2rh-20/16 — Încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S. Dimitriu dosarul nr. 2rh-20/16 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga instanţa de recurs: S. filinova, M. Ghervas, D. Mardari, E. Covalenco, T. Chisca-Doneva ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Ţînţari Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulmaga Petru împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, prin care a fost admis recursul declarat de către Bulmaga Petru, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014 şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 12 decembrie 2013, constată: La 09 iulie 2013, Bulmaga Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei și a cheltuitor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat, că la 16 iulie 2009, l-a împuternicit pe Ţînţari Andrei, în baza procurii nr. 3960, întocmită notarial să dispună de bunul imobil situat în or. Sîngera, mun. Chișinău, str. Ştefan cel Mare 97, și în acest sens să depună, să primească, să semneze actele necesare și să primească mijloace băneşti pentru bunul înstrăinat. Ca urmare a împuternicirilor acordate, la 15 iulie 2010, Ţînţari Andrei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4330, a înstrăinat bunul imobil menţionat lui Ştirbu Andrei la prețul de 444 398 lei, însă, nu i-a restituit suma primită la vânzarea imobilului.

Menționează că toate adresările sale către Ţînţari Andrei, în vederea restituirii sumei primite în rezultatul tranzacţiei de vînzare-cumpărare a imobilului nu s-au soldat cu succes, fapt care şi a constituit temei pentru depunerea prezentei cereri de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Ţînţari Andrei în beneficiul lui Bulmaga Petru datoria în suma de 444 398 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 18 585,94 lei, iar în total suma de 462 983,94 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ţînţari Andrei, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, a fost admis recursul declarat de către Bulmaga Petru, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 18 februarie 2015, Ţînţari Andrei, reprezentat de avocatul Miroliubov Rodica, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de recurs cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de recurs. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, cererea de revizuire depusă de către Țînțari Andrei reprezentat de avocatul Miroliubov Rodica a fost respinsa ca inadmisibilă.

La 08 aprilie 2015, Țînțari Andrei, reprezentat de avocatul Miroliubov Rodica a mai depus o cerere de revizuire, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de recurs cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de recurs. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 24 iunie 2015, cererea de revizuire depusă de către Țînțari Andrei reprezentat de avocatul Miroliubov Rodica a fost respinsa ca inadmisibilă. La 07 decembrie 2015, Ţînţari Ludmila a depus cererea de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de recurs cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de recurs.

În motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. 449 lit. c) CPC a invocat că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Susţine că conform certificatului de căsătorie intimatul-pîrît Ţînţari Andrei începînd cu 28 mai 1993, se află cu dînsa în relaţii de căsătorie, fapt confirmat prin copia certificatului de căsătorie anexat la materialele cauzei date. Prin urmare, consideră că în condiţiile în care a fost înaintată o cerere de încasare a unor sumei enorme de bani de la Ţînţari Andrei, în mod direct sînt încălcate şi drepturile sale, or se pretinde la sume băneşti care au statutul de proprietate comună în devălmăşie. Mai invocă în susţinerea poziţiei sale şi prevederile art. 19 alin.(1), art. 20 alin.(1) Codul familiei, cît şi art. 371 Cod civil, care reglementează aspecte ce ţin de proprietate comună în devălmăşie a soţilor.

Afirmă că prin certificatul de căsătorie, se confirmă cu certitudine faptul că hotărîrile judecătoreşti adoptate pe marginea cauzei date au generat afectarea drepturilor şi intereselor sale, fără atragerea ei în procesul dat. Or, în condiţiile în care a fost dispusă încasarea de la Ţînţari Andrei a sumei de 444 398 lei, este prejudiciată proprietatea comună în devălmăşie deţinută de dînsa împreună cu soţul său, deoarece un contract matrimonial nu a fost încheiat, iar toate bunurile, inclusiv şi banii reprezintă proprietatea comună în devălmăşie a soţilor. Remarcă că prin prisma art.67 alin.(3) CPC, instanţa de judecată este în drept să introducă în proces şi din oficiul persoana a cărei drepturi pot fi afectate prin hotărîrea judecătorească, în calitate de intervenient accesoriu.

Cu toate acestea, însă, menţionează că nu a fost atrasă în procesul dat nici ca parte şi nici ca participant, pe cînd obiectul cauzei examinate - dispunerea încasării a sumei de 444 398 lei de la pîrîtul-intimat, î-i afectează proprietatea sa. Indică că instanţa de judecată prin soluţia adoptată, a generat încălcarea dreptului său de proprietate, fără a-i asigura dreptul de a se expune pe marginea cererii depuse. Ca urmare a celor expuse, consideră că decizia instanţei de recurs urmează a fi desfiinţată, deoarece s-a constat că instanţa a emis o hotărîre care afectează dreptul său de proprietate, respectiv, acesta se încadrează în prevederile art. 449 lit. c) CPC, fiind unul din temeiurile revizuirii.

