- Dosarul nr.
- 2ra-331/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 februarie 2015
- Părțile
- Cazac Ion vs ÎS Gările şi Staţiile Auto
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-331/15 — Anularea ordinului şi restabilirea în funcţie
Judecătoria Centru Dosarul nr. 2ra-331/15 Mun. Chişinău Judecător: G. Bivol Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, L. Popova, M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cazac Ion, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cazac Ion către ÎS „Gările şi Staţiile Auto” privind anularea ordinului cu privire la desfăşurarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi reţinerea carnetului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, CONSTATĂ : La data de 13.11.2013 reclamantul Cazac Ion s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto” solicitînd anularea ordinului nr. 369- p din 07.08.2013 cu privire la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei, restabilirea reclamantului în funcţia deţinută la momentul concedierii şi anume administrator al filialei Edineţ a ÎS„Gările şi Staţiile Auto", încasarea salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă şi pentru reţinerea carnetului de muncă.
În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 07.08.2013 a depus cerere de demisie din funcţia de administrator al filialei Edineţ a IS "Gările şi Staţiile Auto". Prin ordinul din 07.08.2013 s-a dispus încetarea contractului de muncă la data de 15.08.2013. La 07.08.2013 reclamantul şi-a retras cererea de demisie iar la data de 08.08.2013 a expediat suplimentar pîrîtului cerere de retragere a cererii de demisie din 07.08.2013. Însă la data de 12.08.2013 reclamantul a fost informat că cererea privind retragerea cererii de demisie nu poate fi acceptată deoarece la data de 07.08.2013 a fost încheiat contract de muncă cu un alt salariat pentru funcţia deţinută de reclamant. Susţine reclamantul că nu este de acord cu răspunsul respectiv şi consideră că pîrîtul a emis prematur ordinul de concediere a reclamantului.
Menţionează reclamantul că şi-a retras cererea de demisie prin scrisoarea 1 expediată angajatorului la 08.08.2013, iar ordinul din 07.08.2013 a fost expediat filialei Edineţ la data de 09.08.2014, de la ÎS „Gările şi Staţiile Auto" din Chişinău prin fax, după ce s-a aflat despre retragerea de către reclamant a cererii de demisie, fapt ce denotă, că angajatorul a urmărit scopul de a nu admite cererea reclamantului prin care a fost retrasă cererea de demisie. Consideră reclamantul că a fost ilegal concediat iar repararea dreptului încălcat poate avea loc prin restabilirea reclamantului în funcţia deţinută anterior. Invocă Cazac Ion că angajatorul a încălcat prevederile art.66 alin.(5) Codul muncii, întrucât nu i-a eliberat carnetul de muncă.
Astfel, ţinînd cont de prevederile art. 151 alin.(l) Codul Muncii şi Hotărârii Guvernului nr.1449 din 24.12.2007, care prevede că dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă, astfel angajatorul urmează să-i achite salariul mediu pentru toată perioada absenţei forţate de la lucru şi reţinerea carnetului de muncă, începând cu 15.08.2013. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 19 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a constatat că reclamantul şi-a realizat în termenul prevăzut de lege dreptul de a-şi retrage cererea de demisie, însă la momentul depunerii acesteia era deja angajată o altă persoană, iar argumentele precum ca a fost angată o altă persoană cu scopul de a nu admite cererea reclamantului sunt considerate a fi neîntemeiate. Cu referire la afirmaţia reclamantului că pîrîtul l-a eliberat din funcţie înaitea expirării termenului, instanţa o consideră lipsită de temei deoarece potrivit Ordinului nr. 369-p din 07.08.2013 privind desfacerea contractului individual de muncă prin demisie, rezultă cert că, contractul individual de muncă încheiat cu Cazac Ion a fost desfăcut la data de 15.08.2013.
De asemena, instanţa a constatat faptul că pîrîtului nu i-a fost reţinut carnetul de muncă, ci dînsul a refuzat să-l ridice. La data de 21 februarie 2014 Cazac Ion a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de către Cazac Ion şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 19 februarie 2014 fără moficări. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Iurie Crivorucica, reprezentantul lui Cazac Ion la 22.12.2014 a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21.10.2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 19.02.2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de recurent să fie admisă integral. La data de 17.02.2015 Zara Vladislav, aministrator al ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Cazac Ion. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
3 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Cazac Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cazac Ion ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cazac Ion, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cazac Ion către ÎS „Gările şi Staţiile Auto” privind anularea ordinului cu privire la desfăşurarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi reţinerea carnetului de muncă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4