2ra-307/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-307/15 prima instanță: N. Chirtoagă instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ana Dobuleac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ana Dobuleac împotriva Anei Lavric, intervenient accesoriu Valeriu Lavric, cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, obligarea demolării construcției și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 16 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ana Dobuleac și menținută hotărârea Judecătoriei Briceni din 16 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 14 iulie 2011, Ana Dobuleac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Lavric, intervenient accesoriu Valeriu Lavric, cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, obligarea demolării construcției și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că este proprietară a bunului imobil cu nr. cadastral 1401101289, situat în or. Briceni, str. Tereșcova, 59, compus din terenul cu suprafața de 0,0702 ha, casa de locuit individuală cu suprafața de 72,3 m2 și construcția accesorie cu suprafața de 45,6 m2. Susține reclamanta că pârâta îi este rudă și locuiește în vecinătate, în casa cu nr. 61, primită de la părinți, care au fost socrii ei.

Invocă că pârâta a construit pe hat o construcție cu lungimea de aproximativ 10m și înălțimea de 5,5 m. Menționează că la momentul când pârâta a început lucrările de construcție, ea a rugat-o să ridice construcția la o distanța de cel puțin 1,5 m de la hat, pentru a nu-i crea dificultăți la folosirea lotului de teren ce-i aparține, însă pârâta a ignorat cerințele date și când are necesitatea de a face lucrări de reparație, ea intră pe teritoriul reclamantei, creându-i astfel impedimente la folosirea normală a terenului și încălcându-i drepturile de proprietate. Prin urmare, solicită obligarea pârâtei de a demola construcția accesorie cu lungimea de 10 m și înălțimea de 5,5 m, situată în or. Briceni, str. Tereșcova, 61, cu mutarea peretelui la distanța de 2 m de la hat și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 16 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 16 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ana Dobuleac și menținută hotărârea primei instanțe. S-a încasat de la Ana Dobuleac în folosul Anei Lavric cheltuielile pentru asistență juridică suportate în cadrul instanței de apel în mărime de 2000 lei. La 10 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ana Dobuleac a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și restituirea pricinii la rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului, recurenta și-a exprimat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel, considerându-le neîntemeiate, ilegale și care urmează a fi casate.

Susține că ambele instanțe nu au ținut cont de faptul că intimații au construit imobilul fără permis și autorizație de construcție. Invocă că instanțele de judecată au încălcat prevederile imperative ale art. art. 239, 240 alin. (1), 130 alin. (1) și 241 alin. (5) Cod procesual civil, nu au motivat respingerea probelor din dosar și nu au argumentat acceptarea unor probe față de altele, iar prin urmare au emis hotărâri superficiale. Consideră recurenta că prin adoptarea unor hotărâri superficiale, de către instanțele de judecată i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ana Dobuleac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ana Dobuleac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ana Dobuleac se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi