3rh-9/15 — Contestarea actului administrativ, restabilirea în functie, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă si repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 3rh-9/15 (Judecătoria Centru mun. Chișinău) instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican (Curtea de Apel Chișinău) instanța de recurs: Iu. Sîrcu, T. Chișca-Doneva, I. Corolevschi, Iu. Oprea, I. Druță (Curtea Supremă de Justiție) DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Maria Ghervas examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, cererea de revizuire depusă de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ceban Vadim împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 prin care a fost admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei, casate hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2013 și decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 în partea menţinerii hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi în această parte emisă o nouă hotărîre, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 fiind menținută, c o n s t a t ă La 09 noiembrie 2012 Ceban Vadim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţia ocupată, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, activează în cadrul organelor afacerilor interne a Republicii Moldova din luna februarie 2005, fiind angajat în funcţia de inspector al Secţiei poliţiei rutiere a Comisariatului General al Poliţiei mun.

Chişinău. La 03 octombrie 2012 în cadrul Comisiei de atestare, formată în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 311 din 11 septembrie 2012, a fost supus atestării, drept rezultat fiind emisă decizia comisiei că nu corespunde funcţiei deţinute. Cu decizia Comisiei de atestare a luat cunoştinţă la 06 octombrie 2012, asupra căreia a depus un raport prin care şi-a exprimat dezacordul său. Tot, în aceiaşi zi, la 06 octombrie 2012, a fost preavizat că în temeiul prevederilor art. art. 86 şi 184 Codul muncii şi art. 21 al Legii cu privire la poliţie, în termen de o lună va fi concediat din organele afacerilor interne. Iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 554ef din 02 noiembrie 2012, cu care a făcut cunoştinţă la 05 noiembrie 2012, a fost concediat din funcţia de inspector al Secţiei poliţiei rutiere a Comisariatului General al Poliţiei mun.

Chişinău. Consideră reclamantul că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 554ef din 02 noiembrie 2012 privind concedierea sa, avînd la bază decizia Comisiei de atestare din 03 octombrie 2012 este ilegal, atestarea fiind desfăşurată cu mai multe abateri. Susţine reclamantul că angajatorul a încălcat termenul de înştiinţare referitor la ziua petrecerii atestării, nerespectând astfel prevederile p. 15 al Regulamentului privind modul de atestare a colaboratorilor (efectivului) organelor subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, care prevede termenul de 10 zile, pe cînd, de fapt, dînsului i-a fost adus la cunoştinţă graficul atestării, doar cu 7 zile înainte de ziua petrecerii atestării.

La rândul său, Comisia de atestare nu a fost constituită în corespundere cu Regulamentul susmenţionat, fiind incluși în comisie ca membri persoane care nu dispun de experienţă în domeniul managementului poliţienesc. La fel, înştiinţarea cu privire la concedierea sa din funcţie nu reprezintă o dispoziţie, un ordin sau o hotărîre a Ministerului Afacerilor Interne, după cum prevede art. 184 Codul muncii, şi anume angajatorul este obligat să preavizeze salariatul, prin ordin (dispoziţie, decizie sau hotărîre), sub semnătură, despre intenţia sa de a desface contractul individual de muncă. Mai mult ca atît, înştiinţarea nu conţine data emiterii şi nu este înregistrată în registrul de evidenţă unică a ordinelor şi dispoziţiilor Ministrului Afacerilor Interne, precum şi nu este întocmită în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare.

În procesul de atestare nu a fost consultată opinia autorităţilor publice locale, potrivit p. 4 al Regulamentului privind modul de atestare a colaboratorilor (efectivului) organelor şi subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. Ulterior petrecerii şedinţei Comisiei de atestare, fără a fi respectat termenul de 5 zile pentru a fi exercitat dreptul la contestare, după expirarea a doar 3 zile după şedinţă, a fost preavizat despre concediere. Menţionează reclamantul că angajatorul, contrar prevederilor legislaţiei muncii, nu i-a propus un alt loc de muncă conform specialităţii şi calificării sale. Prin urmare, solicită reclamantul anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 554ef din 02 noiembrie 2012 cu privire la concedierea sa din funcţia de inspector al Secţiei poliţiei rutiere a Comisariatului General al poliţiei mun.

Chişinău, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. 2 Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 mai 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliţiei mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, s-a anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 554ef din 02 noiembrie 2012 cu privire la concedierea lui Ceban Vadim din organele afacerilor interne, cu restabilirea acestuia într-o funcţie analogică în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei deţinută pînă la ziua concedierii şi cu achitarea tuturor salariilor şi suplimentelor stabilite de legislaţie pentru perioada lipsei forţate de la muncă, în rest pretenţiile au fost respinse.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei au fost obligaţi să achite în mod solidar în beneficiul lui Ceban Vadim compensaţia prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu lunar. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 au fost admise apelurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 2013 în partea restabilirii lui Ceban Vadim într-o funcţie analogică şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, şi în această parte a fost emisă o hotărîre nouă prin care Ceban Vadim a fost restabilit în funcţia de inspector al Secţiei Poliţiei Rutiere a Comisariatului general de Poliţie mun.

Chişinău începînd cu 05 noiembrie 2012 şi s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Ceban Vadim salariul pentru lipsa forţată de la muncă în perioada 05 noiembrie 2012 – 18 martie 2014 în mărime de 69 120 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 octombrie 2013 a fost menţinută. S-au respins apelurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei împotriva hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013, hotărîrea enunţată fiind menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei, casate hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2013 și decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 în partea menţinerii hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi în această parte emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Ceban Vadim un salariu mediu lunar cu titlu de prejudiciu moral și s-a respins acţiunea lui Ceban Vadim împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la repararea prejudiciului moral. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 a fost menținută.

