3ra-501/14 — Anularea actului administrativ

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (judecător V.Orandaş ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători N. Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţă) Dosarul nr.3ra-501/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Uniunea Asiguratorilor din Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, adoptate în pricina civilă în contenciosul administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Uniunea Asiguratorilor din Moldova împotriva Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare privind anularea hotărîrii nr.50/7 din 30 noiembrie 2012, modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse de autovehicule, aprobat prin hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr.13/1 din 03 aprilie 2008, a c o n s t a t a t: La data de 24 iulie 2013 Uniunea Asigurătorilor din Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare privind anularea hotărîrii CNPF nr. 50/7 din 30 noiembrie 2012 privind modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule,

aprobat prin hotărîrea CNPF nr. 13/1 din 03 aprilie 2008. În motivarea cererii a reiterat că Hotărîrea CNPF nr. 50/7 din 30 noiembrie 2012 este ilegală în fond şi emisă contrar prevederilor art. IV din Legea nr. 94 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte legislative, precum şi ca fiind emisă cu încălcarea limitelor competenţei CNPF, fapte care în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea contenciosului administrativ, constituie temeiuri ale anulării actului administrativ.

Indică că Hotărîrea CNPF nr. 50/7 din 30 noiembrie 2012 nu reflectă esenţa normei legale cuprinse în art. IV din Legea nr. 94 din 26 aprilie 2012, or legiuitorul a menţionat clar că preţurile pieselor de schimb care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se stabilesc cu aplicarea gradului de uzură determinat anual în schimb CNPF, obligă asigurătorii ca în procesul evaluării pagubei autovehiculelor cu o vechime de 1 exploatare de pînă la 3 ani şi chiar de 4 ani şi mai mult, să se conducă de preţurile practicate de unităţile de specialitate la piesele de schimb şi părţile componente noi fără deducerea uzurii (aplicarea gradului de uzură zero).

Astfel, în condiţiile modificărilor şi completărilor adoptate prin hotărîrea CNPF contestată este stabilit gradul de uzură zero pentru autovehicule cu un termen de exploatare de pînă la 3 ani, or este un fapt cunoscut şi confirmat de specialiştii în domeniu că nu poate fi comparat, în ceea ce priveşte calitatea, un autovehicul nou cu unul care are o vechime de exploatare de 2-3 ani. Susţine că CNPF prin hotărîrea emisă a deviat de la prevederile legale şi şi-a depăşit atribuţiile, asumîndu-şi calitatea de legiuitor. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013 a fost admisă integral acţiunea Uniunii Asiguratorilor din Moldova şi anulată hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr.50/7 din 30 noiembrie 2012 privind modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubei produse la autovehicule aprobat prin hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr.13/1 din 03 aprilie 2008. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare, s-a casat hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Uniunea Asiguratorilor din Moldova Asiguratorilor din Moldova împotriva Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare privind anularea hotărîrii nr.50/7 din 30 noiembrie 2012, modificarea şi completarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse de autovehicule, aprobat prin hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr.13/1 din 03 aprilie 2008, s-a respins. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, nu a verificat obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere eronată, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013 urmează a fi casată. La 03 martie 2014, Uniunea Asiguratorilor din Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2013. În motivarea recursului recurentul Uniunea Asiguratorilor din Moldova a reiterat că, hotărîrea primei instanţe este una legală şi motivată, iar decizia instanţei de apel este nefondată şi ilegală. Apreciază că se impune casarea soluţiei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2013, ca legală şi temeinică.

Recurentul Uniunea Asiguratorilor din Moldova la 03 martie 2014 a declarat recurs, fiind a depus în termen. La 15 aprilie 2014 intimatul Comisia Naţională a Pieţii Financiare a depus referință prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, reiterînd că temeiurile invocate de către recurent în anulare a Hotărîrii CNPF nr.50/7 din 30.11.2012, au fost examinate în instanţa de fond şi în instanţa de apel prin raportarea acestora la motivele prezentate de către CNPF în cererea sa de apel, în conformitate cu prevederile legislaţiei aferente litigiului respectiv: Legea nr.414-XVI din 22.12.2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube 2 produse de autovehicule” (Legea nr.414-XVI din 22.12.2006), cu modificările şi completările operate prin Legea nr.94 din 26.04.2012 „Pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte legislative” (Legea nr.94 din 26.04.2012).

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale 3 specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Uniunea Asiguratorilor din Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4)Cod de Procedură Civilă şi este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Uniunea Asiguratorilor din Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4