3rh-6/15 — Restabilirea în funcţie

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-472/14 Judecător: V.Orîndaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu Curtea Supremă de Justiţie Judecători: I.Sîrcu. T.Chişca-Doneva, I.Guzun, V.Clevadî, I.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Baranov Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Baranov Radu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Inspectoartului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei al RM privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului ratat şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2014, CONSTATĂ : La 11.11.2011, Baranov Radu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind restabilirea sa în funcţia de şef-adjunct al Secţiei poliţie criminală a Comisariatului de Poliţie raional Ungheni al MAI, începînd cu data de 02.02.2011, încasarea salariului ratat, începînd cu data de 10.11.2011, cu achitarea la el a 0,1% penalitate pentru fiecare zi de întîrziere şi prejudiciul moral în valoare de 50 000 lei.

Ulterior, reclamantul Baranov Radu a depus cerere de concretizare şi modificare a acţiunii, indicînd în calitate de pîrît şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI. În argumentarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 23ef din 02 februarie 2011, a fost concediat din cadrul organelor afacerilor interne, din funcţia de şef-adjunct al Secţiei poliţiei criminale a CPR Ungheni, în conformitate cu art. 21 pct. 8 al Legii cu privire la poliţie, pentru săvîrşirea unor contravenţii ce discreditează imaginea efectivului de trupă şi a corpului de comandă. Reclamantul a explicat că drept motiv al concedirii sale a servit faptul că, în urma acţiunilor din 14 august 2010 de aplicare a violenţei faţă de cet.

Victor Zuza, în privinţa sa a fost pornită o cauză penală pe indicii infracţiunii prevăzute la art. 328 alin. (2) lit.a) Cod penal, iar prin sentinţa Judecătoriei Ungheni din 18 ianuarie 1 2011, acţiunile date au fost recalificate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, din volumul învinuirii fiind exclus semnul calificativ caracteristic pentru alin. (2) - aplicarea violenţei, şi în conformitate cu art. 55 Cod penal, a fost eliberat de răspundere penală, cu atragerea la răspundere administrativă şi aplicarea unei amenzi în mărime de 80 u.c, ce constituie 1600 lei, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iunie 2011, sentinţa în cauză a fost casată, cu încetarea procesului pe motiv că există circumstanţe ce exclud tragerea sa la răspundere penală, care potrivit art. 415 alin. (3) CPP şi art. 466 alin. (3) CPP, este definitivă şi executorie de la pronunţare.

Reclamantul a indicat faptul că, cu decizia motivată a Curţii de Apel Bălţi din 08.06.2011 a făcut cunoştinţă la 05.10.2011, expediind în adresa pîrîtului o cerere de repunere a sa în funcţia anterior ocupată, care a fost recepţionată de către pîrît la 10.10.2011, însă în termenul de 1 lună cererea nu a fost soluţionată. Solicită reclamantul Baranov Radu restabilirea sa în funcţia de şef-adjunct al Secţiei poliţie criminală a Comisariatului de Poliţie raional Ungheni al MAI, începînd cu data de 02.02.2011, iar din 05.03.2013 în funcţia analogică din cadrul Inspectoratului de Poliţie Ungheni al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, încasarea salariului ratat, începînd cu data de 10.11.2011 în sumă de 3 700 lei lunar, cu achitarea la el a 0,1% penalitate pentru fiecare zi de întîrziere şi încasarea prejudiciul moral de la MAI în valoare de 50 000 lei.

La 20.02.2013, reprezentantul MAI a solicitat instanţei de judecată introducerea în cauză în calitate de copîrît a Ministerului Justiţiei, din motiv că reclamantul a înaintat pretenţii de reparare a prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545 din 25.02.1998. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 martie 2013, a fost atras în proces în calitate de copîrît Ministerului Justiţiei al RM. La 04.06.2013 reclamantul Baranov Radu a renunţat la cerinţa de încasare a penalităţii de întîrziere la salariu în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere şi a concretizat mărimea salariului ratat pentru 18 luni şi 24 zile în cuantum de 69 552 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă restabilirea lui Baranov Radu în funcţia de şef- adjunct al Secţiei poliţie criminală a Comisariatului de Poliţie raional Ungheni al MAI, începînd cu data de 02.02.2011, iar din 05.03.2013 în funcţia analogică din cadrul Inspectoratului de Poliţie Ungheni al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI. A dispus încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Baranov Radu suma de 69 552 lei salariul pentru absenţa forţată de la locul de muncă şi prejudiciul moral în sumă de 3 700 lei.

În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 şi art. 89 alin. (1) Codul muncii, menţionînd că, deoarece reclamantul a fost anterior eliberat din funcţie în temeiurile indicate în ordinul de concediere – săvîrşirea unor contavenţii ce discretitează imaginea efectivului de trupă şi a corpului de comandă, nu şi-au găsit confirmare faptul săvîrşirii de către Baranov Radu a unor contravenţii care să fie expres prevăzute de Codul contravenţional, cu atît mai mult că prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08.06.2011, sentinţa Judecătoriei Ungheni a fost casată, cu încetarea procesului pe motiv că există cicumstanţe ce exclud tragerea la răspundere penală.

2 Referitor la cerinţa de încasare a salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 90 şi 330 alin. (1) Codul muncii. Nefiind de acord cu hotărîrea în cauză, la 04.06.2013, Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI au contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iunie 2013 cu adoptarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 iunie 2013. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 17 februarie 2014, Inspectoartul General al Poliţiei al MAI a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iunie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea formulată să fie respinsă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea legii care nu urma să fie aplicată, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, precum şi încălcarea normelor de drept procedural. La 04.03.2014 şi Ministerul Afacerilor Interne al RM a înaintat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoartul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 iunie 2013 şi a fost adoptată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii lui Baranov Radu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Inspectoartului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei al RM privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului ratat şi a prejudiciului moral. La 03.06.2014, Baranov Radu a înaintat o cerere de explicare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14.05.2014.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2014, a fost respinsă cererea înaintată de Baranov Radu privind emiterea unei decizii suplimentare şi explicarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014. La 04.12.2014, Baranov Radu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2014 şi reţinerea cauzei pentru examinare în ordine de recurs.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiul prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, menţionînd în acest sens că deciziile în cazul său şi în cazul Bragoi Vasile vs MAI şi IGP al MAI, au fost adoptate în aceeaşi zi – 14.05.2014 şi de acelaşi complet de judecători, însă soluţile referitor la statutul MAI şi al IGP al MAI în lăgătură cu intrarea în vigoare la 05.03.2013 a Legii cu privire la activitatea poliţiei şi a statutului poliţistului sunt diametral opuse: în cauza Bragoi se indică că aceste persoane sunt distincte şi reprezintă diferiţi angajatori, iar în cauza sa se afirmă că IGP al MAI este succesor în drepturi al MAI la capitolul activităţii poliţiei începînd cu 05.03.2013.

3 Susţine că constatările din încheierea din 06.08.2014 de admitere a revizuirii asupra deciziei din 15.01.2014 pe numele lui Cucoş Valentin şi din decizia din 12.1.2014, sunt în egală măsură aplicabile în ordine de revizuire şi în cazul său. Consideră că aceste circumstanţe noi apărute, sunt de natură să influienţeze în fond soluţia instanţei de recurs, deoarece în recursul declarat de MAI la 04.03.2014, se solicită doar casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi soluţii de respingere a acţiunii, respectiv nu a contestat şi hotărîrea instanţei de fond, iar instanţa de recurs nu era în drept să o caseze din oficiu. La 27.01.2015, atît Ministerul Afacerilor Interne, cît şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, au depus referinţe pe marginea cererii de revizuire declarate de Baranov Radu, prin care şi-au exprimat dezacordul cu temeiul invocat şi au solicitat respingerea cererii ca inadmisbile.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