Întru susţinerea cererii de revizuire înaintate, invocă şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care reiterează că instanţele judecătoreşti naţionale sunt în drept de a admite derogări din principiile şi garanţiile stabilite prin normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, inclusiv şi din principiul securităţii raporturilor juridice, cînd aceasta este necesară într-o societate democratică, pentru garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului. În acest sens, susţine că, cererea de revizuire înaintată, reieşind din sensul art. 3, 6 şi paragraful 2 al art. 4 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, nu constituie încălcarea în privinţa intimatului a principiului securităţii raporturilor juridice, ci reprezintă o măsură necesară şi admisibilă într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor omului şi a echităţii justiţiei.

Or, abaterile de la normele de drept admise la examinarea cauzei nu pot fi rectificate decît prin reexaminarea cauzei date, şi ca urmare fiind absolut necesară redeschiderea procesului dat pe motivul de drept invocat mai sus. Îşi întemeiază cererea de revizuire în baza art. 449 lit. c) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul Ţînţari Ludmila, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. c) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia adeverinţei de căsătorie Seria VI-БМ nr.257461, prin care se confirm că începînd cu 28 mai 1993 Ţînţari Andrei se află în relaţii de căsătorie cu Ţînţari Lidmila, invocînd în acest sens că prin înaintarea acţiunii împotriva lui Ţînţari Andrei, în mod direct se încalcă şi drepturile ei, deoarece se pretinde încasarea unor sume de bani care au statut de proprietate comună în devălmăşie. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Colegiul reține că în cazul invocării temeiului prevăzut de art. 449 lit. c) CPC, este important ca hotărîrea a cărei revizuire se cere să fie emisă în lipsa unei persoane care nu a fost implicată, iar instanţa de judecată să constate că persoana care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios. În acest sens revizuentul urmează să prezente probe pertinente şi concludente, iar instanţa urmează să constate dacă prin hotărîrea supusă revizuirii, persoanei implicate în proces, i-au fost încălcate careva drepturi.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuenta în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. c) CPC, aceasta deoarece, prin decizia revizuirea căreia se solicită, a fost dispusă încasarea de la Ţînţari Andrei în beneficiul lui Bulmaga Petru suma datoriei rezultată din neexecutarea obligaţiei de reprezentare. Or, prin contractul de vânzarea-cumpărare nr. 4330 din 15 iulie 2010 Ţînţari Andrei, acţionînd din numele lui Bulmaga Petru, în baza procurii nr. 3960 din 16 iulie 2009, a înstrăinat lui Ştirbu Andrei imobilul situat în mun.

Chișinău, or. Sângera, str. Ștefan cel Mare 97 la un preţ de 444 398 lei, însă, în urma împuterniciților acordate, Ţînţari Andrei nu a restituit lui Bulmaga Petru suma primită pentru vânzarea imobilului. Astfel fiind, este evident că revizuenta Ţînţari Ludmila nu este subiect al tranzacţiilor menţionate, iar suma pretinsă spre încasare din contul lui Ţînţari Andrei nu reprezintă proprietate comună în devălmăşie a soţilor Ţînţari, ci mijloace băneşti ce provin din tranzacţia vînzării bunului imobil, care în pofida împuternicirilor conferite reprezentantului Ţînzari Andrei urmau a fi transmişi, după efectuarea tranzacţie, proprietarului imobilului Bulmaga Andrei, fapt însă nerealizat de către reprezentant.

Sub aspectul celor constatate, este evident că hotărîrile instanţelor de judecată adoptate în prezenta cauză civilă, vizînd în speţă încasarea datoriei pentru neexecutarea obligaţie de reprezentare, nu lezează în drepturi revizuenta, or, aceasta nu este parte a raportului juridic litigios. Cu atît mai mult că instanţei nu au fost prezentate probe pertinente și concludente ce ar confirma sau ar indica în mod sugestiv asupra faptului că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea căreia se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, în special drepturilor Ludmilei Ţînţari. Relevant este şi faptul că nici Ţînţari Andrei, care a fost implicată ca parte în proces și a participat la examinarea cauzei, nu a solicitat implicarea în proces a soţie sale Ţînţaru Ludmila, aspect ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că circumstanţele descrise în cererea de revizuire nu corespund exigenţelor art. 449 lit. c) al CPC şi nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015. Respectiv, împrejurările invocate de revizuentul Ţînţari Ludmila nu pot influenţa soluţia adoptată. Astfel, Colegiul conchide că Ţînţari Ludmila nu a confirmat instanţei de judecată existenţa temeiurilor prevăzute în art. 449 lit. c) CPC - faptul că prin hotărîrile judecătoreşti adoptate în litigiul dedus judecării a fost lezată în careva drepturi.

În consecinţă, sub aspectul analizat, instanţa de revizuire conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Prin urmare, având în vedere că revizuentul Ţînţari Ludmila în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova, Eugenia şi Doina Duca vs Moldova). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ţînţaru Ludmila împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bulmaga Petru împotriva lui Ţînţari Andrei cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Tamara Chişca-Doneva