu împotriva SRL „Standardul Calității” și ÎM „Zernoff’ SRL cu privire la anularea tranzacției de împăcare și încasarea sumei, c o n s t a t ă: La data de 01 noiembrie 2013 lichidatorul insolvabilității SA „Reward” - Bevziuc Sergiu a înaintat în instanța de judecată cerere împotriva SRL „Standardul Calității” solicitînd anularea tranzacției de împăcare din 26 iunie 2013 şi încasarea de la pîrît a datoriei în mărime de 1000000 lei.

În motivarea acțiunii a invocat că tranzacția de împăcare din 26 iunie 2013 a fost încheiată unilateral de către administratorul insolvabilității, fără acordul comitetului creditorilor, fapt ce contravine legii cu privire la insolvabilitate şi respectiv, a afectat creditorii SA „Reward”, deoarece aceştia nu îşi pot valorifica creanţele. A mai indicat că lichidatorul reclamantului a încercat soluționarea cauzei pe cale amiabilă, expediind în adresa SRL „Standardul Calităţii” notificarea nr. 550 din 05.09.2013 prin care a solicitat anularea tranzacției de împăcare din 26.06.2013 și achitarea datoriei restante, însă solicitarea înaintată nu s-a soldat cu succes. Ulterior, la data de 05 noiembrie 2013 lichidatorul insolvabilității SA „Reward” - Bevziuc Sergiu a înaintat în instanță cererea de chemare în judecată împotriva ÎM ”Zernoff” SRL privind anularea tranzacției de împăcare din 26.06.2013 și încasarea datoriei în mărime de 665500 lei.

În motivarea acţiunii a reiterat că tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2013 între părţile SA „Reward” şi ÎM „Zernoff’ SRL a fost încheiată unilateral de către 1 administratorul insolvabilității, fără acordul comitetului creditorului, fapt ce contravine legii cu privire la insolvabilitate şi a afectat creditorii SA „Reward”, deoarece aceştia nu îşi pot valorifica creanţele. La fel, a mai relatat că lichidatorul prin notificarea nr.549 din 05.09.2013 a informat pîrîtul despre anularea tranzacției de împăcare din 26.06.2013 și restituirea sumei datorate în mărime de 665500 lei, însă pînă în prezent solicitarea înaintată a fost ignorată. Prin încheierea din 08 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost desemnat în calitate de lichidator al procesului de faliment al SA ”Reward” – Bulgaru Igor.

Pe parcursul examinării pricinii, lichidatorul SA „Reward” - Bulgaru Igor şi-a concretizat cerinţele solicitând declararea nulă a tranzacției de împăcare din 26.06.2013 încheiată între SA „Reward” şi SRL „Standardul Calității”; declararea nulă a tranzacției de împăcare din 26.06.2013 încheiată între SA „Reward” şi SRL „Zernoff”; încasarea de la SRL „Standardul Calității” în beneficiul SA „Reward”, în procedura falimentului, a datoriei în mărime de 1000000 lei; încasarea de la SRL „Zernoff’ în beneficiul SA „Reward”, în procedura falimentului, a datoriei în mărime de 665500 lei; încasarea de la SRL „Standardul Calităţii” şi de la SRL „Zernoff’ în beneficiul bugetului de stat a taxei de stat.

Afirmă că la data de 26.06.2013, când au fost semnate tranzacțiile de împăcare, masa debitoare a SA „Reward” era mult mai mică decît sumele indicate în tranzacțiile de împăcare, care sunt de 1000000 lei (semnată cu SRL „Standardul Calităţii”) şi respectiv, 665500 lei (semnată cu ÎM „Zernoff” SRL) şi care, de fapt, constituie mai mult de 10% din masa debitoare, ceea ce duce la respectarea obligatorie a normei imperative prevăzute de art. 69 alin. (3) din Legea insolvabilității, care indică că hotărârea privind încheierea unui act de proporții de către administratorul insolvabilității/lichidator este adoptată de comitetul creditorilor în unanimitate. Astfel, la momentul semnării tranzacțiilor de împăcare, administratorul insolvabilității urma să dețină împuterniciri de la comitetul creditorilor, însă această decizie nu există.

