2rhc-35/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță, Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2rhc-35/2017 judecător: L. Bulgac instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție judecători: V. Clevadî, D. Mardari, G. Stratulat Î N C H E I E R E 26 aprilie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, Valentina Clevadî judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivaro”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Sansilvia” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de sine, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 prin care s-a respins recursul declarat de avocatul Vasile Lungu, în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Ivaro” și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, c o n s t a t ă : La 04 aprilie 2014, SRL „Sansilvia” a înaintat cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL „Sansilvia” privind intentarea procesului de insolvabilitate. În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului, în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsurile de asigurare corespunzătoare și în calitate de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Tataru Natalia”. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Sansilvia”, s-a desemnat în calitate de lichidator al debitorului ÎI „Tataru Natalia”, s-a notificat creditorii debitorului că termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, este de 20 iulie 2014, s-a stabilit ședința de validare a creanțelor pentru 01 septembrie 2014, ora 11:00 în incinta Curții de Apel Chișinău.

La 30 iulie 2014, ÎI „Tataru Natalia” a solicitat demisia, cererea respectivă fiind admisă prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 august 2014, cu numirea unui alt administrator, ÎI „Popaz Vera”. Termenul limită de înaintare a cererilor de validare a creanțelor a fost stabilit 20 iulie 2014. Astfel, în termenul stabilit de instanță, au înaintat cereri de validare a creanțelor creditorii Anatolie Bănărescu, ÎM „Expedit-Euro-Trans” SRL, Corneliu Țurcanu, IFS mun. Chișinău, DAF Rîșcani, mun. Chișinău și Ion Dorogoi. 1 Instanța de insolvabilitate a validat creanțele înaintate de Corneliu Țurcanu în sumă de 1 711 757, 26 lei și creanțele înaintate de creditorul Ion Dorogoi în sumă de 1 000 lei.

Prin cererea adresată instanței de insolvabilitate la 07 octombrie 2014, SRL „Ivaro” a solicitat repunerea în termenul de înaintare a cererii de validare a creanței și validarea creanțelor în sumă de 11 929 184,36 lei și în sumă de 572 958,85 lei, cererea respectivă fiind respinsă prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 201. La 21 iunie 2016, SRL „Ivaro”, prin intermediul avocatului Vasile Lungu a depus în instanța de insolvabilitate o cerere de validare provizorie a creanței chirografare în mărime de 11 929 184,36 lei, iar prin cererea adresată instanței la 08 iulie 2016 SRL „Ivaro” a solicitat admiterea creanței menționate, prin includerea ei în tabelul definitiv al creanțelor ca creanță chirografară de rangul V. În motivarea cererilor SRL „Ivaro” a indicată că, examinarea cererii de validare a creanței înaintate de creditorul SRL „Ivaro” la 29 iulie 2015 în procesul de insolvabilitate intentat în privința întreprinderii insolvabile SRL „Sansilvia”, a fost amânată de instanță până la rămânerea definitivă a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 20 iulie 2015, prin care s-a dispus încasarea din contul SRL „Sansilvia” în beneficiul SRL „Ivaro” a datoriei în mărime de 11 929 184, 36 lei. A mai indicat SRL „Ivaro”, că hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 iulie 2015 a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, fapt în legătură cu care solicită SRL „Ivaro” reluarea examinării cererii de validare a creanței în suma menționată supra și validarea acestei creanțe ca creanță chirografară de rangul V. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016 s-a respins cererea creditorului SRL „Ivaro” privind validarea creanțelor în sumă de 11 929 184,36 lei față de SRL „Sansilvia” în proces de insolvabilitate.

La 03 noiembrie 2016, avocatul Vasile Lungu, în interesele SRL „Ivaro” a declarat recurs nemotivat, iar la 28 noiembrie 2016, a declarat recurs motivat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, solicitând casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri prin care să fie admisă cererea privind validarea creanțelor. În motivarea recursului, avocatul Vasile Lungu, în interesele SRL „Ivaro” a invocat că, consideră neîntemeiată încheierea instanței de insolvabilitate ca fiind emisă contrar normelor de drept. Susține recurentul că, instanța de insolvabilitate urma să emită un singur act, și anume să aplice semnătura în tabelul definitiv suplimentar al creanțelor, însă lichidatorul contrar normelor nu a prezentat instanței de insolvabilitate tabelul definitiv suplimentar.

A mai invocat că, la materialele cauzei este anexată contestația SRL „Ivaro” împotriva tabelului definitiv suplimentar al creanțelor din 18 septembrie 2016, care însă nu a fost examinată de instanța de insolvabilitate.

2 Consideră recurentul că, instanța de insolvabilitate urma a examina anume contestația SRL „Ivaro” din 18 septembrie 2016 și nu cererea de admitere a creanțelor înaintată la 29 iulie 2016. Totodată, susține recurentul că, instanța de insolvabilitate nu s-a expus asupra cererii de validare provizorie a creanțelor chirografare din 21 iunie 2016. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017 s-a respins recursul declarat de avocatul Vasile Lungu, în interesele SRL „Ivaro” și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016. La 06 martie 2017, SRL „Ivaro” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanței de recurs cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a recursului declarat de SRL „Ivaro” și remiterea cererii SRL „Ivaro” de validare a creanțelor față de SRL „Sansilvia” la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de revizuire, SRL „Ivaro” a indicat că, consideră neîntemeiată decizia Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017, invocând drept temei de revizuire art. 449, lit. b) Cod de procedură civilă.

A mai indicat revizuentul că, instanța de recurs examinând recursul declarat de avocatul Vasile Lungu, în interesele SRL „Ivaro” împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016 prin care s-a respins cererea creditorului SRL „Ivaro” privind validarea creanțelor urma să tină cont de faptul că, s-a anulat decizia instanței judecătorești (Curții de Apel Chișinău) din 30 iunie 2016 la 14 decembrie 2016 prin decizia Curții Supreme de Justiție, care au servit drept temei pentru înaintarea cererii de admitere a creanțelor și a servit și temei pentru emiterea deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017. În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, instanța examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Cod de procedură civilă, care prevede comunicarea participanților la proces a locului, datei și orei ședinței de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Conform art. 6 alin. (7) al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 același Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluții diferite privitor la citarea și participarea părților, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează cererea de revizuire în lipsa participanților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire 3 neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că în cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă este important ca circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunțarea hotărârii, iar revizuentul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum și că circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Având ca temei prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuentul SRL „Ivaro” a invocat drept temei de revizuire, decizia Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016. Însă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că înscrisul prezentat nu poate fi considerat ca circumstanță sau faptă esențială a pricinii, care ar putea servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acesta nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, or, la examinarea recursului, SRL „Ivaro” a făcut referire și a anexat decizia Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016 (f.d. 111), astfel această deciziei nefiind o probă nouă care nu a fost cunoscută.

Reieșind din cele supra relatate, instanța de revizuire consideră că nu este prezent vreun temei pentru admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 449, lit. b) Cod de procedură civilă. Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

4 În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate de revizuent se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia a cărei revizuire se pretinde, și nu atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă careva temeiuri legale de revizuire. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) și 449 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ivaro”, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 18 ianuarie 2017, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Sansilvia” privind intentarea procesului de insolvabilitate față de sine. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, Valentina Clevadî judecători Dumitru Mardari Galina Stratulat 5