2ri-257/15 — Validarea propririi

prima instanţă: A. Panov 2ri-257/15 DECIZIE 23 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Drum - 2” în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Reward” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2015 prin care a fost validată poprirea instituită de lichidatorul Societăţii pe Acţiuni „Reward”, Igor Bulgaru constată: La 21 octombrie 2014, lichidatorul SA „Reward”, Igor Bulgaru a depus cerere de validare a popririi cu validarea SA „Drum - 2” în calitate de terţ poprit.

În motivarea acesteia a invocat că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014, a fost desemnat în calitate de lichidator al SA „Reward”, ÎI „Igor Bulgaru”. Susţine că în vederea îndeplinirea obligaţiilor, inclusiv de majorare a masei debitoare, în calitatea lui de administrator al insolvabilităţii a solicitat de la contabilitate lista tuturor debitorilor debitorului SA „Reward”. Afirmă că au fost depistate creanţe ajunse la scadenţă, dar neachitate, ceea ce în temeiul art. 126 alin. (2) Legea insolvabilităţii a servit temei pentru somarea debitorilor depistaţi.

Menţionează că au fost identificaţi următorii debitori: SRL „Sanflex” în mărime de 429867,22 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629360 din 02 martie 2011, nr. XY1629813 din 28 aprilie 2011 şi nr. XY1629814 din 29 aprilie 2011, SA „Drum 2” în mărime de 70000lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY 1629391 din 29 aprilie 2011 şi nr. XZ1629822 din 23 mai 2011, SRL „Anvistart” în mărime de 179200lei, formată în baza contractului de cesiune cu nr. 04 din 15 iulie 2011, SA „Întreprinderea de colectare a cerealelor din Lipcani” datoria în mărime de 960000 1 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629293 din 24 ianuarie 2011. Relatează că întru încasarea datoriei, au fost expediate tuturor debitorilor somaţii prin care au fost informaţi că datoriile sunt supuse urmăririi silite prin poprire şi în temeiul art. 126 alin. (2) Legea insolvabilităţii, din momentul primirii somaţiei debitorii au fost declaraţi terţi popriţi.

Notează că a informat terţii popriţi despre existenţa obligaţiei de a întoarce datoria în termen de 5 zile de la primirea somaţiei pe contul de acumulare a SA „Reward” conform art. 126 alin (5) Legea insolvabilităţii, care prevede că în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor - de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.

Indică că nu a primit niciun răspuns din data expedierii somaţiei până în prezent de la debitori (terţii popriţi) privind restituirea datoriilor existente.

Remarcă că potrivit tabelului de validare a popririi, terţii popriţi au acumulat următoarele datorii faţă de SA „Reward” şi anume: SRL „Sanflex” în mărime de 429867,22 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629360 din 02 martie 2011, nr. XY1629813 din 28 aprilie 2011 şi nr. XY1629814 din 29 aprilie 2011, SA „Drum - 2” în mărime de 70000lei, formată în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629391 din 29 aprilie 2011 şi nr. XY1629822 din 23 mai 2011, SRL „Anvistart” în mărime de 179200 lei, care s-a format în baza contractului de cesiune cu nr. 04 din 15 iulie 2011, SA „Întreprinderea de colectare a cerealelor din Lipcani” datoria în mărime de 960000lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629293 din 24 ianuarie 2011. Specifică că SA „Întreprinderea de colectare a cerealelor din Lipcani” a informat că datoria a fost cesionată noului debitor SRL „Aip Grup Invest” conform contractului de cesiune cu nr. 04 din 15 iulie 2011, însă confirmarea documentară şi contabilă a acestei cesiuni nu există.

Îşi întemeiază pretențiile în baza dispoziţiilor art. 512 alin. (1), 572 alin. (2), 602 alin. (2) Cod civil, art. 5 alin. (2), (3), art. 66 alin. (1) lit. (1, 126 alin. (2), (5), (9), (10), (11)Legea insolvabilităţii.

Solicită validarea creanţelor a terţilor popriţi potrivit tabelului de validare a creanţelor, şi anume: SRL „Sanflex” în mărime de 429867,22 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629360 din 02 martie 2011, nr. XY1629813 din 28 aprilie 2011 şi nr. XY1629814 din 29 aprilie 2011, SA „Drum 2” în mărime de 70000lei, formată în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629391 din 29 aprilie 2011 şi nr. XY1629822 din 23 mai 2011, SRL „Anvistart” în mărime de 179200 lei, care s-a format în baza contractului de cesiune cu nr. 04 din 15 iulie 2011, SA”Întreprinderea de colectare a cerealelor din Lipcani” datoria în mărime de 960000lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629293 din 24 ianuarie 2011, încasarea de la terţii popriţi suma datorată debitorului, potrivit tabelului de validare a popririi, pe contul de acumulare a întreprinderii SA 2 „Reward", şi anume: SRL „Sanflex” în mărime de 429867,22 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629360 din 02 martie 2011, nr. XY1629813 din 28 aprilie 2011 şi nr. XY1629814 din 29 aprilie 2011, SA „Drum 2” în mărime de 70000lei, formată în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629391 din 29 aprilie 2011 şi nr. XY1629822 din 23 mai 2011, SRL „Anvistart” în mărime de 179200 lei, care s-a format în baza contractului de cesiune cu nr. 04 din 15 iulie 2011,

