2ra-138/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-138/15 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău (jud. G. Moscalciuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Traciuc, M. Anton, L. Popova) ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor al RM, Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei din 09 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea lui Pascaru Alexandr împotriva Ministerului Justiției al RM, Ministerul Finanțelor al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală al RM privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată c o n s t a t ă : La 19 octombrie 2012 Pascaru Alexandr a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Finanțelor privind repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală și încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamatul a invocat că la 07.11.2008, procurorul rl. Hîncești – A. Burlacu a intentat un proces penal în privința sa, fiind bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. h) Cod penal. De la început a invocat că nu a comis infracțiunea încriminată, fapt ce se confirma prin declarațiile martorilor. Peste un an de zile, procurorii E. Nichifor și A. Burlacu au emis ordonanța prin care a fost pus sub învinuire, în baza art. 157 Cod penal. A mai menționat reclamantul că la 06.11.2009, cauza penală a fost expediată spre examinare în instanța de judecată și prin sentința din 24.12.2009 a judecătoriei Hîncești a fost achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin decizia din 02.03.2010 a Curții de Apel Chișinău, apelurile depuse de procuror și partea vătămată au fost admise, a fost casată sentința și a fost pronunțată o hotărîre nouă prin care a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, diindu-i stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 4000 lei. Susține reclamantul că prin decizia din 19.10.2010 a Curții Supreme de Justiție a fost casată decizia instanței de apel și a fost remisă pricina la rejudecare în instanța de apel, care prin decizia din 23.05.2011 a respins apelul depus de procurorul E. Nichifor și partea vătămată, fiind menținută sentința de achitare din 24.12.2009 a judecătoriei Hîncești, iar prin decizia din 31.01.2012 a Curții Supreme de Justiție a fost respins recursul declarat de procuror și menținute hotărîrile contestate.

Consideră reclamantul că prin acțiunile organului de urmărire penală i-au fost cauzate suferințe psihice și materiale. Starea psihică în care s-a aflat pe durata urmăririi penale și cercetării judecătorești nu-i permitea să se concentreze asupra obligațiilor de serviciu, fiind nevoit să solicite concediu pentru îngrijirea copilului minor după divorțul cu soția, circumstanțe condiționate tot de pornirea procesului penal. Mai mult ca atît, susține că nu a putut folosi mijloacele financiare pentru întreținerea sa și a copilului, ci a fost nevoit să apeleze la asistență juridică pentru a-și demonstra nevinovăția, ceea ce a generat stres și o stare de frustrare. Afirmă reclamantul că atît organul de urmărire penală, cît și instanțele de judecată au examinat cauza penală cu depășirea termenului rezonabil, fapt ce denotă încălcarea dreptului garantat de art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Totodată, susține că organele juridice nu au avut nici un temei de fapt și de drept pentru a aprecia cazul drept unul complicat, deoarece natura faptelor ce urmau a fi stabilite era simplă. Consideră reclamantul că statul nu a luat măsurile necesare pentru a face față situației, iar autoritățile judecătorești nu au depus eforturi suficiente pentru a accelera procedurile stabilite de lege și pentru a evita încălcarea art. 6 paragraf 1 CEDO. Solicită reclamantul încasarea din contul Ministerului Finanțelor a prejudiciului material în mărime de 12600 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. La 10 ianuarie 2013, Ministerul Finanțelor al RM a depus cerere privind excluderea sa din proces și atragerea în calitate de pîrît a Ministerului Justiției conform competenței.

Prin încheierea din 03 septembrie 2013 a judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău cauza a fost strămutată după competență la judecătoria Buiucani mun. Chișinău. Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a pretențiilor solicitînd recunoașterea depășirii termenului rezonabil de examinare a cauzei penale; încasarea din contul Ministerului Justiției beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 12600 lei, prejudiciul moral în sumă de 100000 lei, încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 10000 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.art.219,220,221,225 CPP; art.art.1398,1410, 1414-1416, 1422 Cod civil, Legea nr.1545 din data de 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penale, ale procuraturii și instanțelor judecătorești și Legea nr.87 din data de 01.06.2011 privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil.

În cadrul susținerilor verbale prezentate de către reprezentantul Anatolie Istrati, în interesele lui Pascaru Alexandr, acesta a solicitat încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei și prejudiciul material cauzat pentru tragerea ilegală la răspunderea penală și depășirea termenului rezonabil de examinarea cauzei în sumă de 8730 lei, care constă din asistența juridică – 5500 lei, cheltuieli de transport – 3500 lei, cheltuieli pentru xeroxarea actelor – 111 lei.(f.d.127-131) Prin hotărîrea din 17 februarie 2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău s-a admis parțial acțiunea înaintată de Pascaru Alexandr și s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale privind învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal; s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, în beneficiul lui Pascaru 2 Alexandr prejudiciul moral în sumă de 30000 lei, cheltuieli de judecată pentru asistența juridică în sumă de 5500 lei, cheltuieli de transport în mărime de 3000 lei și cheltuieli pentru xeroxarea actelor – 111 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-au admis apelurile depuse de Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și a Procuraturii Generale, a fost casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre de admitere parțială a acțiunii înaintate de Pascaru Alexandr și s-a încasat de la bugetul de stat în beneficiul lui Pascaru Alexandr prejudiciul moral în mărime de 15000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 3000 lei pentru asistența juridică în baza Legii nr.1545 din data de 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penale, ale procuraturii și instanțelor judecătorești , au fost respinse ca tardive pretențiile lui Pascaru Alexandr privind constatarea încălcării termenului rezonabil de judecare a cauzei penale.

În rest, cerințele înaintate au fost respinse ca neîntemeiate. La 04 decembrie 2014, Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea deciziei recurate cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanțele judecătorești au emis hotărîri ilegale, pasibile de a fi casate. Ministerul Finanțelor susține că atît instanța de fond, cît și instanța de apel au încălcat vădit prevederile art. 240, alin.(3) CPC, care stabilește că instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate.

Astfel, reclamantul în cererea de chemare incorect a solicitat încasarea sumelor din contul Ministerului Finanțelor, deoarece acesta nu are calitate de pîrît, ci Statul Republicii Moldova, fapt stipulat și în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești. Declară recurentul că pentru admiterea acțiunii, reclamantul era obligat de a se conforma prescripțiilor legiuitorului și de a înainta solicitări în această privință, ceea ce nu a făcut și instanța în lipsa unei cereri de concretizare privind încasarea sumelor solicitate privind repararea prejudiciilor din contul bugetului de stat, neîntemeiat a admis acțiunea.

La 06 noiembrie 2014, Pascaru Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. Drept temei al recursului înaintat, Pascaru Alexandr a invocat că instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri ilegale, deoarece au interpretat eronat normele de drept material, fapt ce constituie temei de casare a acestora. Susține recurentul că instanța de apel, analizînd legalitatea și temeinicia hotărîrii instanței de fond, prin prisma argumentelor invocate de către el a considerat apelul acestuia întemeiat, însă nu a admis nici una din cerințele solicitate de către acesta, dimpotrivă a diminuat suma despăgubirilor adjudecate prin hotărîrea primei instanțe.

Menționează recurentul că instanțele judecătorești atestă temeinicia pretenției sale și îi acordă posibilitatea de a-și valorifica dreptul său la acțiune în baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25.02.98 și de art. art. 1405, 1422 alin. (1), (3); 1423 alin. (1), (2) Cod civil. Mai mult ca atît că 3 instanțele judecătorești fac trimitere la hotărîrea nr. 9 din data de 09.10.2006 a Plenului Curții Supreme de Justiție, care dă definiție noțiunii de prejudiciu moral și stabilește modalitatea de repararea a acestuia. Relatează și faptul că nu este clară nici soluția instanței de apel, atunci cînd a dispus încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei pentru asistența juridică din cele 8500 lei.

Mai mult decît atît, instanța de apel nu s-a expus asupra celorlalte cheltuieli, care au fost încasate de către instanța de fond și anume cheltuielile de transport și pentru xerocopiile actelor prezentate în instanțele judecătorești. Susține recurentul că nici prima instanță și nici instanța de apel nu s-au expus asupra faptului, precum că fiind învinuit ilegal și nejustificat nu a putut fi avansat în gradul militar și a fost defavorizat în fața colectivului CPS Hîncești.

Totodată, afirmă că instanța de apel neîntemeiat a stabilit faptul omiterii termenului de prescripție prevăzut de lege privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătorești, deoarece conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziție. Prin urmare, instanța de apel eronat a interpretat normele materiale menționate supra și nu a ținut cont de faptul că judecătoria Rîșcani, mun.

Chișinău la data de 09.03.2012 a emis încheierea de a nu da curs cererii de chemare în judecată cu care a făcut cunoștință la 18.06.2012 și consideră că depășirea termenului de 6 luni este motivat, fapt ignorat de instanța de apel. La 06 ianuarie 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău solicitînd casarea deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În susținerea recursului declarat, s-a invocat ilegalitatea deciziei contestate, care urmează a fi casată. Drept motiv de ilegalitate s-a menționat că instanța de apel a examinat pricina superficial și a interpretat eronat normele de drept material, și anume în partea aprecierii prejudiciului moral.

Mai relatează recurentul că potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice este reparabil în urma reținerii ilegale, aplicarea ilegală a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarația de a nu părăsi țara sau localitatea, tragerii ilegale la răspunderea penală. În speță, intimatul nu a fost reținut sau arestat și în privința lui nu a fost aplicată nici o măsură preventivă, fiindu-i aplicată doar o amendă penală, care nu reprezintă o privare de libertate. Consideră că odată ce persoana a fost achitată, aceasta constituie prin sine o remediere echitabilă. Examinînd temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor al RM, Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

4 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al RM, Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției al RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererile de recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al RM, Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției al RM, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al RM, Pascaru Alexandr, Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 09 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5