2ra-49/15 — Încasarea datoriei

prima instanță: S. Dimitriu, dosarul nr. 2ra-49/15 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga, DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covelanco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Bulmaga Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulmaga Petru împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ţînţari Andrei, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 12 decembrie 2013 și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 09 iulie 2013, Bulmaga Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei și a cheltuitor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat, că la 16 iulie 2009, l-a împuternicit pe Ţînţari Andrei, în baza procurii nr. 3960, întocmită notarial să dispună de bunul imobil situat în or. Sîngera, mun. Chișinău, str. Ştefan cel Mare 97, și în acest sens să depună, să primească, să semneze actele necesare și să primească suma bănească pentru bunul înstrăinat. Ca urmare a împuternicirilor acordate, la 15 iulie 2010, Ţînţari Andrei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4330, a înstrăinat bunul imobil menţionat lui Ştirbu Andrei la prețul de 444 398 lei, însă, nu i-a restituit suma primită la vânzarea imobilului.

Menționează că toate adresările sale către Ţînţari Andrei, în vederea restituirii sumei primite în rezultatul tranzacţiei de vînzare-cumpărare a imobilului nu s-au soldat cu succes, fapt care şi a constituit temei pentru depunerea prezentei cereri de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Ţînţari Andrei în beneficiul lui Bulmaga Petru datoria în suma de 444 398 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 18 585,94 lei, iar în total suma de 462 983,94 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ţînţari Andrei, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 23 octombrie 2014, Bulmaga Petru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că prin decizia instanței de apel, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale ce prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată, mai mult, decizia instanței de apel a fost emisă contrar prevederilor at.

241, și art. 390 CPC. Menționează că decizia instanţei de apel contravine prevederilor art. 241, 390 CPC, care prevede expres că în motivarea hotărîrii instanţa judecătorească este obligată să indice circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la acestea circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, retenţiile sau obiecţiile căror participanţi la proces sunt recunoscute în întregime sau parţial temeinice, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Cu referire la normele invocate, consideră că instanţa de apel urma să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre, însă, la caz, acest fapt nu a fost respectat, nefiind clar în decizie probele pe care instanța le-a reținut ca pertinente, nu a fost motivată soluția și concluzia, cât şi nu au fost indicate normele legale, care au constituit temei de anularea parțială a contractului de vânzare- cumpărare. Indică că instanța de apel la emiterea deciziei, eronat a concluzionat precum că Ţînţari Andrei nu a primit suma de bani în urma tranzacției de vânzare-cumpărare, din motiv că conform clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, mijloacele bănești au fost transmise până la semnarea contractului.

Apreciază drept eronate concluziile instanţei de apel precum că Ţînţari Andrei nu a primit suma de bani în urma tranzacţiei de vînzare-cumpărare, înrucît conform clauzelor contractului de vînzare-cumpărare suma de bani a fost transmisă pînă la semnarea contractului, cît şi referirea în susţinerea soluţiei menţionate la ordonanțata de neîncepere a urmării penale din 08 decembrie 2011, deoarece, prin această ordonanță s-a dispus doar neînceperea urmări penale, cu recomandare de a se adresa în acest sens în instanța de judecată în ordinea civilă.

La fel, consideră neîntemeiate şi argumentele intimatului cu referire la faptul că nu este de acord cu cerinţele pretinse de el, întrucît însuşi cumpărătorul a achitat suma proprietarului imobilului, or, în acest sens nu a fost prezentată nici o probă pertinentă şi admisibilă, mai mult ca atît procura a fost eliberată pe numele lui Ţînţari Andrei la data de 16 iulie 2009, pe cînd tranzacţia a fost efectuată peste una an, şi anume la data de 15 iulie 2010. Afirmă că în cazul primirii banilor de către el pentru vînzarea bunului imobil, n- ar fi sensul să fie reprezentat în faţa notarului de către Ţînţari Andrei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 19 iunie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 19 august 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 93), iar recurentul insistă că a făcut cunoştinţă cu decizia contestată la 22 august 2014. Iar alte probe care ar atesta contrariul la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 octombrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Ţînţari Andrei, Bulmaga Petru a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei în mărime de 444398 lei şi a cheltuielilor de judecată. Judecând pricina în cauză prima instanţă a admis integral acţiunea şi a încasat de la Ţînţari Andrei în beneficiul lui Bulmaga Petru suma datoriei rezultată din neexecutarea obligaţiei în mărime de 444398 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 18585,94 lei, iar în total suma de 462983,94 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ţînţari Andrei, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii formulate de Bilmaga Petru.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, a reţinut că este adevărat că anume Ţânţari Andrei, din numele lui Bulmaga Petru, a încheiat cu Ştirbu Andrei contractul de vânzare-cumpărare nr. 4330 din 15 iulie 2010, însă, banii pentru bunul imobil au fost achitați nemijlocit vânzătorului Bulmaga Petru, fapt specificat expres în pct. 3 a contractului menționat, şi anume că banii în suma de 444 398 lei au fost achitați integral de către cumpărător vânzătorului până la momentul semnării contractului. La fel instanţa de apel a remarcat că indirect, poziţia lui Ţînţari Andrei se confirmă şi prin ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din 08 decembrie 2011, din conţinutul căreia rezultă că la 16 noiembrie 2011, Bulmaga Petru s-a adresat organelor de poliţie cu o cerere privind atragerea la răspundere a lui Ştirbu Andrei, care prin escrocherie, ar fi însuşit de la el 600 000 lei.