La 17 decembrie 2014 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei au depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2014. Revizuenții în motivarea cererii de revizuire au invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, relatând despre nerespectarea de către Curtea Supremă de Justiție a practicii judecătorești uniforme la emiterea deciziei din 29 octombrie 2014, a cărei 3 revizuire se cere.

Astfel, menționează că prin decizia anterioară a Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014, instanța de recurs s-a pronunțat asupra concedierii lui Rusu Vladislav din cadrul organelor afacerilor interne, eliberat în baza aceluiași ordin de concediere precum și în prezenta pricină – nr. 554ef din 02 noiembrie 2012, iar circumstanțele de fapt și de drept ale acestor cauze sunt similare, referindu-se la eliberarea angajaților MAI pentru necorespunderea funcției ocupate în urma atestării profesionale. Însă prin decizia din 15 octombrie 2014 emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Vladislav împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere și restabilirea în funcție, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul Ministerului Afacerilor Interne, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014 și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 01 aprilie 2013 de respingere integrală a acțiunii. Pe când în prezenta cauză Curtea Supremă de Justiție a emis o soluție de admitere parțială a acțiunii lui Ceban Vadim, cu restabilirea dânsului în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral cauzat prin concediere ilegală. Consideră revizuenții Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei că în pricinile civile enunțate, omogene după conținut, instanța de recurs a emis soluții neuniforme și contradictorii, contrar obligației de uniformizare a practicii judiciare.

Indică că în decizia din 15 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiție a constatat că la concedierea lui Rusu Vladislav pentru necorespunderea funcției, administrația nu urma să propună salariatului o altă funcție permanentă deoarece din conținutul prevederilor art. 86 Codul Muncii și art. 21 alin. (6) din Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, nu rezultă obligația angajatorului în caz de desfacere a contractului de muncă să propună un alt loc de muncă, concluzia respectivă fiind aplicabilă și în prezenta speță. Totodată pretind că cererea de revizuire înaintată are scopul de a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției comise anterior și nu afectează principiul securității raporturilor juridice consacrat de art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Cer revizuenții Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2014 și rejudecarea pricinii în ordine de recurs, cu respingerea acțiunii lui Ceban Vadim ca fiind neîntemeiată. La 17 ianuarie 2015 în adresa lui Ceban Vadim a fost expediată spre cunoştinţă copia cererii de revizuire a Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului General al Poliţiei cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la aceasta. Nu au fost depuse referințe la respectiva cerere de revizuire. Studiind materialele dosarului şi verificând argumentele invocate în cererea de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de revizuire este neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. 4 Potrivit art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Prin prisma art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Verificând temeinicia motivului de revizuire raportat la art. 449 lit. b) CPC, și anume pretinsa nerespectare de către Curtea Supremă de Justiție a practicii judecătorești uniforme la emiterea deciziei din 29 octombrie 2014, a cărei revizuire se cere, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie relevă că acesta nu este concludent şi rezidă în interpretarea greşită a prevederilor normei de drept enunţate.

Or, în textul deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014 emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusu Vladislav împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de concediere și restabilirea în funcție, pe care revizuenții o apreciază ca fiind similară cu prezenta cauză, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra temeiului de respingere a acțiunii referitor la propunerea salariatului a unui alt loc de muncă (permanent, conform specialității, calificării și stării sănătății, iar în cazul când acest fapt nu este posibil – a unui lucru pe care angajatul ar putea să-l execute). La emiterea deciziei din 15 octombrie 2014 completul de judecată s-a călăuzit de cu totul alte motive de drept întru argumentarea soluției finale de respingere a acțiunii lui Rusu Vladislav, iar argumentul privind propunerea unui alt loc de muncă salariatului, nu a fost analizat în respectiva speță.

Astfel, deși temeiurile de fapt ale acestor două pricini sunt aparent similare, motivele de drept ce au servit ca temei de emitere a deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2014 la cererea lui Rusu Vladislav, sunt diferite de cele analizate de către instanța de recurs cu privire la acțiunea lui Ceban Vadim, la caz nefiind constatată o practică judecătorească neuniformă și contradictorie, situație ce ar condiționa revizuirea hotărârii din 29 octombrie 2014. Afară de aceasta, instanța de revizuire subliniază că în textul prezentei cereri de revizuire, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei indică o sintagmă marcată cu font italic ca fiind preluată din textul deciziei din 15 octombrie 2014, în privința lipsa obligației legale a angajatorului să-i propună salariatului un alt loc de muncă permanent, care de fapt nu se regăsește în conținutul original al deciziei respective, fiind invocată pur arbitrar doar cu scopul de a se încadra în temeiurile declarării revizuirii și a justifica înaintarea prezentei cereri.

Prin urmare, nu există careva temeiuri legale de admitere a cererii Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei și revizuirii deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449- 5 453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu urmează a fi rediscutată.

Excepţie de la acest principiu poate fi doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (speţa de referință Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999). Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea de la Strasbourg în speța Roşca c. Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006, unde s-a subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenţie, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul dintre elementele fundamentale a preeminenţei este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de regula lucrului judecat. Astfel, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare. În această ordine de idei, ținând cont de normele legale naționale și raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de revizuire reţine că o eventuală admitere a cererii de revizuire depuse de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei, în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Având în vedere că motivele invocate de către revizuenți sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 6 d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul General al Poliţiei împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ceban Vadim împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Maria Ghervas 7