2ra-453/14 — Repararea prejudiciului material

dosarul nr.2ra-453/14 prima instanţă: E. Sanduţa instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „GS Milion”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „GS Milion” împotriva lui Vasile Soltan cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „GS Milion” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 21 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 21 februarie 2013, societatea cu răspundere limitată „GS Milion” a înaintat cerere de chemare în împotriva lui Vasile Soltan cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că la data de 10 mai 2011, pîrîtul Vasile Soltan, fiind în stare alcoolică, conducînd automobilul de model „Şkoda Octavia”, cu numărul de înmatriculare C PH 671, care-i aparţine, pe traseul Orhei - Chişinău a comis un accident rutier, în rezultatul căruia a fost avariat esenţial automobilul nominalizat. Mai indică reclamanta că de către pîrît a fost întocmită în formă scrisă o recipisă, prin care confirmă producerea accidentului rutier, precum şi cauzarea prejudiciului material în sumă de 1150 Euro. Concomitent, pîrîtul s-a obligat să restituie prejudiciul cauzat pînă la 02 iunie 2011, fapt ce nu s-a întâmplat pînă la moment. Consideră reclamanta că pîrîtul prin acţiunile sale i-a provocat o pagubă materială în sumă de 1150 Euro.

Solicită societatea cu răspundere limitată „GS Milion” încasarea din contul lui Vasile Soltan în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 1150 Euro şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 21 martie 2013, acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „GS Milion” a fost respinsă. La 03 aprilie 2013 societatea cu răspundere limitată „GS Milion” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Criuleni din 21 martie 2013, solicitînd casarea integrală a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „GS Milion” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 21 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă.

La 09 decembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „GS Milion” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului recurenta, societatea cu răspundere limitată „GS Milion” a invocat că instanţa de apel a examinat unilateral şi tendenţios cauza, nu a luat în consideraţie toate materialele anexate la dosar. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „GS Milion” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „GS Milion” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă