2ra-1187/15 — Încasarea în mod solidar a datoriei, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L.Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-1187/15 instanţa de apel: D.Manole, S.Arnaut, E.Fistican ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Termoactiv”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată ,,Termoactiv” împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/285 şi Vlad Ion cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Termoactiv” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 septembrie 2014 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 21 iulie 2013 SRL ,,Termoactiv” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ACC 55/285 şi Vlad Ion cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a încheiat cu ACC 55/285 acordul nr. 11/12-2012 din 24 decembrie 2012 privind furnizarea energiei termice, iar ultimul s-a obligat să achite consumul pentru energia termică a cîte 1 100 lei per Gkal. Susţine că, potrivit actului de verificare din iunie 2013 s-a constatat că Vlad Ion are datorii faţă de SRL ,,Termoactiv” în sumă de 5 169 lei pentru consumul de energie termică şi penalitate în mărime de 2 235.79 lei, iar în total suma de 7 404.95 lei, invocînd pct. 7.5, 16, 17 ale acordului, iar Vlad Ion refuză să achite suma datorată.

A invocat că, la 04 iunie 2013 s-a adresat cu reclamaţie faţă de Vlad Ion, solicitînd achitarea datoriei, însă ultimul a refuzat. Consideră că, este în drept de a solicita încasarea penalităţii în mărime de 1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere, deoarece astfel de clauză a fost prevăzută în pct. 3 şi 4 ale acordului enunţat supra, iar potrivit art. 268 lit. a) Codul Civil, acestea se prescriu în termen de 6 luni. Cere, prin cererea de chemare în judecată şi cererea din 08 septembrie 2014, încasarea în mod solidar de la ACC 55/285 şi Vlad Ion în beneficiul SRL ,,Termoactiv” a datoriei în mărime de 5 169.16 lei, pentru livrarea agentului termic, penalitate în mărime de 2 235.79 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL ,,Termoactiv” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de către SRL ,,Termoactiv” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 18 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL ,,Termoactiv” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care urma a fi aplicată şi nu au elucidat pe deplin circumstanțele cauzei.

Susţine că, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că actul juridic încheiat între părţi, conţine clauze care stabilesc condiţii clare, precise, care generează drepturi şi obligaţii, inclusiv şi preţul pentru serviciile prestate, adică per Gkal a agentului termic. Astfel, actul juridic conţine elementele necesare valabilităţii unui contract, care au generat drepturi şi obligaţii unul faţă de altul. Menţionează că, în urma efectuării controlului de către Agenţia de Protecţie a Consumatorului, s-a reiterat legalitatea acordului încheiat, iar instanţele judecătoreşti incorect au stabilit că, nu există nici un act juridic încheiat şi au evitat să expună în hotărîre relaţiile juridice între părţi.

Suplimentar a indicat că, preţul indicat pentru o Gkal în acordul încheiat a fost confirmat de către ANRE, iar normele Codului Civil precum şi acordul prevăd penalităţi pentru neonorarea obligaţiilor. Consideră că, instanţele de judecată nu au dat o apreciere corectă probelor prezentate şi nu au aplicat normele materiale la cazuri similare. Prin referinţa depusă la 11 mai 2015 Vlad Ion a solicitat de a declara recursul inadmisibil, întrucît nu sunt întrunite temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SRL ,,Termoactiv” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL ,,Termoactiv” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către SRL ,,Termoactiv” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL ,,Termoactiv” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Termoactiv” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4