3ra-6/15 — Contestarea actului administrativ şi achitarea echivalentului bănesc a unui apartament conform preţurilor de piaţă

prima instanţă: M.Avronic dosarul nr. 3ra-6/15 instanţa de apel: Sv.Caitaz, A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Corciu Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Corciu Victor împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ şi achitarea echivalentului bănesc a unui apartament conform preţurilor de piaţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 30 ianuarie 2013, Corciu Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi achitarea echivalentului bănesc a unui apartament conform preţurilor de piaţă. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, peste 25 ani, începînd cu anul 1987 şi pînă în prezent, satisface serviciul militar în Forţele Armate. Susţine că, în perioada serviciului militar, în anul 1993, a fost inclus în rînd pentru asigurarea cu spațiul locativ pentru el şi membrii familiei lui şi primirea apartamentului cu două odăi, însă pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiu locativ.

Menţionează că, s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă privind asigurarea cu spațiul locativ, sau în cazul în care nu va fi posibil acordarea spaţiului locativ, a solicitat achitarea echivalentului bănesc a unui apartament conform preţurilor de piaţă, în mărime de 40 000 euro. Prin răspunsul nr. 70/1395 din 12 decembrie 2012 cererea a fost respinsă, invocînd că la moment nu poate fi asigurat cu spaţiul locativ din motivul lipsei 1 spaţiului locativ liber şi surselor financiare prevăzute în acest scop şi că va fi asigurat cu spaţiul locativ în momentul în care vor apărea asemenea posibilităţi. Cere reclamantul, recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 70/1395 din 12 decembrie 2012 şi obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova la achitarea echivalentului bănesc a unui apartament conform preţurilor de piaţă, în mărime de 40 000 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 februarie 2014, acţiunea a fost admisă, fiind recunoscut ilegal refuzul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 70/1395 din 12 decembrie 2012 şi obligat Ministerul Apărării al Republicii Moldova să acorde lui Corciu Victor compensaţia bănească a costului comercial al unui apartament cu două odăi, care constituie 602 920 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 februarie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de către Corciu Victor împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind recunoașterea ilegal refuzul şi obligarea acordării compensaţiei băneşti a costului comercial al unui apartament cu două odăi. La 31 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Corciu Victor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a invocat că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Totodată, recurentul invocă că dreptul la acordarea spaţiului locativ a fost obţinut la 11 octombrie 1993, cînd a fost inclus în rînd pentru asigurarea cu spațiul locativ pentru el şi membrii familiei lui şi primirea apartamentului cu două odăi, fiind în vigoare Legea cu privire la protecţia juridică şi socială a militarilor şi a membrilor familiilor lor nr. 970 din 17 martie 1992, iar intimatul a neglijat executarea obligaţiilor sale.

Menţionează că, este inclus în lista generală a solicitanţilor care necesită asigurarea cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin extrasul din lista generală a solicitanţilor Centrelor militare ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ pe anul 2013 conform prevederilor procesului-verbal nr. 1 din 21 februarie 2013, extrasul din procesul-verbal din 19 ianuarie 2009 şi consideră că, pînă în prezent beneficiază de dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ sau de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costuluui mediu de piaţă. Suplimentar, recurentul a invocat şi hotărîrea CEDO în cauza Dumbrăveanu vs Republica Moldova. 2 Consideră că instanţa de apel a dat o apreciere greşită prevederilor art. 21 alin. (3) al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI în redacţia din 22 iulie 2005. La fel fiind ignorate prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

La 01 septembrie 2014 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Corciu Victor, solicitînd declararea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă, deoarece consideră că instanţa de apel a dat o interpretare justă normei materiale ce guvernează obiectul litigiului. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Corciu Victor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către către Corciu Victor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

3 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Corciu Victor în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Corciu Victor ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Corciu Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4