La caz, consideră că tranzacțiile de împăcare din 26.06.2013 contravin normelor imperative ale legislației în vigoare, nefiind respectată prevederea imperativă a art. 69 alin. (3) din Legea insolvabilității. Declară că din tranzacțiile de împăcare din 26 iunie 2013 semnate cu SRL „Standardul Calității” şi SRL „Zernoff” rezultă că în adresa SA „Reward” au fost livrate sticle în cantitate de 1000000 unități la preţul de 1000000 lei, iar de la SRL „Zernoff’ a fost livrată melasă în cantitate de 429358 kg la preţul de 665500 lei. Din raportul financiar prezentat de Biroul Național de Statistică la data de 16.10.2014, rezultă că la finele anului 2010, activele companiei SA „Reward” constituiau suma de 85967 lei, compuse din: active nemateriale în sumă de 864 lei, mijloace fixe în mărime de 1906 lei, terenuri în valoare de 76560 lei și active materiale pe termen lung în sumă de 6637 lei, iar bani în cont și la casă erau zero lei.

Totodată, de către instituția menţionat, a fost prezentată și informația pentru anul 2011, prin care se constată că de către compania SA „Reward” nu au fost prezentate dările de seamă din lipsa contabilului, iar lichidatorul nu poate verifica dacă în contabilitatea debitorului au fost înregistrate asemenea tranzacții, ceea ce presupune că tranzacțiile date au fost încheiate într-un mod dubios și fictiv. Prin hotărârea din 28 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău acțiunea înaintată de SA ”Reward” a fost respinsă ca neîntemeiată. 2 Considerînd ilegală hotărîrea pronunțată, la 21.01.2015 și la 23.01.015 lichidatorul SA ”Reward”, în proces de faliment, Bulgaru Igor a contestat-o cu recurs solicitînd casarea hotărîrii recurate, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanţa de insolvabilitate la examinarea pricinii a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile expuse în hotărîrea emisă sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii şi probele anexate la dosar. În acest context, recurentul consideră eronată interpretarea de către instanța de apel precum că art. 69 din Legea insolvabilității nu este aplicabil speței date. În opinia recurentului tranzacțiile contestate constituie acte de proporții, ținînd cont de faptul că masa debitoare a întreprinderii lipsește. Mai mult ca atît, recurentul nu este de acord nici cu argumentele invocate de către instanța de apel, că terțul (SRL ”Rogob” și SRL ”Standardul Calității”) este de bună- credință, deoarece atît în contractul de cesiune nr 23-09/11, cît și în tranzacția de împăcare SRL ”Standardul Calității” nu este o persoană terță, ci o persoană direct interesată în semnarea acestor contracte.

De asemenea, recurentul a susținut că instanţa de insolvabilitate incorect a apreciat faptul că nu au fost demonstrate prin careva probe caracterul de proporţii a tranzacțiilor de împăcare, deoarece SA ”Reward” este în proces de faliment simplificat, neavînd masă debitoare, fapt cunoscut și de către prima instanță, însă ignorat de către aceasta. Astfel, dat fiind că SA ”Reward” în proces de faliment, nu are masă debitoare în general, nu mai sunt necesare probe care ar demonstra că suma de 1665500 lei este de proporții considerabile și astfel, afectează toți creditorii și creanțele cărora urmează a fi achitate. La caz însă, obilgația primordială a lichidatorului este majorarea masei debitoare și achitarea creanțelor, fapt pentru care a și fost inițiată procedura dată.

La fel, recurentul menționează că nu este de acord nici cu argumentul instanței, precum că anularea tranzacției nu duce la nulitatea contractelor de cesiune, deoarece tranzacțiile de împăcare au dus la micșorarea masei debitoare, dat fiind că SRL ”Rogob” și-a anulat calitatea de debitor invocînd că SA ”Reward” nu trebuie se pretindă la careva sume de bani. Astfel, prin așa zisele tranzacții de împăcare au fost camuflate alte relații invocate ca încetate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii instanţei de insolvabilitate din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Din materialul probator s-a stabilit că în baza contractului de cesiune a creanţei nr. 23-06/11 din 23.06.2011, încheiat între compania SRL ”Zernoff”, SA „Reward” şi SRL ”Rogob”, SA „Reward” a cedat către SRL „Zernoff” creanța în valoare de 665500 lei faţă de SRL ”Rogob”.