În acelaşi timp, potrivit pct.12 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.2 din 15.04.2013 cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a legislaţiei procedurale la examinarea pricinilor civile în ordine de revizuire, cererea de revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute de art.449 CPC. Lista temeiurilor este exhaustivă şi nu poate fi completată. Declararea revizuirii pentru alte temeiuri decât cele prevăzute în această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 04.12.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 şi a încheierii din 28.08.2014, invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate 4 măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Nu poate fi reţinută ca temei de revizuire prevăzut la art. 449 lit. b) CPC afirmaţia revizuentului cum că deciziile în cazul său şi în cazul Bragoi Vasile vs MAI şi IGP al MAI, au fost adoptate în aceeaşi zi – 14.05.2014 şi de acelaşi complet de judecători, însă soluţile referitor la statutul MAI şi al IGP al MAI în lăgătură cu intrarea în vigoare la 05.03.2013 a Legii cu privire la activitatea poliţiei şi a statutului poliţistului sunt diametral opuse: în cauza Bragoi se indică că aceste persoane sunt distincte şi reprezintă diferiţi angajatori, iar în cauza sa se afirmă că IGP al MAI este succesor în drepturi al MAI la capitolul activităţii poliţiei începînd cu 05.03.2013.

În primul rînd, în decizia a cărei revizuire se solicită (Baranov vs MAI şi IGP al MAI), nici nu s-a abordat problematica statutului ca persoane juridice distincte şi de sine stătătoare sau succesoare în drepturi a MAI şi IGP al MAI, aşa cum insistă revizuentul. 5 Mai mult ca atît, nici în încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28.08.2014 nu a fost abordat acest aspect, or, de către Baranov Radu a fost solicitată explicarea deciziei CSJ din 14.05.2014 în partea ce ţine de instituţia care urmează să execute procedura concedierii, iar instanţa de recurs a respins această solicitare, din motiv că instituţia care numeşte şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei, şefii şi personalul subdiviziunilor, este Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, acesta preluînd în urma reformei instituţionale aceste atribuţii, fiind considerat succesor în drepturi al MAI la capitolul activitatea poliţiei.

Respectiv, este eronată concluzia revizuentului cum că acelaşi complet a adoptat soluţii diametral opuse în cauze similare referitor la statutul MAI şi al IGP al MAI în lăgătură cu intrarea în vigoare la 05.03.2013 a Legii cu privire la activitatea poliţiei şi a statutului poliţistului. Or, acest aspect a avut doar abordări diferite, în funcţie de specificul litigiilor deduse judecării. Astfel, dacă în cauzele Bragoi către MAI şi IGP al MAI şi Cucoş Valentin către MAI şi IGP al MAI, la care face referire revizuentul, concedierea acestora s-a efectuat în temeiul art. 47 alin. (l) lit.f) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr.320 din 27.12.2012, în legătură cu reducerea statelor de personal, în cauza Baranov către MAI şi IGP al MAI a fost concediat în temeiul art. 21 pct.8) din Legea cu privire la poliţie nr.416-XII din 18.12.1990 (abrogată la 05.03.2013) pentru săvîrşirea unor contravenţii ce discreditează imaginea poliţiei.

Prin urmare, obiectul litigiilor invocate (Cucoş şi Bragoi) au fost diferite, deoarece actele contestate au fost emise în baza temeiurilor distincte şi respectiv, abordarea în primele două cazuri a statutului angajatorilor nu este incidentă şi cauzei din speţă. Anume din aceste considerente, este eronată afirmaţia lui Baranov Radu cum că constatările din încheierea din 06.08.2014 de admitere a revizuirii asupra deciziei din 15.01.2014 pe numele lui Cucoş Valentin şi din decizia din 12.1.2014, sunt în egală măsură aplicabile în ordine de revizuire şi în cazul său. Mai mult ca atît, cele invocate de către revizuent nicidecum nu influenţează soluţia adoptată, ba mai mult constată, încă o dată, cert faptul că acesta a fost concediat legal, iar restabilirea acestuia într-o funcţie din cadrul IGP, cerinţă admisă de către instanţa de fond şi instanţa de apel în cauza dată, a fost una ilegală si nefondată.

Nu constituie temei de admitere a revizuirii nici afirmaţia revizuentului cum că aceste circumstanţe noi apărute, sunt de natură să influienţeze în fond soluţia instanţei de recurs, deoarece în recursul declarat de MAI la 04.03.2014, se solicită doar casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi soluţii de respingere a acţiunii, respectiv nu a contestat şi hotărîrea instanţei de fond, iar instanţa de recurs nu era în drept să o caseze din oficiu. Or, acest aspect a fost deja supus aprecierii prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28.08.2014, în care expres s-a indicat norma legală care acordă atare împuterniciri instanţei de recurs (art. 445 alin. (1) lit. b) CPC).

În acelaşi timp, abordînd acest aspect prin prisma argumentelor invocate de recurent, în speţă că MAI şi IGP al MAI sunt persoane juridice diferite, iar prima nu a contestat şi hotărîrea instanţei de fond, iar instanţa de recurs nu era în drept să o caseze din oficiu, Colegiul îl consideră neîntemeiat. 6 Astfel, deşi MAI în recursul său din 04.03.2014 nu a solicitat expres şi casarea hotărîrii instanţei de fond, însă a solicitat doar casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi soluţii, prin decizia CSJ din 14.05.2014 prin care au fost desfiinţate ambele soluţii ale instanţelor ierarhic inferioare, nu au fost depăşite limitele judecării recursului, instanţa dispunînd de asemenea împuterniciri legale, şi asta în condiţiile în care, prin decizia instanţei de apel, care a fost solicitată a fi casată, a fost menţinută hotărîrea instanţei de fond.

Or, este lipsită de raţionament casarea doar a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi soluţii, fără a afecta hotărîrea instanţei de fond, doar din motiv că recurentul nu a solicitat expres şi casarea acesteia. Prin urmare, Colegiul reţine că argumentele invocate de revizuent în cererea de revizuire denotă numai nemulţumirea acestuia vis-a-vis de faptul respingerii pretenţiilor sale şi nicidecum nu denotă existenţa acelor motive legale prevăzute în art.449 CPC cu relatarea circumstanţelor importante nou-descoperite atît în sens material, cît şi în sens procesual, care ar avea o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei civile date şi putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată, precum şi probarea acestor circumstanţe, iar toate în cumul ar impune rediscutarea soluţiei irevocabile pe caz.

În acest sens, instanţa de revizuire remarcă că circumstanţele invocate de revizuent ca nou descoperite, în speţă abordarea diferită a statutului MAI şi IGP al MAI, nu au o importanţă esenţială şi determinantă pentru justa soluţionare a litigiului. Asta în condiţiile în care, obiectul litigiului l-a constituit restabilirea reclamantului în funcţie, din motiv că emiterea ordinului de concediere nr. 23ef din 02.02.2011 în temeiul art. 21 pct. 8 al Legii cu privire la poliţie, a avut ca bază săvîrşirea unor contravenţii ce discreditează imaginea efectivului de trupă şi a corpului de comandă, iar ulterior cauza penală pornită pe indicii infracţiunii prevăzute la art. 328 alin. (2) lit.a) Cod penal, a fost încetată prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iunie 2011 pe motiv că există circumstanţe ce exclud tragerea sa la răspundere penală.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă 7 determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Baranov Radu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014 şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Baranov Radu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Inspectoartului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei al RM privind restabilirea în funcţie, încasarea salariului ratat şi a prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corlevschi Iuliana Oprea 8