3ra-185/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: L. Pruteanu. dosarul nr. 3ra-185/15 Instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, Iu. Cotruţă. ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Svetlana Novac Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Uniunea Asigurătorilor din Moldova, Aureliu Colenco, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Uniunii Asigurătorilor din Moldova şi Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule împotriva Ministerului Justiţiei şi Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Comisia Naţională a Pieţii Financiare, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 iulie 2014 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 09 august 2013, Uniunea Asigurătorilor din Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la contestarea hotărârii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 26/10 din 13 iunie 2013 cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto precum şi anularea înregistrării.

La 14 mai 2014 Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a depus o cerere prin care a cerut intervenirea în proces în calitate de coreclamant a acestuia şi pe care instanţa de judecată a admis-o.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că, la 13 iunie 2013, Comisia Naţională a Pieţei Financiare a adoptat hotărârea nr. 26/10 cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, potrivit căreia s-a aprobat Regulamentul cu privire la metoda de calcul a primei de asigurare de bază şi al coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, conform anexei nr. 1, s-a stabilit cota factorului de încărcare în prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă, conform anexei nr. 2, s-a aprobat prima de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare eferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă, conform anexei nr. 3, s-a aprobat prima de asigurare de bază asigurării obligatorii de răspundere civilă auto externă, conform anexei nr. 4. Astfel, hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 53/5 din 31 octombrie 2008 cu privire la stabilirea primei de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă, cu modificările şi completările ulterioare a fost abrogată.

Hotărârea nominalizată a fost înregistrată la 31 iulie 2013 cu nr. 929 la Ministerul Justiţiei şi publicată în Monitorul Oficial nr.173-176 la 9 august 2013. Consideră reclamanţii că analiza prevederilor legale prevăzute la art. 11 alin. 1 şi alin. 2, art. 40 alin. 5 şi art. 41 alin. 1 ale Legii nr. 414-XYI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, permit de a concluziona că dreptul Comisiei Naţionale ale Pieţei Financiare, ca autoritate de supraveghere, de a stabili şi a actualiza cel puţin o dată pe an prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto interne şi externe, a încetat în condiţiile art. 47 alin. 1 lit. c) al Legii nr. 780- XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, or, începând cu data de 09 septembrie 2012, Comisia Naţională a Pieţei Financiare nu mai are dreptul de a stabili prima de asigurare de bază aferentă asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă, deoarece acest drept a fost unul tranzitoriu, iar după data de 09 septembrie 2012 această prerogativă aparţine asigurătorilor, care, de comun acord cu asiguraţii, stabilesc primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto conform actelor normative aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi sistemul “bonus-malus”, elaborate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

Cer reclamanţii, anularea hotărârii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr. 26/10 din 13 iunie 2013 cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto precum şi anularea înregistrării. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 iulie 2014, acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 iulie 2014 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă de respingere a acţiunii. La 12 decembrie 2014, reprezentantul recurentului Uniunea Asigurătorilor din Moldova, Aureliu Colenco, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului Uniunea Asigurătorilor din Moldova, Aureliu Colenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Uniunea Asigurătorilor din Moldova, Aureliu Colenco, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Uniunea Asigurătorilor din Moldova, Aureliu Colenco, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Oleg Sternioală