SA „Întreprinderea de colectare a cerealelor din Lipcani” datoria în mărime de 960000lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr. XY1629293 din 24 ianuarie 2011. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2015 a fost validată poprirea instituită de lichidatorul SA „Reward”, Igor Bulgaru, încasat de la SA „Drum – 2” în beneficiul SA „Reward” suma în mărime de 70000 lei, care s-a format în baza facturilor fiscale cu nr.XY 1629391 din 29 aprilie 2011 şi nr.XY 1629822 din 23 mai 2011. La 28 iulie 2015, SA „Drum – 2” a declarat recurs nemotivat împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu respingerea cererii de validare a popririi.

La 04 august 2015, SA „Drum – 2” a declarat recurs motivat împotriva hotărârii instanţei de insolvabilitate, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate, cu restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de judecată, a pronunţat hotărârea fără a aplica legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat-o în mod eronat, neelucidând pe deplin toate circumstanţele pricinii. Afirmă că instanţa corect a stabilit că în urma livrării mărfii în temeiul facturilor fiscale cu nr. XY1629391 din 29 aprilie 2011 în sumă de 124800 lei şi a facturii fiscale cu nr. XY 1629822 din 23 mai 2011 în sumă de 129800 lei, SA „Drum-2” a devenit debitorul SA „Reward”.

Totodată, prima instanţa a ajuns la concluzia că termenul de punere în întârziere începe a curge din momentul înaintării somaţiei de către lichidator, la 01 iulie 2014, dat fiind faptul că în facturile anexate lipseşte termenul de executare a obligaţiei. Indică că în conformitate cu regula generală termenul pentru depunerea reclamaţiei nu prelungeşte prescripţia extinctivă, ci dimpotrivă se include în termenul de prescripţie stabilit de lege. Depunerea reclamaţiei şi aşteptarea răspunsului la ea nu suspendă curgerea prescripţiei. Termenul pentru înaintarea pretenţiei se calculează din ziua când organizaţia, întreprinderea, instituţia sau cetăţeanul au aflat sau trebuiau să afle despre încălcarea dreptului său.

Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 271 al Codului civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusa până la încheierea dezbaterilor în fond, iar potrivit art. 272 Cod civil,termenul de prescripţie extinctivă începe sa curgă de la data naşterii 3 dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflatsau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Remarcă că SA „Reward” a ştiut despre încălcarea dreptului său de proprietate din momentul emiterii facturii în adresa SA „Drum-2”.

Afirmă că la înaintarea acţiunii de către lichidator din numele persoanei juridice în proces de lichidare către terţele persoane, care au datorii faţă de organizaţie, în interesele căreia se depune acţiunea, termenul de prescripţie trebuie calculat din ziua în care încălcarea dreptului i-a devenit cunoscut deţinătorului acestui drept şi nu lichidatorului. Remarcă că înaintarea acţiunii de către lichidator nu modifică regula generală de calculare a termenului de prescripţie, deoarece lichidatorul în acest caz acţionează din numele creditorului, care ştia sau trebuia să ştie despre încălcarea dreptului său.

Consideră că instanţa de judecată nu s-a referit în motivarea acţiunii asupra prevederilor art. 126 alin. (9) Legea insolvabilităţii, care stabileşte că terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi. Afirmă că lichidatorul SA „Reward” a înaintat o somaţie către SA „Drum-2” la 14 august 2014 cu acordarea unui termen de 5 zile pentru achitarea datoriei, însă cererea de validare a popririi a înaintat-o abia la 21 octombrie 2014. Susţine că în conformitate cu prevederile Legii nr. 149 din 29 iunie 2012, acest termen de o lună indicat la art. 126 alin. (9) Legea insolvabilităţii, este un termen de decădere, motiv pentru care constată încă o dată tardivitatea acţiunii înaintată de către lichidatorul SA „Reward”.

Mai notează că suma datoriei restante a recurentului faţă de intimat nu constituie 70000 lei, ci suma de 50000 lei. Menţionează că într-adevăr la 17 august 2011, datoria restantă a recurentului constituia suma de 70000 lei, însă suma de 20000 lei a fost achitată la 15 iunie 2012, conform dispoziţiei de plată cu nr. 57. La 02 septembrie 2015, SA „Reward” a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului. Conform cu art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. 4 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2013, a fost intentată procedura falimentului în privinţa SA „Reward”. Se mai constată că la 21 octombrie 2014 lichidatorul SA „Reward”, Igor Bulgaru a depus cerere de validare a popririi, prin care a solicitat validarea SA „Drum - 2” în calitate de terţ poprit şi încasarea din contul SA „Drum-2” în beneficiul SA „Reward” în proces de lichidare a datoriei în mărime de 70000 lei.

Drept temei de înfiinţare a popririi în privinţa SA „Drum - 2” a fost invocat actul de verificare privind decontările reciproce din 01 ianuarie 2015 între SA „Drum - 2” şi SA „Reward”, potrivit căreia s-a depistat o datorie de 70000 lei, în baza facturilor fiscale nr. XY1629391 din 29 aprilie 2011şi nr. XY1629822 din 23 mai 2011, potrivit căror SA „Reward”a livrat mărfuri SA „Drum - 2” în sumă de 124800 lei şi respectiv 129800 lei (f. d. 40 – 41, 42). Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, instanţa de insolvabilitate a ajuns la concluzia temeiniciei cererii, a validat poprirea în privinţa SA „Drum - 2” cu încasarea de la SA „Drum – 2” în beneficiul SA „Reward” suma în mărime de 70000 lei.

Instanţa de recurs conchide, însă, că hotărârea instanţei de insolvabilitate conţine o motivare arbitrară, concluziile instanţei de apel fiind expuse într-o formă evazivă, fără a fi examinate sub toate aspectele temeinicia argumentelor invocate de reprezentantul SA „Drum - 2”. Astfel, se constată că respingând argumentul reprezentantului SA „Drum - 2” cu privire la tardivitatea cererii de validarea a popririi dat fiind faptul că termenul de prescripţie a început să curgă din momentul eliberării facturilor fiscale, adică din 29 aprilie 2011 şi respectiv, 23 mai 2011, iar cererea de poprire a fost depusă numai la 21 aprilie 2014, prin urmare cu expirarea termenului de 3 ani, instanţa de insolvabilitate a reţinut faptul că termenul de prescripţie extinctivă a început să curgă pentru SA „Reward” de la 05 septembrie 2013, când lichidatorul SA „Reward” a înaintat prima pretenţie faţă de SA „Drum - 2” cu privire la restituirea datoriei.

Instanţa de recurs relevă că această concluzie a instanţei de insolvabilitate este una pripită, nefiind confirmată prin probe concludente, or la materialele pricinii lipsesc date care ar confirma că la 05 septembrie 2013 lichidatorul SA „Reward” a înaintat prima pretenţie faţă de SA „Drum - 2”, iar debitorul a recepţionat-o. Mai mult ca atât, instanţa de insolvabilitate a examinat cererea de validare a popririi în privinţa SA „Drum - 2” fără a supune verificării chestiunea dată prin prisma prevederilor art. 126 alin. (9) din Legea insolvabilităţii, care stabileşte cert că dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la 5 care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.

Ca urmare, instanţa de insolvabilitate, avea obligaţia de a stabili dacă lichidatorului SA „Reward” a respectat dispoziţiile legale susmenţionate şi dacă acesta a sesizat instanţa de insolvabilitate, în vederea validării popririi în privinţa SA „Drum - 2”, în termenul prevăzut de norma enunţată. Distinct de cele menţionate mai sus, la examinarea pricinii date era inevitabil urma de verificat şi concretizat când terţul poprit SA „Drum - 2” a consemnat despre suma datorată SA „Reward”, deoarece la materialele pricinii lipsesc date care ar confirma când SA „Drum - 2” a recepţionat somaţia lichidatorului SA „Reward”, fiind anexată doar copia somaţiei în adresa SA „Drum - 2”, datată cu 14 august 2014 (f. d. 8). În conexiunea celor descrise se va menţiona că hotărârea judecătorească trebuie să fie una convingătoare, coerentă şi logică.

Pentru a se atinge acest scop, analiza pe care considerentele o conţin trebuie să privească susţinerile şi apărările părţilor, în raport cu limitele legale ale fazei procesuale, în sensul de a se răspunde la acestea, iar nu de a fi obstaculate, neabordarea lor lăsând loc şi la suspiciuni. Aici instanţa de recurs menţionează şi art. 6 alin. (1) al Convenţiei, în sensul cărui trebuie de înţeles că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă. La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând chestiunea supusă examinării, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Drum 2”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii pe Acţiuni „Reward” cu privire la 6 intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Liliana Catan Ala Cobăneanu 7