Ca rezultat al acestui contract, SRL „Zernoff” a devenit debitor al SA”Reward”. Pentru realizarea contractului SRL ”Zernoff” a livrat faţă de 3 SA ”Reward” marfa în valoare de 665500 lei, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale semnate de către administratorul SA ”Reward”, fapt ce rezultă din rubrica „am primit bunurile”. Cu certitudine s-a stabilit şi faptul că la 23 septembrie 2011, între SRL „Standardul Calității”, SA „Reward” şi SRL „Rogob” a fost semnat contractul de cesiune a creanței nr.23-09/11, conform căruia, SA „Reward” a cedat către SRL „Standardul Calității” creanța în valoare de 1000000 lei faţă de SRL „Rogob”. Totodată, s-a mai constatat că în conformitate cu pct. 2.4.

din contractul de cesiune a creanței, SRL „Standardul Calității” a livrat în adresa SA „Reward”, în perioada 23 septembrie 2011 - 26 noiembrie 2011 marfa în valoare de 1000000 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale: FV 5287543, FV 5287544, FV 5287545, FV 5287546, FV 5287547, FV 5287548, FV 5287549, FV 5287550, FV 5287551. FV 5287552, FV 5287553, FV 5287554. Conform actului de verificare din 21.06.2013, semnat de administratorul insolvabilității SRL ,,Reward” – Hanganu Grigore şi eliberat de contabilitatea întreprinderii, SRL ,,Standardul Calităţii” are datorii faţă de SRL ,,Reward” (în procedura falimentului) în mărime de 1000000 lei (f.d.

9). La 26 iunie 2013, în scopul soluţionării pe cale amiabilă a litigiului, dintre SRL ,,Reward” în persoana administratorului procesului de insolvabilitate - Hanganu Grigore şi SRL „Standardul Calităţii”, a fost semnată o tranzacţie de împăcare, care confirmă faptul că SRL „Standartul Calităţii” nu are nici o datorie faţă de SRL „Reward” şi că datoria în sumă de 1000000 lei a fost stinsă prin marfa livrată în baza facturilor menţionate supra. Este de menționat și faptul că potrivit actului de verificare nr. 21/06-2013 a SA ”Reward” cu contractantul ÎM ”Zernoff” SRL, autentificat cu ștampila societății și semnat de administratorul insolvabilității - Hanganu Grigore, se constată că între aceste două societăți au existat raporturi contractuale, iar ÎM ”Zernoff” SRL nu are nici o datorie faţă de SRL „Reward” şi că datoria în sumă de 665500 lei a fost stinsă prin livrarea către SA”Reward” a mărfii conform facturii fiscale FB 0958222 din 20.10.2011.

Colegiul constată că ca temei de constatare a nulităţii tranzacţiilor de împăcare s- a invocat că actele contestate contravin prevederilor imperative ale Legii şi anume art.69 al Legii insolvabilităţii. La acest capitol Colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate referitor la faptul că cererea lichidatorului SRL ,,Reward”, în procedura falimentului, Bulgaru Igor nu conţine argumente bazate pe înscrisuri şi alte probe concludente şi pertinente privind ilegalitatea tranzacțiilor de împăcare din 26.06.2013 care constituie acte de proporții.

În conformitate cu art. 69 alin. alin. (1), (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, actul de proporţii efectuat de administratorul insolvabilității reprezintă un act juridic sau cîteva acte juridice legate reciproc, încheiate direct sau indirect, asupra bunurilor a căror valoare reprezintă peste 10% din valoarea totală a masei debitoare, conform ultimului raport de evaluare, iar în lipsa acestuia, conform ultimului raport financiar. Hotărîrea privind încheierea unui act de proporţii de către administratorul insolvabilităţii este adoptată de comitetul creditorilor în unanimitate, dacă valoarea bunurilor care fac obiectul acestei tranzacţii reprezintă peste 10% şi nu mai mult de 50% din valoarea masei debitoare potrivit ultimului raport de evaluare sau, 4 în lipsa acestuia, potrivit ultimului raport financiar, pînă la luarea deciziei de încheiere a acestui act juridic.

Colegiul conchide că conform dispoziției citate supra, recurentul urmă să prezinte instanței raportul de evaluare sau după caz, raportul financiar al SRL ”Reward”, care ar demonstra cu certitudine că tranzacțiile de împăcare din 26.06.2013 încheiate între SA ”Reward” în proces de faliment și SRL ”Standartul Calității”, și respectiv, între SA ”Reward” în proces de faliment și ÎM ”Zernoff” SRL depășesc 10% din valoarea totală a masei debitoare a SA ”Reward”. Colegiul reține că dat fiind la materialele dosarului astfel de acte lipsesc, instanța nu poate constata faptul că administratorul insolvabilității SA ”Reward” – Hanganu Grigore a încheiat tranzacții de împăcare cu încălcarea legii.

La caz, urmează a fi reţinut argumentul recurentului intimaţilor că chiar şi în cazul în care tranzacţiile de împăcare sunt acte de proporții, instanţa urmează a se ghida de prevederile art.69 alin. (8) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, conform căruia actul de proporţii şi actele de conflict de interese săvîrşite în contradicţie cu prezentul articol sunt validate pentru persoanele cu care au fost încheiate, dacă terţul este de bună-credinţă şi dacă actul nu a fost declarat nul în alte temeiuri. Astfel, Colegiul constată că instanţa de fond corect a stabilit că alte careva temeiuri pentru declararea nulităţii tranzacţiilor contestate nu sunt şi respectiv corect a aplicat prevederile art.69 alin.(8) al Legii insolvabilităţii.

Tot aici, Colegiul consideră necesar de a menţiona că, de fapt, analizînd conţinutul tranzacţiilor de împăcare, se constată că aceste tranzacţii nu reprezintă altceva decît nişte acte de verificare semnate de către părţi prin care s-a constatat lipsa cărorva datorii ale intimaţilor faţă de recurent şi doar datorită faptului că SA „Reward” a transmis somaţii de restituire a datoriilor, părţile în conformitate cu prevederile legii materiale – art.art.1331-1338 Cod Civil au încheiat tranzacţii de împăcare. Referitor la argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate greşit i- a tratat pe pîrîţi ca terţi în timp ce aceştia sunt persoane direct interesate în tranzacţiile încheiate şi respectiv greşit a aplicat prevederile art.69 alin.(8) al Legii insolvabilităţii, Colegiul îl consideră neîntemeiat din următoarele considerente.

În sensul art.69 alin.(8) al Legii insolvabilităţii sub noţiunea de „terţi” cad anume persoanele cu care a fost încheiat actul de proporţie, deoarece anume pentru aceste persoane se declară că actul este valid şi nu pentru alte careva persoane neimplicate în raporturile contractuale. În circumstanțele stabilite, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă soluția instanței de insolvabilitate privind respingerea cererii depuse de lichidatorul SRL ,,Reward” în procedura falimentului, Bulgaru Igor împotriva SRL „Standardul Calității” și ÎM „Zernoff’ SRL cu privire la anularea tranzacției de împăcare și încasarea sumei, iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în coroborare cu probele administrate, nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău este legală şi întemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea contestată. În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios 5 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către lichidatorul insolvabilității SRL ”Reward”, în proces de faliment, Bulgaru Igor. Se menţine hotărîrea din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de lichidatorul insolvabilităţii SA „Reward” - Bevziuc Sergiu împotriva SRL „Standardul Calității” și ÎM „Zernoff’ SRL cu privire la anularea tranzacției de împăcare și încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Ion Druță Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 6