2ri-186/14 — Declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei

prima instanţă: N.Traciuc dosarul nr. 2ri-186/2014 DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea,Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de întreprinderea individuală ,,Bulgaru Igor” – lichidatorul „Leul” societate cu răspundere limitată (în procedura falimentului), la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Leul” (în procedura falimentului) împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Standardul calităţii” şi societăţii cu răspundere limitată ,,Copidem” privind declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chişinău din 23 mai 2014 prin care a fost respinsă cererea societăţii cu răspundere limitată ,,Leul” în procedura falimentului, c o n s t a t ă La 02 octombrie 2013 administratorul procesului de insolvabilitate SRL ,,Leul” – ÎI ,,Bevziuc Sergiu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Standardul calităţii” privind rezilierea tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a invocat că potrivit art.69 al Legii insolvabilităţii toate actele juridice încheiate de către administratorul insolvabilității se i-au cu acordul adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor. La 05 septembrie 2013 în adresa SRL „Standardul Calităţii” a fost expediată notificarea nr. 543 privind anularea tranzacției de împăcare din 26 iunie 2013 şi restituirea sumei în mărime de 104 000 lei, care a fost recepționată de ultimul la 09 septembrie 2013, însă a rămas fără răspuns. Consideră administratorul procesului de insolvabilitate SRL ,,Leul” – ÎI ,,Bevziuc Sergiu” că contrar art.69 al Legii insolvabilității, hotărîrea 1 administratorului insolvabilității de a încheia tranzacția de împăcare din 26 iunie 2013 cu SRL „Standardul Calităţii” a fost unilaterală, efectuată în lipsa acordului adunării creditorilor, fapt ce denotă că nu poate avea efecte juridice.

Cere, administratorul procesului de insolvabilitate SRL ,,Leul” – ÎI ,,Bevziuc Sergiu”, rezilierea tranzacţiei de împăcare din 26 iunie 2013 încheiată între SRL ,,Leul” şi SRL ,,Standardul calităţii” şi încasarea sumei de 104 000 lei. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti din conturile bancare ale SRL ,,Standardul Calităţii”. Prin încheierea judecătorului Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2013, întru asigurarea acţiunii s-a aplicat sechestru asupra mijloacelor băneşti din conturile bancare ale SRL ,,Standardul Calităţii” în sumă de 104 000 lei, în limita revendecărilor din acţiune, pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014 recursul declarat de SRL ,,Standardul calităţii” a fost respins şi menținută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2013. La 03 aprilie 2014, lichidatorul SRL „Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară. În motivarea cererii indică că SRL ,,Leul” în baza ordinului de plată nr. 09 din 27 decembrie 2011 a transferat pe contul SRL „Standardul calităţii” suma de 104 000 lei pentru cumpărarea produselor cerealiere, iar potrivit actului de verificare din 03 aprilie 2014, eliberat de contabilitatea SRL ,,Leul” (în procedura falimentului), în prezent datoria enunţată există.

Susţine că la 01 iunie 2012 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL ,,Leul” şi profitînd de situaţie fosta administrație a întreprinderii falimentate şi SRL „Standardul calităţii” au inventat planul de stingere fictivă a datoriei prin semnarea unui contract de cesiune a creanței din 27 decembrie 2011. Conform contractului de cesiune din 27 decembrie 2011, SRL „Leul” a preluat datoria SRL „Copidem” faţă de SRL ,,Standardul calităţii”, iar în urma cesiunii SRL ,,Leul” devine debitorul SRL „Standardul Calităţii” cu suma de 104 000 lei. În perioada decembrie 2011 - aprilie 2012, SRL ,,Leul” avea probleme de ordin financiar, fapt ce a dus la depunerea cererii introductive de intentare a procedurii de insolvabilitate față de sine.

Menţionează că la 26 iunie 2013, întru imitarea stingerii datoriei reciproce dintre SRL ,,Leul” în persoana administratorului procesului de insolvabilitate - Hanganu Grigore şi SRL „Standardul Calităţii” a fost semnată o tranzacţie de 2 împăcare, care nu poate servi drept o tranzacție de împăcare, deoarece prin acest contract se confirmă faptul că SRL „Standartul Calităţii” nu are nici o datorie faţă de SRL „Leul” şi că datoria în sumă de 104 000 lei a fost stinsă printr-un contract fictiv din 27 decembrie 2011. Afirmă că atît contractul de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011 cît şi tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2013 contravin normelor imperative ale legislaţiei în vigoare.

Consideră că potrivit art. 220, alin. (1) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule, iar potrivit art. art. 206 alin. (2), 207 ale Codului civil, obiectul actului juridic civil trebuie să fie licit şi este nul actul juridic fondat pe o cauză ilicită, adică care contravine legii. În acest sens menționează că sancțiunea nerespectării acestei norme este nulitatea absolută, care conform art. 217 Cod Civil poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părți a actului lovit de nulitate, iar acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă. Suplimentar mai indică că potrivit art.219 Cod civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii.

Partea şi terţii de bună-credinţă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul. Cere lichidatorul SRL „Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor”, declararea nulităţii contractului de cesiune din 27 decembrie 2011, încheiat între SRL „ Standardul Calităţii” în calitate de cedent şi SRL „Leul” în calitate de cesionar şi SRL „ Copidem” în calitate de debitor, tranzacţiei de împăcare din 26 iunie 2013, încheiată între SRL „Leul” şi SRL „Standardul Calităţii”, încasarea de la SRL „Standardul Calităţii” în beneficiul SRL „Leul” (în procedura falimentului) a datoriei în mărime de 104 000 lei şi încasarea în beneficiul statului a taxei de stat. Pe parcursul examinării cauzei SRL ,,Leul” la 07 mai 2014 a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară.

În motivarea prezentei cereri a indicat că potrivit declarațiilor obţinute de la Goida Oleg, directorul SRL ,,Leul”, la momentul semnării contractului de cesiune a aflat că acesta din urmă nu a semnat nici un contract de cesiune, fapt ce pune la îndoială legalitatea şi existența acestui contact. Relevă că fostul administrator a procedurii de insolvabilitate SRL „Leul” - Hanganu Grigore, nu a verificat documentele şi actele contabile dar a decis în mod unilateral semnarea unei tranzacții de împăcare ilegale, ceea ce a dus la prejudicierea întreprinderii şi anume la micșorarea masei debitoare cu 104 000 lei, suma de bani care este necesară pentru stingerea creanţei creditorilor validaţi.

3 Menţionează că potrivit ultimului raport financiar oferit de către Biroul Naţional de Statistică din 07 mai 2014, la finele anului 2010 activele SRL ,,Leul” constituia suma de 708 745 lei, compusă din următoarele: mijloace fixe, contul 123 - 507 721 lei; materiale, contul 211 - 132 094 lei; marfa, contul 217 - 63 310 lei; bani în cont şi casă, contul 242 - 5 620 lei, de unde rezultă că 10% din masa debitoare constituie - 70 874.50 lei.

Astfel la 27 decembrie 2011, când a fost semnat contractul de cesiune a creanţei şi la 26 iunie 2013, cînd a fost semnată tranzacția de împăcare, masa debitoare a SRL ,,Leul” era mult mai mică decît suma contractelor care constituie 104 000 lei şi era mai mare de 10% din masa debitoare, ceea ce duce la nerespectarea obligatorie a normei imperative prevăzute de art. 69, alin. (3) al Legii insolvabilităţii şi anume hotărîrea privind încheierea unui act juridic civil de către administratorul insolvabilităţii este adoptată de comitetul creditorilor in unanimitate. Consideră că atît contractul de cesiune a creanţei din 27 noiembrie 2011 cît şi tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2013 contravin normelor imperative ale legislaţiei în vigoare.

Cere lichidatorul SRL „Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor”, declararea nulităţii contractului de cesiune din 27 decembrie 2011, încheiat între SRL „ Standardul Calităţii” în calitate de cedent şi SRL „Leul” în calitate de cesionar şi SRL „ Copidem” în calitate de debitor, tranzacţiei de împăcare din 26 iunie 2013, încheiată între SRL „Leul” şi SRL „Standardul Calităţii”, încasarea de la SRL „Standardul Calităţii” în beneficiul SRL „Leul” (în procedura falimentului) a datoriei în mărime de 104 000 lei şi încasarea în beneficiul statului a taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2014, din oficiu a fost atras în proces, în calitate de copîrît SRL ,,Copidem”.

În şedinţa instanţei de insolvabilitate din 23 mai 2014, lichidatorul SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” a depus cerere, prin care a solicitat admiterea renunţului de la pretenţia indicată în cererea de chemare în judecată din 02 octombrie 2013 şi anume pct.3 ,,rezilierea tranzacţiei de împăcare din 26 iunie 2013, încheiată între SRL „Leul” şi SRL „Standardul calităţii", invocînd că şi-a modificat pretenţiile prin declararea nulității actelor contestate şi astfel a decăzut necesitatea rezilierii tranzacției de împăcare din 26 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2014 s-a admis renunţul lichidatorului SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) - ÎI ,,Bulgaru Igor”, de la cerinţa privind rezilierea tranzacției de împăcare din 26 iunie 2013, încheiată între SRL ,,Leul” şi SRL „Standardul calităţii” din cererea de chemare în judecată din 02 octombrie 2013 cu încetarea procesului în această parte a acţiunii.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2014, cererea de chemare 4 în judecată depusă de SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) împotriva SRL ,,Standardul calităţii” şi SRL ,,Copidem” privind declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei a fost respinsă, fiind anulate măsurile de asigurare a acţiunii aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2013. La 09 iulie 2014, lichidatorul SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, repunerea în termen, casarea hotărîrii judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că instanţa de insolvabilitate la examinarea pricinii a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material, iar concluziile expuse în hotărîrea emisă sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi probele din dosar.

În acest sens a indicat că instanţa de insolvabilitate incorect a apreciat faptul că administratorul insolvabilităţii – Hanganu Grigore şi-a asumat responsabilitatea pentru acţiunile sale, iar SRL ,,Standardul calităţii” nu a fost obligat să verifice existenţa sau lipsa acordului comitetului creditorilor, deoarece potrivit Legii insolvabilităţii SRL ,,Standardul calităţii” avea obligația inițială de a verifica împuternicirile de care dispunea administratorul procesului de insolvabilitate la momentul semnării tranzacției de împăcare, cu toate că cunoștea despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL ,,Leul” şi procedura specială aplicabilă potrivit Legii insolvabilității, or, actele juridice semnate dau dovadă de sine încredere în acțiunile sale şi înțelegere cu Hanganu Grigore – administratorul procesului de insolvabilitate, întru micșorarea intenționată a masei debitoare.

Susține că la materialele cauzei au fost prezentate suficiente probe care demonstrează că contractul de cesiune din 27 decembrie 2011 a fost semnat de o persoană neîmputernicită, precum şi faptul că Hanganu Grigore – administratorul procesului de insolvabilitate a acţionat în mod samovolnic, neavînd acordul comitetului creditorilor pentru a semna tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2013. Menţionează că eronat instanţa de insolvabilitate a indicat că la momentul încheierii contractului de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011, SRL ,,Standardul calităţii” a acţionat cu bună – credinţă, dat fiind faptul că orice persoană care intenționează să încheie acte juridice cu terțe persoane este obligat să verifice legalitatea împuternicirilor acestuia, deoarece buna- credinţă nu poate fi prezumată.

Mai susţine că datoria SRL ,,Standardul calităţii” faţă de SRL ,,Leul” există pînă în prezent, fapt confirmat prin actele contabile de strictă evidenţă, care nu pot fi contestate, iar în cele din urmă instanţa de insolvabilitate incorect a apreciat faptul 5 că SRL ,,Leul” nu ar fi avut dreptul să solicite încasarea datoriei de la SRL ,,Standardul calităţii”. Mai mult, semnătura aplicată pe contractul de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011, nu-i aparţine lui Goida Oleg, adică a fost falsificată, iar la demersul înaintat instanţei de insolvabilitate cu referire la numirea unei expertize dactilografice, instanța nici nu s-a expus. Suplimentar indică că Goida Oleg a fost invitat în şedinţa de judecată în calitate de martor, însă din circumstanțe care nu depind de voinţa lui nu a fost dispusă audierea acestuia.

În conformitate cu art. 8 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării. Materialele cauzei atestă că copia hotărîrii motivate a instanţei de insolvabilitate a fost recepţionată de recurent la 30 iunie 2014. Astfel, recurentul s- a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. Judecînd recursul declarat de către lichidatorul SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” împotriva hotărîrii date de instanța de insolvabilitate, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea Curții de Apel Chişinău din 23 mai 2014 din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii. Potrivit art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Instanţa de judecată a stabilit că în baza contractului de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011, încheiat între SRL „Standardul Calităţii” în calitate de cedent şi SRL „Leul” în calitate de cesionar şi SRL „ Copidem” în calitate de debitor, SRL „Leul” a preluat datoria SRL „Copidem” în mărime de 104 000 lei faţă de SRL ,,Standardul calităţii” (f.d. 17-18). Cu certitudine s-a stabilit şi faptul că la 27 decembrie 2011 SRL ,,Leul” a transferat pe contul SRL „Standardul calităţii” suma de 104 000 lei, pentru cumpărarea produselor cerealiere. 6 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 iunie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Leul”, fiind numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI ,,Hanganu Grigore”.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013 a fost intentată procedura de faliment faţă de SRL ,,Leul”, fiind numit în calitate de lichidator a SRL ,,Leul” – ÎI ,,Bevziuc Sergiu”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost admisă cererea de demisie depusă de lichidatorul SRL ,,Leul” - ÎI ,,Bevziuc Sergiu” şi desemnat un alt lichidator a SRL ,,Leul” – ÎI ,, Bulgaru Igor”. Potrivit actului de verificare din 03 aprilie 2014, semnat de SRL ,,Leul” şi eliberat de contabilitatea întreprinderii, se indică că SRL ,,Standardul calităţii” are datorii faţă de SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) în mărime de 104 000 lei (f.d.

5, 44). La 26 iunie 2013, în scopul stingerii datoriei reciproce dintre SRL ,,Leul” în persoana administratorului procesului de insolvabilitate - Hanganu Grigore şi SRL „Standardul Calităţii” a fost semnată o tranzacţie de împăcare, care confirmă faptul că SRL „Standartul Calităţii” nu are nici o datorie faţă de SRL „Leul” şi că datoria în sumă de 104 000 lei a fost stinsă prin contractul de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011. În conformitate cu art. 556 alin. (5) Cod civil, o creanţă transmisibilă şi sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terţ (cesionar) în baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanţă.

Potrivit art. 1331 alin. (1) Cod civil, tranzacţia este contractul prin care părţile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultăţie ce apar în procesul executării unei hotărîri judecătoreşti. Conform art. 642 şi art. 643 Cod civil, prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă, iar dacă obligaţia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda şi penalităţile ori să repare prejudiciul. Executarea stinge obligaţia numai în cazul în care este efectuată în modul corespunzător.

Reieşind din prevederile legale menţionate, Colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate referitor la faptul că cererea lichidatorului SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” nu conţine argumente bazate pe înscrisuri şi alte probe concludente şi pertinente privind existenţa datoriei SRL ,,Standardul Calităţii” faţă de SRL ,,Leul” în mărime de 104 000 lei, deoarece din momentul semnării tranzacţiei de împăcare la 26 iunie 2013, datoria a fost stinsă, 7 în baza contractului de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011. La acest capitol remarcă Colegiul, că potrivit actului de verificare din 03 aprilie 2014, semnat doar de SRL ,,Leul” şi eliberat de contabilitatea acesteia, s-a indicat că SRL ,,Standardul calităţii” are datorii faţă de SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) în mărime de 104 000 lei, însă această probă nu poate fi luată în considerare, deoarece a fost semnată doar de SRL ,,Leul”, care şi pretinde încasarea sumei de 104 000 lei.

Totodată, în prezenta speţă lichidatorul SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor”, nu a demonstrat că contractul de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011 şi tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2013, sunt în contradicţie cu normele imperative ale legislaţiei în vigoare, în sensul art. 220 alin. (1) Cod Civil. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, instanţa de insolvabilitate corect a ajuns la concluzia de respingere a cererii lichidatorului SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” privind declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare, încasarea datoriei şi în beneficiul statului a taxei de stat.

Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În acest sens, nu pot fi reţinute argumentele lichidatorului SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” precum că contractul de cesiune a creanţei din 27 decembrie 2011, nu a fost semnat de SRL ,,Leul”, în persoana directorului Goida Oleg, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe justificative care ar confirma că semnătura nu-i aparține lui, iar după cum rezultă din contractul vizat, Goida Oleg în calitate de director a acţionat în temeiul Statutului întreprinderii şi nu au fost prezentate probe în susţinerea poziţiei precum că nu dispunea de împuterniciri de a semna contractul.

În conformitate cu art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Conform art. 69, alin. alin. (1), (3) ale Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, actul de proporţii efectuat de administratorul insolvabilităţii reprezintă un act juridic sau cîteva acte juridice legate reciproc, încheiate direct sau indirect, asupra bunurilor a căror valoare reprezintă peste 10% din valoarea totală a masei debitoare, conform ultimului raport de evaluare, iar în lipsa acestuia, conform ultimului raport financiar.

8 Hotărîrea privind încheierea unui act de proporţii de către administratorul insolvabilităţii este adoptată de comitetul creditorilor în unanimitate, dacă valoarea bunurilor care fac obiectul acestei tranzacţii reprezintă peste 10% şi nu mai mult de 50% din valoarea masei debitoare potrivit ultimului raport de evaluare sau, în lipsa acestuia, potrivit ultimului raport financiar, pînă la luarea deciziei de încheiere a acestui act juridic.

De asemenea, Colegiul reţine că tranzacţia de împăcare din 26 iunie 2010, semnată de SRL ,,Leul” în persoana administratorului procesului de insolvabilitate - Hanganu Grigore şi SRL „Standardul Calităţii” a fost încheiată cu scopul de a confirma stingerea datoriei SRL „Standartul Calităţii” faţă de SRL „Leul” în sumă de 104 000 lei, în baza contractului de cesiune a creanței din 27 decembrie 2011. La caz, nu poate fi reţinut argumentul recurentului- lichidatorului SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” că actul de proporţii încheiat de administratorul insolvabilităţii nu a fost adoptat de comitetul creditorilor, deoarece SRL ,,Leul” nu a demonstrat că SRL ,,Standardul calităţii” şi SRL ,,Copidem” ar fi de rea-credinţă, or, conform art. 69 alin. (8) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, actul de proporţii şi actele de conflict de interese săvîrşite în contradicţie cu prezentul articol sunt validate pentru persoanele cu care au fost încheiate, dacă terţul este de bună- credinţă şi dacă actul nu a fost declarat nul în alte temeiuri.

În circumstanţele stabilite şi în raport cu prevederile legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă soluţia instanţei de insolvabilitate privind respingerea cererii depuse de lichidatorul SRL ,,Leul” (în procedura falimentului) – ÎI ,,Bulgaru Igor” împotriva SRL ,,Standardul calităţii” şi SRL ,,Copidem” privind declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei, iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, fiind apreciate în coroborare cu probele administrate, nu pot servi temei pentru admiterea recursului în sensul declarat.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2014 este legală şi întemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine hotărîrea contestată. În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către lichidatorul societăţii cu răspundere 9 limitată ,,Leul” (în procedura falimentului) – întreprinderea individuală ,,Bulgaru Igor”.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Leul” (în procedura falimentului) împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Standardul calităţii” şi societăţii cu răspundere limitată ,,Copidem” privind declararea nulităţii contractului de cesiune, tranzacţiei de împăcare şi încasarea sumei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 10