2ra-230/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-230/15 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Andrian Scorici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ,,Eurotir-Trans” împotriva lui Scorici Andrian cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de SRL ,,Eurotir-Trans”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 05 iulie 2012 SRL ,,Eurotir-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Scorici Andrian cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că, Scorici Andrian este angajat al întreprinderii ,,Eurotir-Trans” SRL, în funcţie de şofer international, în baza contractului individual de muncă din 22 noiembrie 2011 şi a ordinului nr.24 din 22 noiembrie 2011. Conform p.1.4 şi p.2.5 lit. d) al contractului individual de muncă, salariatul Scorici Andrian poartă răspundere materială deplină pentru toate bunurile materiale încredinţate acestuia pentru exercitarea obligaţiunilor sale, la fel şi pentru pierderile materiale şi alte urmări cauzate în urma accidentelor rutiere produse din vina salariatului.

Susţine că în perioada 03 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2012 lui Scorici Andrian i-a fost încredinţat camionul de model DAF FT XF 105.410, cu n/î KAN 721, nr. caroseriei XLRTE47MS0E742045, în baza procurii eliberate de administraţia societăţii. La 18 februarie 2012 orele 15.40, Scorici Andrian conducînd camionul menţionat mai sus, în Republica Turcia, regiunea Kutahya, sectorul Inonu, pe drumul nr.D650-05, la al 12-lea kilometru al autostrăzii de stat, a încălcat regulile de circulaţie rutieră şi deplasîndu-se cu viteză excesivă neregulamentar, a intrat pe banda de contrasens a drumului cu mai multe benzi de circulaţie, s-a ciocnit cu camionul de model Mitsubishi, cu n/î 03UN791, condus de Mistafa Gorgulu, care venea din contrasens.

Susţine că circumstanţa dată este confirmată prin procesul-verbal al accidentului rutier nr.64 din 18 februarie 2012 şi înregistrările de bord a autocamionului (a tahografului). Reclamantul menţionează că conform concluziei raportului de constare tehnico-ştiinţifică nr.744 din 03 martie 2012, suma prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier constituie suma de 350210 lei. Totodată, pentru efectuare constatării tehnico-ştiinţifice nr.744 din 03 martie 2012, a achitat suma de 642 lei. În urma accidentului rutier a fost deteriorată şi semiremorca de model GROENEWEGEN, cu n/î C280RA caroseria XL962000030002206, prejudiciul material cauzat în urma deteriorării semiremorcii constituind 12710 lei.

Astfel, prejudiciul material total cauzat constituie 363362 lei. Mai afirmă că a încercat de mai multe ori să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, solicitînd lui Scorici Andrian repararea prejudiciului material în mod benevol, inclusiv achitarea în rate a acestuia, însă ultimul nu a binevoit să se prezinte la serviciu pentru a stabili modul de reparare a prejudiciului material şi nici nu răspunde la telefoane. Reclamanta indică că camionul a fost cumpărat în credit şi la momentul de faţă, fiind deteriorat total, nu aduce venituri întreprinderii, iar creditul este achitat la timp. Cere repararea prejudiciului material în mărime de 363362 lei, inclusiv cheltuielile pentru chiria unei semiremorci, cheltuieli de motorină legate de transportarea şi aducerea camionului deteriorat în RM, cheltuieli pentru parcarea pînă la transportarea acesteia în RM, cheltuieli judiciare, inclusiv taxa de stat pentru judecarea cauzei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014, a fost amînată plata taxei de stat pînă la examinarea pricinii, a fost admis apelul declarat de SRL,,Eurotir-Trans”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care a fost admisă parţial acţiunea şi încasat de la Scorici Andrian prejudiciul material în mărime de 350210 lei şi taxa de stat în sumă de 7879 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. La 19 noiembrie 2014 Scorici Andrian a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea admiterii parţiale a acţiunii şi menţinerea în această parte a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2013. În motivarea recursului a menţionat că decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, precum şi a normelor de drept procedural, iar concluzia instanţei este în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, între el şi SRL,,Eurotir-Trans” nu a fost încheiat vreun contract de răspundere materială deplină, iar speţa dată nu cade sub incidenţa cazurilor descrise expres în lege pentru survenirea răspunderii materiale depline. De asemenea, procura la care face referire instanţa de apel, nu poate fi catalogată ca fiind unică, or acesta este eliberată pentru o perioadă de 4 ani (03 ianuarie 2011-21 decembrie 2014). Deci, este mai degrabă o procură multiplă.

Totuşi, chiar şi pentru a putea fi tras la răspundere materială limitată, angajatorul trebuie să demonstreze faptul că accidentul rutier s-ar fi produs din vina recurentului, în situaţia în care organele de constatare din Turcia nu au stabilit acest fapt. Cu referire la proces-verbal al accidentului rutier a menţionat că acesta nu este supralegalizat în modul cuvenit şi nici nu a fost depus în original sau în copia autentificată. Mai mult ca atît, în acest proces-verbal lipseşte semnătura recurentului sau vreo menţiune în acest sens. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, Andrian Scorici a declarat recurs la 19 noiembrie 2014 în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 30 septembrie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum s-a stabilit, SRL,,Eurotir-Trans” prin acţiunea dată pretinde la repararea prejudiciului material ca rezultat al deteriorării la data de 18 februarie 2012, pe teritoriul statului Turcia, a camionului de model DAF FT XF 105.410, cu n/î KAN 721, nr. caroseriei XLRTE47MS0E742045 şi a semiremorcii de model GROENEWEGEN, cu n/î C280RA caroseria XL962000030002206, ce-i aparţin cu drept de proprietate, de la Scorici Andrian, care era angajat al societăţii în calitate de şofer internaţional cu răspundere materială deplină şi care se afla la acel moment la volanul autovehiculului. Prima instanţă în motivarea hotărîrii de respingere a acţiunii a indicat că, salariatul Scorici Andrian nu poartă răspundere materială deplină şi nu cade sub incidenţa art. 337 şi 338 Codul muncii, ci urmează a fi aplicate faţă de acesta limitele răspunderii materiale a salariatului conform art. 336 Codul muncii, cu suportul probator acumulat şi cu respectarea procedurii stabilite.

În susţinerea aceleiaşi argumentări a indicat că funcţia de şofer, deţinută de pîrît, nu se include în Nomenclatorul funcţiilor şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială deplină, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004. Instanţa de apel la admiterea parţială a pretenţiilor reclamantului a indicat că, salariatul poartă răspundere materială deplină în coraport cu art. 338 al. (1) lit. b) şi lit. f) Codul muncii, deoarece acesta a primit bunul prin procură şi a cauzat paguba materială în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă. La fel, instanţa a făcut trimitere şi a admis ca probă procesul-verbal al accidentului rutier produs pe teritoriul Turciei, din care rezultă culpa şoferului Scorici Andrian de cele întîmplate.

Concluziile instanţei de apel sunt pripite şi premature din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 138 al. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Art. 139 al. (1) CPC stabileşte că, documentele şi alte acte eliberate de autorităţi şi de persoane cu funcţie de răspundere în limitele competenţei şi împuternicirilor lor se prezumă a fi autentice.

Dacă are unele suspiciuni în privinţa autenticităţii lor, instanţa este în drept să ceară din oficiu ca autoritatea sau persoana cu funcţie de răspundere care le-a eliberat să certifice autenticitatea lor. Autenticitatea documentelor şi a altor acte eliberate de autorităţile străine se determină conform art.466. În conformitate cu art. 466 al. (1) CPC, actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate, în conformitate cu legislaţia străină şi în forma stabilită, de organe competente străine în afara Republicii Moldova în privinţa cetăţenilor sau organizaţiilor ei ori persoanelor străine pot fi prezentate instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova numai dacă sînt supralegalizate pe cale administrativă ierarhică şi, ulterior, de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Republicii Moldova.

Deci, instanţa de apel invocînd drept probă procesul-verbal al accidentului rutier produs pe teritoriul Turciei în confirmarea vinovăţiei lui Scorici Andrian în producerea accidentului, urma să aprecieze înscrisul dat prin prisma normelor procedurale enunţate. Or, acesta fiind un act oficial, nu este legalizat în forma stabilită. Ba mai mult, procesul-verbal are o provenienţă incertă, deoarece conţinînd mai multe pagini cu descrierea detaliată a accidentului, inclusiv ce ţine de datele personale ale şoferilor implicaţi în accident, descrierea pagubei produse, numărul procesului-verbal, semnătura ambilor şoferi care sunt de acord cu cele indicate, semnătura inspectorului şi ştampila organului emitent, după cum rezultă nemijlocit din traducerea textului, toate aceste informaţii lipsesc, din care cauză şi traducerea este una incompletă.

În circumstanţele date, instanţa urmează să stabilească autenticitatea probei date şi să o aprecieze prin prisma art. 139 al. (1) şi art. 466 CPC. Instanţa urma să verifice şi dacă camionul de model DAF FT XF 105.410, cu n/î KAN 721, nr. caroseriei XLRTE47MS0E742045 şi semiremorca de model GROENEWEGEN, cu n/î C280RA caroseria XL962000030002206 au fost asigurate pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării, în cazul în care Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 instituie o astfel de obligaţie pentru persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova.

Or, încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă se dovedeşte cu certificatul de asigurare “Carte Verde”, care constituie documentul internaţional de asigurare, eliberat în numele unui birou naţional, care atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului ţării emitente, în conformitate cu Recomandarea nr.5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Iar în caz de stabilire a existenţei unui astfel de contract, instanţa urmează să dea apreciere şi faptului că asigurarea de răspundere civilă auto externă acoperă pagubele produse terţilor în urma accidentului rutier în afara hotarului Republicii Moldova, inclusiv pe teritoriul Turciei, care se află în zona de acoperire „Carte Verde”.

Deci, împrejurările menţionate mai sus, au fost lăsate fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă. Cele relatate denotă faptul că instanţa nu a soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Andrian Scorici.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ,,Eurotir-Trans” împotriva lui Scorici Andrian cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat