2ra-280/15 — Încasarea datoriei ş.a.

dosarul nr. 2ra-280/15 prima instanţă: L. Lupaşco. instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai. ÎNCHEIERE 12 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Termoactiv”, avocatul Natalia Covaliov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Termoactiv” împotriva Asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/285 şi Donţu Igor cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 c o n s t a t ă La 25 iunie 2013, societatea cu răspundere limitată „Termoactiv” (în continuare – S.R.L.

„Termoactiv”) s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/285 şi Donţu Igor cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, a invocat că, la 24 decembrie 2012 a încheiat cu Donţu Igor acordul nr. 11/12-2012 privind furnizarea energiei termice, prin care Donţu Igor s-a obligat să achite în beneficiul S.R.L. „Termoactiv” 1100 lei pentru fiecare gigacalorie consumată. Menţionează, că în pct. 17 din acordul nr. 11/12-2012 este prevăzută şi clauza penală în mărime de 1% din cuantumul sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere. Invocă faptul, că conform actului de verificare din 01 iunie 2013, Donţu Igor datorează 5419, 53 lei pentru consumul de energie termică şi penalitatea în cuantumul sumei de 3488, 09 lei.

La data de 04 iunie 2013, Donţu Igor a fost somat să achite datoria restantă sus menţionată însă ultimul a refuzat în mod tacit să plătească. Solicită S.R.L. „Termoactiv”, încasarea datoriei în mod solidar de la Asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/285 şi Donţu Igor pentru livrare de energie termică în sumă de 5419, 53 lei, a penalităţii în cuantumul sumei de 3488,09 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 1270 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2014, s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat, de la Asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/285, datoria pentru consumul de energie termică pentru perioada de 01 decembrie 2012 – 01 martie 2013, în sumă de 5419, 53 lei, penalitatea în cuantumul sumei de 3488, 09 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1270 lei, s- a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind încasarea în mod solidar şi de la Donţu Igor a sumelor sus indicate.

În motivarea hotărârii, prima instanţă a constatat, că acordul nr. 11/12-2012 din 24 decembrie 2012 a fost încheiat între S.R.L. „Termoactiv” şi Asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/285. Totodată prima instanţă a stabilit că între S.R.L. „Termoactiv” şi Donţu Igor nu există careva relaţii contractuale or, acordul nr. 11/12-2012 din 24 decembrie 2012, nu a fost negociat cu Donţu Igor, acesta nefiind parte la acordul în cauză. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, s-a admis apelul declarat de Asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/285 în partea încasării penalităţii în sumă de 3488, 09 lei şi s-a emis o nouă hotărâre în această parte prin care capătul de cerere cu privire la încasarea penalităţii din contul Asociaţiei de coproprietari în condominiu nr. 55/285 s-a respins ca fiind neîntemeiată iar în rest hotărîrea s-a menţinut.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a constatat, că acordul nr. 11/12-2012 din 24 decembrie 2012 nu prevede posibilitatea încasării penalităţii de la Asociaţia de coproprietari în condominiu nr. 55/285 în caz de neachitare a facturii pentru energia termică consumată. La 09 decembrie 2014, reprezentantul S.R.L. „Termoactiv”, avocatul Natalia Covaliov, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2014. În motivarea recursului menţionează, că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

2 Invocă faptul, că clauza penală prevăzută în contract se referă atât la consumatorul fără contract cât şi la asociaţie. Consideră, că instanţa de apel urma să ţină cont nu doar de interesele patrimoniale ale debitorului dar şi de interesele creditorului. Menţionează, că instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale doar în situaţii excepţionale, care nu au fost prezente la caz. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: 3 a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute în normele de drept citate.

Argumentele recurentului, precum că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi clauza penală prevăzută în contract se referă atât la consumatorul fără contract cât şi la asociaţie, nu pot fi reţinute pe motiv că sunt neîntemeiate, în acest sens instanţa de apel a examinat just şi sub toate aspectele probele invocate de către părţi în contextul circumstanţelor constatate iar obiecţiile recurentului sunt apreciate ca declarative, fără suport legal şi constituie un punct de vedere al recurentului care nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului. Totodată nu pot fi reţinute argumentele recurentului cu referire la reducerea clauzei penale or, respingerea ca neîntemeiată a solicitării de încasare a penalităţii nicidecum nu reprezintă o reducere a clauzei penale.

Astfel, instanţa de recurs notează că recurentul, nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată „Termoactiv”, avocatul Natalia Covaliov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul societăţii cu răspundere limitată 4 „Termoactiv”, avocatul Natalia Covaliov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5