Instanţa de recurs constată că instanţa de apel, la judecarea apelului, a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii formulate de Bulmaga Petru. În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că prin procura autentificată de notarul Criucova Svetlana, la 16 iulie 2009, sub nr. 3960, Bulmaga Petru l-a împuternicit pe Ţînţari Andrei să dispună de imobilul situat în mun. Chișinău, or. Sângera, str. Ștefan cel Mare 97, cu nr. cadastral 0111111.029; 01;02;03;04; inclusiv, să vîndă, schimbe, doneze, dea în chirie şi gajeze şi să reprezinte interesele sale ca proprietar în toate organele administrative şi de statal RM, cît şi în faţa notarilor.

Pentru aceasta, Ţînţari Andrei a fost împuternicit să depună, să primească, să semneze toate documentele necesare, să primească bani cuveniţi, inclusiv oformarea numărului de telefon, scoaterea de la viza de domiciliu din apartamentul sus-indicat, să îndeplinească toate acţiunile şi formalităţile ce ţin de această împuternicire (f.d. 7). Este cert şi faptul că prin contractul de vânzarea-cumpărare nr. 4330 din 15 iulie 2010 (f.d. 8-9) Ţînţari Andrei, care a acționat din numele lui Bulmaga Petru, având calitate de vânzător a înstrăinat lui Ştirbu Andrei în calitate de cumpărător imobilul situat în mun. Chișinău, or. Sângera, str. Ștefan cel Mare 97, cu nr. cadastral 0111111.029; 01;02;03;04. Din conţinutul contractului nominalizat rezultă că preţul convenţiei constituie 444398 lei, care a fost achitat pe deplin de către cumpărătorul Ştirbu Andrei vînzătorului, până la momentul semnării contractului.

Iar conform conţinutului contractului „vînzătorul” este numit Ţînţari Andrei, care acţiona din numele lui Bulmaga Petru în baza procurii nr. 3960, autentificat de către notar privat Criucova Svetlana la 16 iulie 2009. La acest segment se va reţine că la încheierea prezentului contract părţile şi-au manifestat dorinţa de a contracta, iar actul juridic menţionat şi-a produs efectele juridice din momentul încheierii lui. Astfel, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu referire la temeinicia acţiunii formulate de Bulmaga Petru şi admiterea acesteia, or, în speţă s-a stabilit cu certitudine că în urma înstrăinării imobilului la preţul de 444398 lei, intimatul Ţînţari Andrei nu a transmis suma de bani primită de la cumpărător mandantului Bulmaga Petru, aspecte faptice care se coroborează cu explicaţiile ultimului din cererea de chemare în judecată.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține şi prevederile art. 512 alin.(1) din Cod civil, care stipulează că în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei pretații, iar debitorul este ținut să o execute. Conform art. 572 alin.(1) din Cod civil, temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Conform art. 602 alin.(1), (2) din Cod civil, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este deținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Conform art. 668 alin.(1) din Cod civil, contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității. Raportând cadrul legal enunțat la caz, instanța de recurs reține drept justă concluzia primei instanțe cu privire la încasarea de la Ţînţari Andrei în beneficiul lui Bulmaga Petru suma datoriei rezultată din neexecutarea obligației, or, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4330 din 15 iulie 2010, Ţînţari Andrei, reprezentând interesele lui Bulmaga Petru a vândut lui Ştirbu Andrei bunul imobil cu nr. cadastral 0111111,029; 01; 02;03;04; situat în mun. Chișinău, or.

Sângera, str. Ștefan cel Mare, 97, însă, în urma împuterniciților acordate, Ţînţari Andrei nu a restituit lui Bulmaga Petru suma primită pentru vânzarea imobilului. În această ordine de idei, se constată că instanța de apel a apreciat eronat atât condițiile contractului de vânzare-cumpărare nr. 4330 din 15 iulie 2010, cât și faptul că mijloacele bănești pentru imobilul vândut au fost achitați integral lui Bulmaga Petru, deoarece, din conținutul contractului menționat rezultă cu certitudine că Tînţari Andrei a acționat la încheierea tranzacției din nume lui Bulmaga Petru, respectiv anume Tînţari Andrei a fost numit în contract în calitate de „vânzător”, iar, reieșind din pct. 3 a contractului indicat suma de bani în mărime de 444 398 lei a fost achitată integral de către cumpărătorul Ştirbu Andrei vânzătorului la caz, Tînţari Andrei.

În concluzie, instanţa de recurs ţine să reitereze că la caz nici un element de probă nu a confirmat transmiterea lui Bulmaga Petru a sumei de bani achitată de cumpărătorul Ştirbu Andrei pentru casa procurată , aspect ce răstoarnă concluziile şi soluţia instanţei de apel. Totodată, la caz au relevanţă şi prevederile art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de judecată. Conform art. 96 alin.(1) CPC instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Cu referire la dispozițiile citate şi ţinînd cont de faptul că la depunerea cererii de chemare în judecată, recurentul a achitat taxa de stat în mărime de 13 83,94 lei (f.d. 21) şi pentru citarea publică conform bonului de plată, nr. 106 a achitata suma de 102 lei (f.d. 34), iar fiind asistat la judecarea pricinii de către avocatul Tudor Ţurcanu, a achitat ultimului pentru serviciile de asistență juridică suma de 5 000 lei, fapt ce se confirmă prin bonul de pată seria EO nr. 663046 (f.d.33), temeinic prima instanță a dispus compensarea din contul intimatului Ţînţari Andrei a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către recurent. În conexiunea celor relatate, se constată că, instanţa de apel, nu a calificat corect din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea lui Bulmaga Petru.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Bulmaga Petru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău 19 iunie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulmaga Petru împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva