2ra-3414/13 — Cu privire la repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-3414/13 prima instanţă: V. Lazari instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţă ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Demciuc Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Demciuc Iurie împotriva lui Glavan Ion, Sîrcu Igor şi Cioară Iurie cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Demciuc Iurie c o n s t a t ă La 19 iulie 2011, Demciuc Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Glavan Ion, Sîrcu Igor şi Cioară Iurie cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 12 august 2010, la ora 14:05, în or. Străşeni la intersecţia străzilor Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu, a fost parcat autoturismul de model „Mazda” cu numărul de înmatriculare C HC 707, în spatele autoturismului de model „Land Cruiser” cu numărul de înmatriculare ST IL 555. La acel moment, s-a apropiat colaboratorul de poliţie Ion Glavan, fără a se prezenta şi a întrebat pe pasagerii care se aflau în autovehicul de ce autoturismul dat este parcat neregulamentar şi unde este şoferul, după ce fără a întocmi vre-un proces-verbal a detaşat plăcuţa de înmatriculare din spatele autoturismului „Mazda” şi a plecat, fără a efectua careva măsuri faţă de autoturismul „Land Cruiser” cu numărul de înmatriculare ST IL 555. La întrebările adresate poliţistului privind aplicarea tratamentului discriminatoriu, ultimul a răspuns că în curînd va veni un echipaj, care va face acest lucru.

După vre-o 5 minute s-a apropiat pîrîtul Igor Sîrcu, care 1-a întrebat de ce se face înregistrarea video, totodată dînd indicaţii poliţistului de întocmirea procesului-verbal, însă poliţistul nu a întreprins nicio acţiune pentru a identifica persoana în cauză. 1 Între timp a sosit maşina poliţiei rutiere, în care se aflau două persoane şi au scos actele pentru a întocmi procesul-verbal, însă au returnat placa de înmatriculare fără întocmirea actelor. Ulterior, s-a apropiat conducătorul autoturismului „Land Cruiser” cu numărul de înmatriculare ST IL 555, pîrîtul Iurie Cioară, care i-a cerut prin cuvinte murdare şi ameninţări nimicirea înregistrării video.

Pe faptul dat Ministerul Afacerilor Interne a petrecut ancheta de serviciu, prin care a constatat, că colaboratorul poliţiei Ion Glavan a încălcat prevederile Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, a Legii cu privire la poliţie, art.439 al.(7) din Codul contravenţional şi prin ordinul nr.69f din 20 septembrie 2010 a fost sancţionat disciplinar cu avertisment, iar Igor Sîrcu a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 10 unităţi convenţionale (200 lei). Consideră reclamantul că prin acţiunile ilegale ale pîrîţilor i-a fost cauzat prejudiciu moral. Cere reclamantul, încasarea în beneficiul său din contul lui Glavan Ion suma de 3000 lei, din contul lui Sîrcu Igor suma de 3000 lei şi din contul lui Cioară Iurie suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli legate de asistenţa juridică la fel să fie puse pe seama pîrîţilor.

Prin hotătîrea Judecătoriei Străşeni din 21 mai 2012 acţiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către către Iurie Demciuc cu menţinerea hotărîrii primei instanţe fără modificări. La 12 august 2013, Iurie Demciuc a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin scrisoarea din 11 iunie 2013, Curtea de Apel a expediat copia deciziei motivate în adresa participanţilor la proces (f.d.103).

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece potrivit plicului anexat de către recurent la cererea de recurs, se atestă faptul că acesta a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 15 iunie 2013 (f.d.108). În motivarea recursului Iurie Demciuc a invocat că instanţa de apel nu a stabilit şi nu a elucidat circumstanţele pricinii pe deplin şi în consecinţă a emis o decizie ilegală. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea 2 despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 10 septembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Glavan Ion, Cioară Iurie şi lui Sîrcu Igor, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Glavan Ion, Cioară Iurie şi Sîrcu Igor nu au depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Iurie Demciuc, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care 3 o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Demciuc, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat Iurie Demciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4